- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!
Luca 15:17
Citisem despre doi prieteni ce se plimbau prin zgomotul infernal din centrul unui oraș. În dialogul lor s-a strecurat o provocare, pornită ca o temă de reflecție. Unul dintre ei îl întreabă pe celălalt: „Ce auzi?” Răspunsul a sosit prompt: „Aud zgomotul mașinilor, al claxoanelor, un vulcan de voci haotice...” S-a oprit. Era cam nedumerit. Convingător, se întoarse spre partenerul lui de plimbare și îi întoarse întrebarea: „Tu ce auzi?”
Fără a se folosi de cuvinte, și-a ridicat degetul arătător la nivelul buzelor, transmițându-i un semnal de tăcere. S-a oprit pe loc. A închis ochii și a rămas inert timp de câteva secunde. Apoi, parcă trezit intempestiv din reveria minții, și-a pironit ochii asupra prietenului lui și, schițând un zâmbet cald, i-a răspuns cu certitudine: „Aud câteva păsărele ciripind, adierea lină a vântului și foșnetul blând al frunzelor.”
Amândoi erau în mijlocul străzii. Unul era străpuns de zgomotul mulțimii, iar celălalt își pregătise auzul să prindă frumusețea incontestabilă adusă de sunetul naturii. Cam asta este diferența dintre vacarmul în care ne scăldăm zilele și frumusețea profundă a vieții. Prețul acestei descoperiri este liniștea. Dacă ești dispus să cauți liniștea, ea te poate conecta la adresa adevărată a sufletului tău. Azi poți opri vacarmul prin liniște.
Roagă-te pentru liniștea sufletului tău.
Provocare: Retrage-te preț de câteva clipe în liniște și pune-ți viața în mâna lui Isus.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniței.
Geneza 39:21
Când am intrat în penitenciarul din Aiud, inima a început să-mi bată puternic. Gratiile de la ferestre și ținuta oamenilor semănau neliniște. Fețele celor tineri îmi apăsau retina. Privirile lungi, expresii și gesturi necontrolate de furie se puteau întrezări în comportamentul lor.
Calculam fiecare cuvânt. Eram atent la fraze. Nu aveam voie să-i provocăm prin limbaj sau mesaje directe. În echilibrul slovelor am plasat o întrebare scurtă: „Ce valoare are libertatea pentru voi?” A fost scânteia care a aprins focul. Reacțiile au început să curgă virulent. Libertatea lor era nulă.
Iosif trecuse prin același tip de încarcerare. Sigur, era nevinovat. Și totuși... Dumnezeu l-a lăsat să respire aerul încătușării. Să cunoască amarul întunericului. Avea un motiv. Iosif învăța lecții pe care libertatea nu le putea explica celor ce cred că pot face totul, fără control. Acolo, pe gânduri, Iosif învăța să crească alături de Dumnezeu. Să ridice ca trofeu al biruinței fiecare zi primită în dar de la Creator.
Unele lecții le învățăm doar atunci când trecem prin lecția restricțiilor. E vorba de temnița limitelor. Sunt măsurile de siguranță care protejează ființa ta de dezintegrare. Dumnezeu folosește temnița în logica Lui, pentru a trezi demnitatea ta.
Roagă-te pentru cucerirea demnității tale.
Provocare: Urmărește obiectivul lui Dumnezeu în planul tău astăzi.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Și eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat în ciuda legii și, dacă va fi să mor, voi muri.”
Estera 4:16 u.p.
În viață întâlnim situații-limită când decizia nu mai poate fi amânată. Orice amânare produce consecințe inevitabile asupra ta și a celor care sunt legați de tine. Vei continua să manevrezi timpul împreună cu gașca ta sau vei pune capăt? Vei investi în viitorul tău și vei pune mâna pe carte sau vei continua să pierzi zilele hoinărind printre nimicuri? Vei renunța la viciile ce îți spulberă sănătatea sau te vei afunda tot mai adânc în ele?
Estera a fost pusă într-o situație complexă. Prezentarea în fața împăratului presupunea asumarea riscului de a-și pierde privilegiile și, în final, viața. A decis să-și urmeze planul lăsându-se deliberat în mâinile lui Dumnezeu. Presiunea din jur a fost dramatică. Își va vedea de fericirea ei sau se va gândi la drama celor din jurul ei? Decizia a fost fermă. Voi merge indiferent de consecințe.
Poți continua să respiri aerul neasumării niciunei decizii importante. Să te plimbi prin arealul vieții gândindu-te doar la prezent. Sau... să ataci frontal presiunea exercitată asupra ta de factorii din jur. Să accepți că decizia pentru tine și cei din jur nu trebuie amânată. Să recunoști că schimbarea ta poate începe astăzi. Credința ta se poate oțeli printr-o decizie fermă, indiferent de costuri, de partea binelui și a principiilor eterne.
Roagă-te pentru asumarea deciziilor la timpul prezent.
Provocare: Nu amâna pentru mâine decizia ce trebuie luată astăzi.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână.
Exodul 2:15
Moise este un personaj ce nu are nevoie de prea multe prezentări. Îți aduci aminte de salvarea lui spectaculoasă într-un coșuleț pe apa Nilului. De lupta lui cu egipteanul. Și, desigur, de trecerea Mării Roșii. O acțiune miraculoasă! Printre aceste momente mari, poate mai puțin evidentă este pregătirea lui.
Nevoit să fugă în pustie după uciderea egipteanului, Moise s-a trezit deposedat de toată splendoarea palatului faraonic. Fără servitori, fără lux și atenție, s-a regăsit într-o ipostază crudă. Ai circulat fără repere? Să mergi fără direcție? Să te găsești într-o situație fără ieșire?
Căutându-și locul pentru supraviețuire, Moise se decide să-și tragă sufletul lângă o fântână. Apa este esențială în ciclul vieții. Ai nevoie de hidratare. Nu o poți face prin surogate. Unele lucruri nu se pot înlocui cu nimic în lume. Aceasta este lecția dură a căutării unui mod de a supraviețui consecințelor.
Indiferent ce locuri, anturaje, prieteni sau trasee vei căuta în viață, vei avea nevoie de o sursă adevărată pentru supraviețuire. Apa împlinește o parte, dar sunt alte părți care trebuie alimentate zilnic. Ancorarea în zona lucidității, a măsurării lucrurilor cu demnitate, pentru tine trebuie să fie o prioritate. Ai nevoie de timp să-ți răcorești mintea și să-ți limpezești gândurile.
Roagă-te pentru sursa adevărată a lucidității.
Provocare: Traversează ziua fără să vizionezi niciun film. Limpezește-ți mintea.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep.
Iov 42:3 u.p.
Ai făcut lucruri fără sens? Te-ai aventurat în acțiuni pe care nu le înțelegeai? Mai direct, te-a interesat vreodată cât de necesară este cunoașterea și înțelegerea acțiunii pe care o faci?
Într-o conferință susținută în fața studenților de la o universitate de prestigiu din Occident, Ravi Zacharias a fost provocat de unul dintre tineri prin afirmația: „În viața asta totul este fără sens.” „Nici tu nu crezi asta”, i-a răspuns Ravi. Tânărul dădea din umeri nedumerit.
„Dacă viața nu are sens, ce ai spus tu nu poate fi înțeles. Dacă totuși există sens, atunci afirmația ta este o minciună.” Studentul a rămas fără glas.
Când te aventurezi în tirul de întrebări de dragul argumentelor și al drepturilor pe care le revendici, oprește-te din focul adrenalinei și încearcă să culegi sensul interogațiilor tale. Poți fi frustrat pe viață, pe oameni. Poți fi mânios pe creștinii fără cap, pe evangheliștii mărunți, chiar pe cei care îți spintecă prezentul cu lovituri imperiale ale mântuirii. Ai dreptul la reacție. Totuși... nu cred că e cinstit, asemenea lui Iov, să te baricadezi cu „de ce”-uri înainte de a pricepe ce spui. Există o minimă cerință a celui ce în revolta lui se lasă dus de val: cunoașterea și înțelegerea sensului în afirmațiile aruncate din cerul gurii.
Roagă-te să poți găsi calmul în formularea argumentelor tale.
Provocare: La fiecare reacție, ia-ți timp să poți înțelege ceea ce spui sau faci.