Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
„Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.”
Luca 13:8,9
În Biblie sunt lucruri deosebit de teribile dacă stai și te gândești, tot soiul de răutăți, crime, vicii, înșelăciuni, furturi și altele, chiar în mijlocul poporului ales al lui Dumnezeu și al solilor Lui. M-am întrebat de multe ori de ce toate aceste fapte rele erau în Biblie. De ce n-a vorbit Dumnezeu numai de lucrurile bune? Ei bine, sunt multe răspunsuri, însă cu câteva zile în urmă, când lucram făcând compostul pentru grădina mea, mi-am dat seama deodată că unul dintre răspunsuri era chiar în fața mea. Tocmai amestecam cu lopata îngrășămintele și paiele pentru a face compost pentru straturile din grădină.
Mai întâi am pus un strat de iarbă și buruieni, apoi am pus un strat de îngrășăminte deasupra. Am avut grijă ca să fie bine umezit totul pentru a stimula creșterea bacteriilor. Acțiunea bacteriilor produce căldură, iar combinația dintre căldură și umiditate descompune toate ingredientele în nutrienți pentru plante, atunci când compostul e pus în grădină. Când procesul de descompunere din interiorul grămezii de compost este terminat, rezultă probabil cel mai bun îngrășământ din lume. Dacă un pom sau plantele dintr-o grădină nu cresc bine după aplicarea unui astfel de tratament, probabil că nu prea mai sunt multe de făcut.
Poate că Biblia are același efect, pentru că în ea sunt efectele păcatului precum și o demonstrație a caracterului lui Isus. Luând în considerare toate aspectele acestei lumi, așa cum sunt prezentate de Dumnezeu, și cu ajutorul stropilor Duhului Sfânt, noi ar trebui să aducem multă roadă. Ucenicii pe drumul către Emaus au avut această experiență cu Isus: «și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?”» (Luca 24:32)
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca și pe cel bun și pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă.”
Eclesiastul 3:17
Când oul unei molii a stejarului eclozează, omida cea măruntă care iese, se cațără pe copacul pe care s-a născut. După ce ajunge la ramura cea mai înaltă, mărunta făptură încearcă să ajungă și mai sus, dar nu poate și cade. Un fir, asemenea corzilor unor alpiniști, prinde omida. Apoi, în timp ce începe să se cațere înapoi, adierea vântului duce firul de mătase și pasagerul prins de el, până departe. În curând, călătorul aeropurtat aterizează pe un alt copac și începe toată povestea de la capăt.
După câteva astfel de parașutări, frageda omidă se hotărăște să se stabilească și începe să roadă mici orificii în frunze. După o săptămână de hrănire, omida năpârlește. Acum începe să consume frunze întregi. Ea va năpârli de 5 sau 6 ori pe parcursul a două luni, până ce va ajunge o omidă păroasă adultă de 5-6 cm și cu fiecare schimbare a pielii, pofta ei de mâncare crește și mai mult. În fine, omida se oprește din mâncat și începe să-și țeasă gogoașa. După aproximativ 2 săptămâni, din gogoașă iese o molie a stejarului adultă, se împerechează și depune ouă și ciclul se reia de la capăt. După ce își depune ouăle molia adultă moare.
Viața moliei păroase a stejarului decurge după următorul program: eclozare, cățărare, cădere, cățărare, navigare, aterizare, cățărare, cădere, cățărare, navigare, aterizare, cățărare, cădere, cățărare, navigare, aterizare, hrănire, năpârlire, hrănire, năpârlire, hrănire, năpârlire, hrănire, năpârlire, hrănire, năpârlire, țesere, somn, trezire, zbor, împerechere, depunere de ouă, moarte. Pentru fiecare dintre îndatoririle moliei stejarului există un timp anume și ea le îndeplinește pe toate fără să se plângă. Chiar mai important, omida nu încearcă să schimbe planificarea și să facă lucruri pentru care încă n-a sosit momentul.
Dumnezeu are un orar pentru fiecare dintre noi, iar noi avem la rândul nostru, avem un program pentru fiecare activitate. Vom fi și noi la fel de conștiincioși în îndeplinirea datoriilor noastre ca molia stejarului?
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Pentru că ziceți: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu locuința morților: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost minciuna!”
Isaia 28:15
Isaia îi mustră pe urmașii lui Efraim pentru nelegiuirile lor. Unii se obișnuiesc așa de mult cu înșelăciunea încât minciuna devine un mod de a fi al lor și înșeală în mod voit. În astfel de oameni nu mai poți avea încredere. Există multe făpturi care își obțin hrana prin înșelăciune, dar una dintre cele mai ciudate este țestoasa matamata din râurile din nordul Americii de Sud.
Țestoasa matamata este o broască țestoasă cu gât ascuns. Numele i se trage de la faptul că, spre deosebire de celelalte țestoase care își pot retrage capul și gâtul în carapace, aceasta are un gât lung pe care și-l ascunde îndoindu-l în formă de s, pe o parte a carapacei.
Când matamata este amenințată de un dușman, se preface că e moartă, zăcând nemișcată cu capul atârnat și fălcile deschise. Matamata nu poate mușca pentru că are niște fălci cu o structură foarte slabă. Ea nu poate obține hrană prin nicio metodă directă.
Modalitatea prin care matamata își procură peștii pentru hrană este înșelăciunea. Pe marginea gâtului ei lung se găsesc niște franjuri care arată ca niște bucăți de vegetație care plutesc în apă. Țestoasa plutește în apă cu vârful nasului deasupra apei, iar restul gâtului și carapacei le ține țepene, ca o buturugă de lemn năpădită de plante acvatice. Când un pește neprevăzător se refugiază sub această „buturugă”, matamata își deschide brusc gura mare, înghițind peștele cu tot cu apă.
Uneori suntem ispitiți să profităm de alții, să lăsăm ca alții să facă treaba în locul nostru. Dar în continuare, Isaia scrie următoarele despre seminția lui Efraim: „Grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului și apele vor îneca adăpostul minciunii.” (Isaia 28:17).
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!
Daniel 6:27
Acestea sunt cuvintele lui Darius către popoarele întregii lumi, după ce a văzut cu ochii săi modul cum a salvat Dumnezeu pe Daniel din groapa leilor. La o altă scară, cred că întâmplarea istorisită de Louis Jacobberger, din Omaha, Nebraska, este încă o salvare remarcabilă. În 1979, el a scris despre această experiență într-o scrisoare adresată către Nature Society News.
S-a întâmplat la căsuța unor rândunici roșcate, unde mai multe perechi de rândunici făceau curățenie mare. Chiar deasupra, un cardinal nordic cânta din toată inima, așa cum cântă păsările primăvara. În timp ce domnul Jacobberger privea, au sosit deodată cinci vrăbii de casă și au început să scoată sistematic rândunicile, pentru a le lua căsuța în stăpânire. Acesta este un lucru destul de obișnuit la rândunicile roșcate, iar de multe ori ele pierd lupta și trebuie să plece în altă parte. După cum relatează domnul Jacobberger, „rândunicile au luptat îndelung și din răsputeri, dar se părea că vor pierde bătălia în fața acelor vrăbii impertinente.”
Exact în momentul când totul părea fără speranță, cardinalul a intrat și el în luptă. Ca un fulger roșu, a apucat o vrabie în ciocul său, a zburat glonț în jos și a trântit-o de pământ cu atâta putere, încât aceasta a rămas nemișcată câteva secunde înainte să-și revină. Apoi, cardinalul a zburat înapoi la căsuță și apucă o altă vrabie. El a repetat aceleași mișcări din nou și din nou, până ce vrăbiile au primit ceea ce meritau și au renunțat, plecând definitiv. Louis Jacobberger spune: „Probabil că nu aș fi dat crezare unei astfel de întâmplări dacă nu aș fi văzut, împreună cu soția, cu ochii noștri.”
Darius și-a împărtășit și el mărturia personală. Isus ne-a salvat pe fiecare dintre noi. Să spunem lumii ce am experimentat în viețile noastre.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!
1 Corinteni 15:57
O pereche de șobolani care trăiesc astăzi într-o pivniță, într-un container de gunoi sau într-o groapă de canalizare, pot avea la anul pe vremea aceasta peste 15.000 de urmași. Încă de pe vremea Egiptului antic, omul a încercat să învingă în lupta împotriva șobolanilor, din motive de sănătate și economice. Șobolanii transmit peste 20 de boli, inclusiv temuta ciumă, care a luat viețile a milioane de oameni. Șobolanii mănâncă mai mult de o cincime din totalul recoltelor alimentare pe care omul le cultivă. Se cheltuie milioane de dolari anual în încercarea de a scăpa de șobolani și totuși, aceste rozătoare se înmulțesc și par să o ducă excelent în cele mai adverse condiții. Când una dintre insulele din Pacific a fost spulberată de o explozie nucleară experimentală, șobolanii au supraviețuit.
În principal, vorbim de două feluri de șobolani: șobolanul cenușiu, cântărind până la o jumătate de kg și șobolanul negru, de un sfert de kg. Ambele specii sunt răspândite pe toată suprafața globului.
Se pare că nu există nici un mijloc de a învinge bătălia împotriva șobolanilor. Tot ce putem face este de a limita înmulțirea lor, în așa fel încât numărul lor să nu devină prea mare. Ei se reproduc incredibil de repede, devin imuni la otrăvuri și transmit mai departe imunitatea la urmașii lor. Șobolanul pare indestructibil.
Aflând aceste date despre șobolani, îmi aduc aminte de o problemă și mai mare, cea care este de fapt cauza inițială a problemei șobolanilor: indiferent ce facem, păcatul pare să fie în creștere. Mizeria spirituală este tot mai mare în lumea de astăzi și păcatul pare să supraviețuiască, în ciuda celor mai intense eforturi de a-l învinge. „Dar, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos”. Noi vom putea fi victorioși și în lupta cu șobolanii. Cu Isus nu există nicio îndoială că vom învinge războiul împotriva păcatului și vom trăi pe Noul Pământ, unde nu va mai exista problema șobolanilor.