
Iubim poveștile, mai ales cele care lasă amprente greu de șters în viața noastră, așa cum sunt poveștile de familie. Ele sunt oglinzile în care ne privim din unghiuri avantajoase și incomode, forțe care extind granițele vieții noastre, reflectoare sub care putem desluși cum se transmit diferite caracteristici de-a lungul generațiilor.
Cartea Relațiile care ne vindecă este ea însăși o poveste, una brodată pe tapiseria relațiilor de familie, încercând să surprindă modelele cu fire greu de destrămat, dar și pe cele care se deșiră lesne. E ușor să te regăsești în una sau mai multe din aceste fotografii de familie – entuziasmându-te de focul de artificii al începuturilor în doi, trăind miracolul nașterii unui copil, supraviețuind mișcărilor tectonice ale parentingului, reparând pilonii unei căsnicii atinse de ravagiile timpului, acomodându-te cu îmbătrânirea și moartea părinților, supraviețuind loviturii tăioase a pierderii partenerului de familie, pregătindu-te pentru rolul de bunic, în care continui să semeni ceva ce vei secera doar în eternitate.
Povestea nu se încheie însă aici, în cortul ocrotitor al relațiilor de familie, ci ea se deapănă și pe tărâmul relațiilor sociale, acolo unde singurătatea s-a cuibărit în casele și inimile oamenilor. Acolo unde în fundația prieteniei și-au croit drum fisuri tot mai adânci, iar disponibilitatea de a fi acolo pentru celălalt a devenit tot mai rară. Uneori, povestea pare să se fi rătăcit dincolo de hotarele realului, tatonând tărâmul ficțiunii. De pildă, atunci când descrie cazurile extreme de singurătate, în care societatea a născocit servicii noi, de la închirierea actorilor care să joace rolul de prieten sau de rudă până la firme specializate în curățenia locuințelor celor descoperiți după săptămâni și luni de la moartea lor .
Chiar dacă ne așază în față neplăcutele convulsii ale colapsului relațional, povestea nu ne lasă, la final, cu gustul demolator al neputinței, ci resuscitează speranța că fiecare poate parcurge, în cadența sa, călătoria vindecătoare a reînnodării relațiilor care ne fac să ne simțim vii.
Orice om are de înfruntat realităţile practice ale vieţii – ocazii şi responsabilităţi, înfrângeri sau succese. Cum va face faţă acestor experienţe, dacă va deveni victima împrejurărilor sau dacă va reuşi să le domine, aceasta depinde, într-o mare măsură, de cât de pregătit este să le înfrunte – de educaţia sa.
Probabil că nu există o altă carte în acest domeniu destinată în principal profesorilor, dar din care şi părinţii să aibă atât de multe de învăţat.
Autoarea vorbeşte despre colaborarea care ar trebui să existe între profesori şi părinţi, despre modul în care ar trebui să se raporteze profesorii la elevi, chiar şi la cei care pun probleme, despre conduita şi exemplul profesorului, dar şi despre atitudinea pe care ar trebui să o aibă părinţii faţă de şcoală şi educatori.
Sunt tratate şi probleme actuale discutate în sfera publică. De exemplu, educaţia bazată pe memorizare, în detrimentul judecăţii proprii, metodă care are şi implicaţii morale, deoarece copiii nu mai pot distinge singuri între bine şi rău. Sau problema competiţiei încurajate, de părinţi şi de şcoală, de la vârste tot mai mici, care nu face decât să hrănească egoismul şi să ducă, în cazul multora, la necinste.
Citit cu interes şi cu minte deschisă, volumul de faţă se va dovedi un real ajutor pentru toţi cei implicaţi în procesul educativ, de la profesori până la părinţi.
Sunt speriat de starea lumii noastre. Parcă toate lucrurile se năruie.”
„Sunt îngrijorat de viitorul familiei mele.”
„Cum pot rămâne tare în credința mea și cum pot susține valorile creștine în timp ce trăiesc într-o lume care le respinge?”
Vremurile pe care le trăim sunt tulburi. Iar întrebările și ingrijorările precum cele de mai sus ne pot urmări și ne poti ține treji noaptea. Lumea pare mai amenințătoare ca niciodată – atât la nivel global, cât și în curtea casei noastre.
Însă este posibil să nu ne temem de nimic?
Barry C. Black este „liderul spiritual al liderilor” din senatul Statelor Unite, sfătuindu-i pe cei din primele linii ale deciziilor care ne modeleaza cultura. Capelanul Black ne arată cum să prosperăm in mijlocul tulburărilor i șconfuziei de azi urmând șapte principii pe care Isus le-a oferit ucenicilor Săi înainte de a-i trimite într-o lume periculoasă.
Conținând sfaturi biblice și rugăciuni pline de forță, Nu te teme de nimic ne luminează calea spre o viață plină de curaj și credincioșie în ciuda pericolelor de azi.
„Dumnezeule veșnic, nîlocuiește-ne anxietatea cu liniște, confuzia cu claritate și deznădejdea cu speranța. Amin.”
Fiecare persoană are nevoie de încredere în sine pentru a obţine orice. Stima de sine scăzută este cea mai mare piedică în a-ţi atinge ţelurile prin credinţă şi încredere de sine. De aceea, conceptul de stimă de sine merită atenţia şi intervenţia noastră.
Se estimează că 40% dintre fete şi 18% la sută dintre băieţi au sentimente puternice de stimă de sine scăzută pe termen lung, înainte de a împlini 15 ani. Acest fapt afectează în mod negativ performanţele şcolare şi comportamentul acestora în general. Printre adulţi, incidenţa nivelurilor de stimă de sine scăzută cunoaşte o uşoară îmbunătăţire, dar proporţiile acestei probleme rămân semnificative.
Mai multe studii care corelează stima de sine cu diferite analize ale sănătăţii mintale arată că stima de sine este strâns legată de problemele mintale. Cu alte cuvinte, dacă aceia care suferă de stimă de sine scăzută îşi îmbunătăţesc perspectiva, înţelegând că sunt fiinţe umane valoroase, care merită respect (a nu se confunda cu vanitatea sau cu mândria exagerată), atunci ei pot să reducă drastic următoarele probleme: anorexia, bulimia, anxietatea, sindromul oboselii cronice, eşecul şcolar, conflictele maritale, pesimismul, lipsa motivaţiei la muncă şi abuzul domestic. Ar trebui, de asemenea, remarcat că, aşa cum se întâmplă în cazul oricărui dezechilibru emoţional, stima de sine scăzută poate agrava bolile fizice.
O persoană informată, pregătită, poate să îşi controleze stima de sine şi o poate îmbunătăţi în loc să o lase în voia factorilor înconjurători. Cartea Descoperă-ți valoarea oferă sfaturi practice pe parcursul ei şi în special în capitolul 5. Nu sunt doar sfaturi generale, ci şi strategii şi tehnici medicale despre care s-a demonstrat că îmbunătăţesc stima de sine. Ultimul capitol este alcătuit dintr-un plan cu idei practice care să fie pus în aplicare zilnic în diferite circumstanţe: singur, cu familia şi prietenii, la locul de muncă etc.
Bazat pe besteller-ul Spune-ţi adevărul! (Telling Yourself the Truth), acest ghid de lucru autonom oferă instrumentele de care ai nevoie ca să fii liber de tirania dificultăţilor emoţionale. Prin autoevaluare, exerciţii de dezvoltare şi prin ucenicie spirituală, vei putea identifica propriile concepţii eronate şi le vei putea înlocui cu adevărul, rezultatul fiind o viaţă cu adevărat fericită.
William Backus este fondatorul Centrului Creştin pentru Servicii Psihologice (Center for Christian Psychological Services), psiholog consultant autorizat şi slujitor al Evangheliei. Dr. Backus a făcut studii prin care a urmărit evoluţia clienţilor săi şi a constatat o rată de îmbunătăţire de 95%, comparativ cu rata de 67% în cazul folosirii altor metode terapeutice. El a considerat că diferenţa este dată de adevărul lui Dumnezeu, aşa cum este descoperit în Cuvântul Său. Dr. Backus a murit în iunie 2005.
Marie Chapian, PhD a predat timp de 20 de ani şi a scris peste 30 de cărţi care să-i inspire şi să-i încurajeze pe creştini în umblarea lor cu Dumnezeu, cărţi traduse în 15 limbi (inclusiv chineză şi arabă). Scrierile ei creştine au câştigat, printre altele, premiul „Medalionul de aur” (Gold Medallion) şi premiul „Cartea de căpătâi a anului” (Cornerstone Book of the Year). A scris devoţionalul „O inimă pentru Dumnezeu” (A heart for God) şi cartea „Liber să slăbeşti” (Free to be Thin). Are un doctorat în consiliere şi un master despre scrierea creativă. Are apariţii radio şi TV si călătoreşte în diverse locuri ale lumii ca să susţină conferinţe O poţi vizita pe website-ul www.mariechapian.com