A consuma mai puţine alimente când există abundenţă de hrană, ar trebui sa fie infinit mai uşor decât a mânca mai mult când nu e nimic pe masă. Dar se pare că nu e aşa.
Pe măsură ce aburii şi motoarele electrice au înlocuit efortul muscular al omului şi abundenţa de hrană s-a generalizat, omenirea a cunoscut schimbări nu numai în alimentaţie şi în volumul de activitate fizică, ci şi în bolile de care suferă.
Pentru a obţine rezultate în combaterea obezităţii, e nevoie de o schimbare radicală a aspiraţiilor personale şi de dobândirea convingerii că un nou stil de viaţă constituie o necesitate, şi nu o opţiune. Slăbirea fără a face vreun efort, fără a schimba ce e de schimbat o promit numai şarlatanii, care fac averi exploatând naivitatea multora.
„Când spunem că Dumnezeu întârzie, chiar dacă aruncăm vina acestei întârzieri asupra noastră, Îl denigrăm pe Cel Atotputernic și Îl coborâm la nivelul nostru. Pe oameni îi putem bănui de lipsă de punctualitate, dar nu și pe Conducătorul universului.”
Iată o serie de întrebări cruciale cărora autorul le dă un răspuns clar:
• Este revenirea lui Isus un eveniment cu o dată fixă sau variabilă?
• Stă în puterea noastră să grăbim venirea Lui?
• Oare a amânat Dumnezeu secerișul?
• Cine poate spune „cât e ceasul”?
Arnold Valentin Wallenkampf şi-a dedicat viaţa unei misiuni clare – aceea de a fixa în mintea tuturor celor receptivi adevărul etern al mântuirii. Originar din Suedia, a studiat pentru început în Anglia, la Colegiul Newbold, apoi a continuat în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Andrews şi Universitatea din California. A activat întâi ca pastor, apoi ca profesor de religie și istorie bisericească, iar mai târziu ca șef al Catedrei de teologie la Colegiul Pacific Union, Universitatea Loma Linda şi Colegiul Atlantic Union. Înainte de a se retrage din activitate, a fost director asociat la Institutul de Cercetări Biblice (BRI).
Activitatea editorială remarcabilă a lui Wallenkampf cuprinde articole apărute în diverse publicaţii adventiste (în limba română, în Curierul Adventist), studii biblice (trimestrul II/2006, cu titlul „Duhul Sfânt”), precum și numeroase cărţi cu tematică religioasă, care variază atât prin subiectul abordat, cât şi prin modul de înţelegere şi de expunere. Dintre acestea, în limba română s-a considerat bine-venită publicarea într-o serie de autor a trei volume de interes pentru adventismul contemporan: Aparenta întârziere (ce rol jucăm în influențarea revenirii lui Isus); Ce trebuie să știe fiecare adventist despre 1888 (o trecere în revistă a evenimentelor și dezbaterilor care au făcut ca Sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis să fie atât de importantă pentru istoria Bisericii Adventiste) și Ce trebuie să știe fiecare creștin despre îndreptățire (o explicație de la A la Z a modului în care avem privilegiul unei relații desăvârșite cu Dumnezeu).
Cea mai frecventă suferință a femeilor care au depășit vârsta de cincizeci de ani este osteoporoza, caracterizată prin diminuarea masei osoase, cu alterarea microarhitecturii țesutului osos, având drept consecință creșterea fragilității osoase și a susceptibilității la fracturi, în special la șold, antebraț și vertebre.
Până la apariția fracturilor, pierderea de masă osoasă nu produce simptome, astfel încât osteoporoza poate fi denumită epidemia tăcută (mută).
„Să te lași de fumat nu-i greu. Până acum m-am lăsat de o sută de ori.”
Cu toții cunoaștem această butadă care, cu o aparentă seninătate, redă tristul adevăr că, pentru foarte mulți, nu e chiar așa de ușor să renunțe la acest viciu. Totuși, în ultimii 40 de ani, numai în Statele Unite, peste 45 de milioane de bărbați și femei au scăpat de tutun. Și ceva ce au putut face 45 de milioane de oameni nu poate fi prea greu. Este adevărat, renunțarea la fumat e de 8-10 ori mai anevoioasă decât renunțarea la băuturi alcoolice. În prezent, între 5 și 8 milioane de oameni își pierd viața în fiecare an din cauza fumatului...
La a 10-a conferință mondială „Tutun ori sănătate”, dr. Hiroschi Nakajima, fostul director al OMS, spunea: „Avem de luptat nu împotriva unui virus sau unei bacterii, ci împotriva unei industrii puternice, care profită în urma faptului că răspândește un produs toxic, ce produce dependența și îi ucide pe foarte mulți care-l folosesc. Trebuie să fim conștienți că 50% dintre aceste decese tragice survin la vârsta mijlocie, ducând la pierderea a peste 20 de ani de viață normală. Un produs care ucide 50% dintre consumatori nu poate fi tolerat.”
Carte de bucate.
Autor: GYERESI MARTA