Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră în întristare: smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța.
Iacov 4:9-10
Să mergi la biserică doar de dragul liniștii din familie sau al „gurii închise” pentru cei care te văd este o opțiune de moment. Te va ajuta să treci mai departe, fără reproșuri sau analize din partea celor care te observă. Dar, dincolo de liniștea pe care o vei obține temporar, rămâne un subiect de tratat cu atenție sporită. E suficient să ai parte de o relație cât de cât cu biserica sau mai trebuie ceva?
Nu te strecura pe varianta scurtă a omului deștept. Să nu crezi că o viață împărțită între biserică și plăcerile vieții te va scuti de proporțiile consecințelor finale. Nu! Tu ai nevoie să descoperi drumul sigur spre Dumnezeu. Ai nevoie să îți cunoști realitatea. Să te cunoști pe tine însuți și să tratezi cu maximă răspundere ființa ta. Știi că pentru un lepros lipsa sensibilității, cauzate de atrofierea nervului, duce la infecții mortale? Știi că viața ta poate fi dărâmată de lipsa sensibilității față de Dumnezeu? Că poți să pierzi totul, doar pentru că ai devenit insensibil la lucrurile importante ale vieții?
Iacov nu sugerează lecții de plâns. Nu te invită să faci efortul de a te tângui. El te invită să abordezi cu fermitate insensibilitatea din viața ta. O poți face simplu. E suficient să mergi înaintea Domnului. Să stai de vorbă cu Cel care cunoaște totul.
Roagă-te pentru o sensibilitate curată.
Provocare: Fii sensibil la nevoile celor din jur.
Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos...
Filipeni 3:8
Suntem într-o continuă căutare după relevanță. Ne interesează tot ce poate să imprime un curs al acțiunii, tot ce ne marchează atenția. Evident, vom găsi subiecte valoroase și mai puțin bune în această căutare. Există lucruri bune și lucruri rele. Pe unele ești dispus să le pierzi pentru ceva mai bun, la altele nu ești dispus să renunți. Mereu te vei balansa între dorința de mai bun și vrerea de a nu pierde ceea ce ai.
Pavel a pus în balanță câștigul. A-L cunoaște pe Isus are un preț pe care nu merită să-l treci prin sita lucrurilor relevante. Isus nu are grad de comparație printre lucrurile sau obiectele tale. Din acest motiv, tot ce ai devine irelevant în comparație cu Isus. Ai putea să crezi că o piesă muzicală preferată, o mâncare delicioasă nesănătoasă, un „șpriț” cu prietenii, o doză de substanțe interzise sau o chermeză de o noapte pot înlocui frumusețea descoperirii lui Isus? Ei bine, Pavel consideră că nici lucrurile bune, cele convenționale, care te împiedică să-L cunoști pe Isus nu pot fi relevante pentru viitorul tău. Tot ce rămâne, ca edificiu al tău, este cunoașterea lui Isus.
Roagă-te să privești lucrurile trecătoare așa cum le vede Dumnezeu.
Provocare: Pune-L în capul listei tale pe Isus. Încearcă să-L cunoști într-un mod autentic.
Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta.”
Geneza 12:1
Ce se întâmplă dacă încerci să te aperi, în fața oponenților tăi, luând pământ de sub tine? Intenția de a opri inamicii este lăudabilă, dar insuficientă. Ori de câte ori te vei apleca să iei un bulgăre de pământ, vei adânci groapa de sub tine. O intenție insuficient calculată, care se bazează pe un argument de apărare, în timp ce se complace într-o acțiune pierzătoare.
În sensul biblic, încercarea de a trăi de unul singur, fără un aport divin în viața personală, seamănă cu cercul vicios. În timp ce ne credem „zei” pe propria moșie, de fapt condamnăm moșia și pe noi la o moarte sigură. Avram a ieșit din casa lui și din ținutul lui pentru a rupe mecanismele vicioase. Părăsind lucrurile personale și persoanele cunoscute, s-a aventurat într-un proiect ce i-a influențat destinul veșnic.
Abandonarea cercului vicios în care te regăsești este pasul cel mare. Necesită ajutor din partea divină. Duhul Sfânt influențează mintea și te convinge. Te încurajează să rupi toate vasele comunicante cu obișnuințele tale. Devii mai sănătos prin abandon strategic. Sună ciudat. Pentru noi, ieșirea din lumea vicioasă nu se face prin mătănii sau fraze de asigurare în biserică. Părăsirea obiceiurilor este singura soluție ce funcționează. Dumnezeu a patentat-o în viața omului.
Roagă-te să abandonezi cercul vicios din viața ta.
Provocare: Îndepărtează azi toate plăcerile mici care îți poluează credința în Dumnezeu.
Au venit la Isus și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci, șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat.
Marcu 5:15
Gheorghe Bornea (68 de ani), din localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, îşi duce zilele doar cu o parte a creierului. Pensionarul a fost operat după ce creierul i-a fost despicat în două. „Am căzut de pe scări cu capul direct pe ciment. Mi s-a făcut rău, nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine. M-am trezit într-o baltă de sânge şi am ajuns la spital”, îşi aminteşte bătrânul.
Ți-ai fi putut imagina că cineva poate trăi cu o parte a creierului? Mai concret spus, că se poate trăi fără o parte din creier? Uite că se poate. E posibil să folosești doar un procent mic, să creezi, să produci, să gândești, să iubești fără să ai tot creierul. Semnificativ este ceea ce se întâmplă în cazul cuiva care nu are creierul întreg. Uneori, o leziune cerebrală foarte mică – un accident vascular, o traumă apărută în urma unui accident de bicicletă sau o tumoare – poate avea efecte devastatoare.
Isus nu a lăsat îndrăcitul să-și ducă traiul fără ca să-și recupereze mintea întreagă. Abandonarea vechilor obiceiuri se poate realiza cu recuperarea întregii capacități mintale. Ispita de a continua cu o parte a minții te expune unor pericole greu de trecut. Ai nevoie să faci pasul cel mare. Atingerea lui Isus îți va aduce o minte nouă, întreagă, în deplină acțiune.
Roagă-te să scapi de tentația unei vieți cu jumătate de creier.
Provocare: Folosește-ți toată capacitatea mintală cu care Dumnezeu te-a înzestrat!
Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Evrei 11:27
Să pleci de la rău este o necesitate, dar să pleci dintr-un loc unde îți merge bine și unde ai toate perspectivele să obții respectul tuturor reprezintă o nebunie. Moise era în situația descrisă mai sus. Nu a stat pe gânduri. A plecat. A părăsit locul perspectivelor sale. De ce? Sigur, vei spune că uciderea unui egiptean atrăgea după sine condamnarea lui și pierderea favorurilor. Probabil, dar textul biblic arată altceva. Moise, când a devenit mare, nu a privit la comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre altceva.
Moise a fost educat cu privire la misiunea sa. Mama lui i-a vorbit de misiunea specială pe care trebuie să o realizeze pentru Dumnezeu. Când s-a aventurat să grăbească misiunea, a greșit, dar nu a greșit atunci când și-a croit un alt drum cu Dumnezeu. Noul drum nu era la fel de atrăgător ca cel din Egipt, dar a devenit mai valoros. Moise a învățat mai mult cu Dumnezeu în pustie decât cu toți savanții din Egipt.
Misiunea ta, individuală, este mai mult decât o misiune laică, printre oameni și pentru umanitate. Misiunea ta este să mergi pe drumul pregătit de Dumnezeu pentru tine. Pentru a putea face acest pas, va trebui să te desprinzi de perspectiva „comorilor” din lumea de astăzi.
Roagă-te să urmezi drumul rânduit de Dumnezeu pentru tine.
Provocare: Învață azi să faci primii pași cu Dumnezeu pe calea credinței.