Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găsește o mare pradă.
Psalmii 119:162
De câteva zile vorbim de sentimentele de bucurie izvorâte din întâlnirea cu Dumnezeu. O temă ce greu poate fi expusă în cuvinte. Să încerci să transmiți toate trăirile interioare este o încercare copleșitoare. Cuvintele transmit mesaje. Prin scriere sau vorbire, fiecare dintre noi ne dezvăluim celor din preajma noastră.
Te rog să-ți amintești de „Capra cu trei iezi”. Într-o manieră simplă, Ion Creangă a reușit să îmbine cuvântul și sentimentul bucuriei. Mesajul mamei era cuprins într-o cântare. Dincolo de mesaj însă, era nevoie și de vocea mamei. Cele două se combină. Iedul care a supraviețuit a combinat mesajul cu vocea mamei. Unirea celor două i-a adus salvare. Bucuria înlăcrimată, ca urmare a întâlnirii mamei cu singurul supraviețuitor, a dovedit cât de mult contează să apreciezi mesajul cuvântului cu vocea celui care dă mesajul
Întoarcerea la Dumnezeu nu ține doar de mesajul Bibliei. A veni la Dumnezeu este o sumă matematică simplă: cuvântul Domnului + vocea Domnului. Împreună, cele două părți stârnesc bucuria. Despre acest tip de bucurie vorbește psalmistul. Nu există doar cuvinte. Cuvintele sunt urmarea unui vorbitor. Ești pregătit să asculți cuvântul Domnului ce îți poate stârni bucuria?
Roagă-te să asculți cu interes sincer cuvintele Domnului.
Provocare: Descoperă bucuria în relațiile tale cu semenii.
Ana s-a rugat și a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălțată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmașilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău.”
1 Samuel 2:1
Chicoteala este o izbucnire zgomotoasă de râs. Pentru cei mai mulți dintre noi, râsul este semnalul celui ce se simte bine. Are puterea de a-i molipsi pe cei ce sunt în preajmă. Ca un foc pornit între paie uscate, la fel se întâmplă și cu cel care râde cu poftă. Printre tineri, chicoteala aduce relaxare. Acest nivel de bucurie însă nu poate compensa lipsa celui mai important nivel – bucuria inimii.
Ana a mărturisit în rugăciune ce s-a întâmplat cu ea după experiența cu Dumnezeu. Inima i-a fost inundată de o bucurie tăcută. O bucurie ce i-a fortificat puterea și încrederea. Urmările bucuriei ce se instalează la butoanele inimii se pot vedea în curajul de a înfrunta răul. Cel ce-L întâlnește pe Dumnezeu nu se rezumă la râsete necontrolate. Nu se pierde în chicoteli fără valoare. Cine ajunge să experimenteze relația cu Dumnezeu se încarcă din adâncurile inimii.
Am întâlnit de multe ori astfel de bucurii. Le-am trăit. Bucuria inimii este marcată de lacrimi și suspine. Nu sunt de durere. Ele sunt marcate de valoare. O bucurie ce se instalează în inimă, venită de la Dumnezeu, proiectează în exterior o atitudine de mulțumire, calm și maturitate. Pentru a putea ajunge la acest nivel, ai nevoie să te întâlnești regulat cu Dumnezeu. Începe de azi.
Roagă-te pentru o bucurie a inimii.
Provocare: Rememorează un moment al vieții în care ai avut parte de bucuria inimii.
Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va înveseli de mântuirea Lui.
Psalmii 35:9
A trecut. Mă uit în oglindă și remarc cât de mult m-am schimbat. În sinea mea, mă consider tânăr; pe terenul de sport, liceenii mă aleargă fără milă. Anii însă și-au pus amprenta. Totuși, mintea încă se luptă să păstreze memoria activă.
Asistasem în tinerețe la un dialog scurt, dar semnificativ, între o fiică și tatăl ei. Nedumerită de osteneala tatălui, de lipsa de timp a părintelui pentru ea, s-a hotărât să-l abordeze frontal. „Vreau să ne jucăm”, a fost semnalul fetei. „Dar, abia am venit de la fabrică. Sunt foarte obosit”, a venit replica părintelui. „Dar ce se face la fabrică? a continuat fetița. „Facem mașini, piese, produse pentru oameni.” Printre gândurile ei, fetița a ripostat: „Tati, la fabrică nu se face și bucurie?”
Aș vrea să-ți dau o veste bună. Mântuirea lui Dumnezeu produce bucurie. Este ca un fel de fabrică. Cine ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu va constata cum încep modificările în viața lui. Dumnezeu nu e un tip al mohorâților. Dimpotrivă, Dumnezeu aduce veselia în viața ta. E drept, nu o realizează prin zgomot, ci într-o manieră calmă. Vine de sus. E din cer. Nu are de-a face cu niciun produs realizat în „fabricile de divertisment”. Din acest motiv, ai grijă de omul din interior, de ceea ce ești tu când nu te vede nimeni. Acolo începe veselia cu Dumnezeu.
Roagă-te să fii inundat de bucuria mântuirii.
Provocare: Caută să scapi de „zgomotul” ce-ți distruge bucuria sufletului.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
Psalmii 107:8
Să păstrezi cu demnitate, în aprecierile tale, lauda nu este o lucrare la îndemâna tuturor. Nu ne referim la laudele ieftine. Cele expirate și adunate ca o monedă de schimb pentru „o impresie bună”. Puterea de a lăuda cu sinceritate face parte din pachetul de „om cu capul pe umeri”.
Regretul psalmistului se datorează atitudinii neimplicate și retrase cu care lumea tratează toată bunătatea primită de la Dumnezeu. Ai observat că cei mai mulți consideră bunătatea celuilalt ca un „dat”. Amabilitatea și facerea de bine sunt considerate părți normale ale comportamentului uman. Nu îți imaginezi ca cineva să calce în picioare bunătatea. Și totuși... Pe Dumnezeu, care este autorul bunătății depline, lumea Îl trimite la casat. Majoritatea refuză să facă ceva pentru a lăuda numele Lui.
Aș vrea să nu fii unul dintre cei care ocolesc momentul de laudă. Încearcă să-L lauzi pe Dumnezeu pentru binele pe care îl primești în fiecare zi. Poți mișca brațele, te poți îmbrăca singur, ești pe picioarele tale, ai parte de prieteni. Faci parte dintre cei care se bucură de pace, au un loc unde să doarmă, pe cineva care se îngrijește de ei, o familie care îi iubește. Dumnezeu te are în vedere. Exprimă-ți cu certitudine recunoștința ta prin laudă.
Roagă-te să-I poți aduce lui Dumnezeu lauda ta.
Provocare: Cântă imnul tău preferat, astăzi, pentru Dumnezeu.
Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Exodul 15:2
Există o diferență între a lăuda și a ști pe cine trebuie să lauzi. Primul aspect este legat de atitudinea ta, iar al doilea, de destinatarul laudei tale. Nu vei realiza nimic trăind experiența laudei și atmosfera bucuriei dacă adresantul nu este cel vrednic de laudă.
Amintește-ți de Albert Einstein. Celebrul fizician a fost întrebat dacă își poate asuma toate aprecierile și laudele ce îi erau adresate după marea descoperire a teoriei relativității. Răspunsul lui a identificat cât de important este să știi pe cine ai de lăudat: „Eu nu am făcut nimic altceva decât să stau pe umerii înaintașilor mei.” Și-a dinamitat oare rolul avut în descoperirea celebrei formule? Cu siguranță, nu!
Scriitorii biblici ne-au lăsat moștenire experiențele lor. Mai puțini celebri decât Einstein, ei au devenit modele a căror experiență influențează atitudinile morale. Ei nu au ezitat să-și îndrepte laudele direct către Dumnezeu. Încearcă să revezi de câte ori ai fost scăpat din situații limită, ai fost scos la liman din încurcături, ai trecut cu brio un examen ce părea ratat, te-ai împăcat cu ai tăi. Lista poate fi lungă. Dar de fiecare dată, Dumnezeu a lucrat în spatele scenei pentru binele tău. Pe El merită să-L preamărești.
Roagă-te să ai o atitudine de laudă sinceră.
Provocare: Memorează un psalm de laudă.