- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
„Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.”
Isaia 1:18
Oscar Wilde s-a născut la Dublin. A fost cel mai cunoscut scriitor irlandez pe teme de estetică. Un adevărat maestru al cuvintelor. Și-a consumat viața într-o morală deșănțată. A ajuns în temniță după ce a fost acuzat de homosexualitate. Este considerat de către unii ca fiind un apostol al libertinajului. Ura plictiseala și încerca tot ce era împotriva moralității.
A trăit doar 46 de ani. Efectele alegerilor sale l-au costat scump. Toată viața a fugit de răspunderea morală. A refuzat să-I acorde lui Dumnezeu spațiu și timp în viața sa. În ultimele sale zile a cerut să primească o cameră cu privire spre catedrală. Cu sufletul ciuruit de revolta sa neobosită față de Dumnezeu, s-a trezit în fața morții fără nicio siguranță. Cu un ultim efort, îngrozit de perspectiva întunecată a neființei, se prinde de firul de speranță. Își îndreaptă, într-o ultimă dorință, privirea spre Dumnezeu. Plin de păcate, conștient de neputință, își caută ultimul remediu. Ce se va întâmpla cu el... doar Dumnezeu știe.
Adevărata miză în viață este mai mult decât realizarea totală. Ocazia descărcării poverilor înaintea lui Isus e miza de viață și moarte. Mărturisirea reală a greșelilor și eliberarea de greutatea lor te va pregăti pentru zile senine. Ai ocazia să începi procesul acesta chiar acum.
Roagă-te să stabilești cu seriozitate prioritățile vieții tale.
Provocare: Pregătește-ți viitorul prin decizii spirituale astăzi.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta...”
Luca 15:18
În grădina din curtea casei părintești se găsește un nuc. L-am vizitat de foarte multe ori cu gândul să culeg nuci. Nucul nu prea a fost darnic. De multe ori mă întorceam supărat, cu mâinile goale, dar nu prea aveam ce face. Au fost însă și ocazii când papilele gustative s-au putut bucura de gustul plăcut al miezului de nucă. Obținerea miezului de nucă era o sarcină ușoară. Printr-o apăsare serioasă a cojii de nucă, trosnetul nu se lăsa așteptat. Acesta era motivul pentru care îmi plăcea nucul nostru.
Dar... mai există și nucile cu coaja „încăpățânată”. Cedează greeeeu! Lovituri de ciocan și rezistă. Sunt nucile „dure”. Am avut de-a face cu astfel de soiuri. E o sarcină neplăcută.
Într-o paralelă simplă, fiul risipitor s-a decis „să spargă nuca”. După lovituri încasate în cascadă, subjugat de propria neputință, a decis să plece la tatăl. Să-și mărturisească greșeala. A hotărât să spargă nuca. Această alegere a reprezentat și ieșirea din criza în care se afundase.
Nu cunosc soarta vieții tale. Dar e posibil să ai de-a face cu „nuci încăpățânate”. Să-ți fie greu să spargi coaja mărturisirii. Fiul risipitor este un exemplu simplu de imitat. E o chestiune de decizie și acțiune. Sparge cojile tari din faptele tale. Ridică-te din obișnuințele tale și pune genunchiul jos înaintea lui Isus. Acum, „sparge nuca”!
Roagă-te să fii ferm cu tine însuți.
Provocare: Sparge blocajele minții. Nu ezita să mărturisești lui Isus!
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Și Natan a zis lui David: „Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri.”
1 Samuel 12:13
Regele David și-a calculat greșit pașii. După ce a păcătuit cu Bat-Șeba a manevrat niște mișcări tactice de acoperire și a considerat că postura sa de monarh al Israelului îi va conferi imunitate în fața păcatului. Formula tactică nu a funcționat înaintea lui Dumnezeu.
Încearcă să-ți imaginezi o întâlnire cu un profet al Domnului. O vizită neanunțată. Ai avea motive de bucurie? Te-ai regăsi într-o furtună neiertătoare de emoții și întrebări? Cu siguranță că nu ai fi în largul tău. David s-a trezit cu Natan în fața lui. Profetul nu a venit din proprie inițiativă, ci Dumnezeu avea un mesaj de dat lui David. Regele trebuia să învețe lecția mărturisirii.
Nu este un simțământ plăcut să înfrunți propria persoană prin intermediul unui om ce cunoaște bine faptele morale sau imorale. Prezența unui intermediar explică indiferența noastră. Dumnezeu nu ascunde sub preș păcatele și nici nu le transformă în „păcățele”, sau „greșeli mititele”. Încercarea de a câștiga timp și a spera că se va uita ceea ce am făcut este doar în mintea noastră. Înaintea lui Dumnezeu, fiecare greșeală trebuie abordată cu maximă responsabilitate. Lecția lui David nu este opțională. Dacă vrei o zi liniștită, urmează acest model al mărturisirii.
Roagă-te pentru biruința asupra păcatelor ascunse.
Provocare: Vorbește cu pastorul tău despre nevoile tale ascunse.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.
1 Ioan 1:9
Ai încercat să cari poveri grele în spinare un timp mai îndelungat? În adolescența mea, de mai multe ori am fost nevoit să car saci cu porumb sau cartofi. Nu a fost deloc o experiență plăcută. La început, puterile și tinerețea se afișează ostentativ. Cu cât mergi mai mult și puterile te lasă, durerile își fac apariția. Se instalează o bătălie cumplită la nivelul minții: să renunți sau să mai duci?
Din lateral, mama era mereu atentă. Observând chinul de pe chipul meu, lua povara și o transfera pe umerii ei. E greu să cuprind în cuvinte acele momente de eliberare. Ea era mereu credincioasă spiritului matern.
În privința poverilor sufletești pe care nu le poți împărtăși oricui, Ioan arată spre cel care este dispus să ridice povara ta. Isus e credincios făgăduințelor Sale. Nu te va abandona niciodată. E posibil ca cei mai apropiați ție să-ți fi înșelat așteptările. E posibil să nu ai pe nimeni de încredere în chestiunile mai delicate ale tale. Vestea cea bună este că Isus e pregătit să intervină pentru tine. Ai nevoie să faci un pas mic. Să renunți la temerile nespuse și deziluziile provocate de cei de lângă tine și să vorbești deschis cu Dumnezeu despre realitățile vieții tale.
Roagă-te să trăiești împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu de astăzi.
Provocare: Vorbește în tăcere cu Dumnezeu despre temerile tale.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.
Ioel 2:13
Îmi amintesc că am fost întrebat de un coleg: „Când se schimbă pantoful?” Inițial, derutat, m-am oprit din acțiune și, după o mică pauză, am răspuns: „Când te strânge!” Am așteptat să văd reacția lui. Calm, a remarcat faptul că evoluția piciorului este singurul indicator precis care semnalează nevoia schimbării.
Despre schimbare ai auzit și vei mai auzi sau citi. Poate fi un simplu termen de dialog sau poate deveni un obiectiv de viață. Dacă alegi varianta a doua, cu siguranță te vei întreba când se produce schimbarea. Ea vine la pachet cu durerea. Exact ca pantoful care strânge. Din acest motiv, profetul Ioel arată momentul declicului — „sfâșierea inimii”. Un moment de suferință internă. O durere ce nu mai suportă amânare.
Astfel de momente se ivesc constant în viața noastră. Eșecul sau ratarea unui obiectiv, obiceiuri proaste repetate la foc continuu, apăsarea constantă a conștiinței sau neputința calificată te îndepărtează de tine însuți și de soluția lui Dumnezeu. Dacă vrei să schimbi ceva, atunci vei fi nevoit să cobori spre inima ta. Acolo are loc momentul de remușcare și „sfâșiere”. Declicul are loc în interiorul tău.
Roagă-te pentru o schimbare lăuntrică.
Provocare: „Sfâșie”, cu Dumnezeu, tot ce te încurcă să ai o viață fericită cu El.