- Detalii
- Scris de: Gabriela Fandarac
- Categorie: Blog
„Într-o zi, pe când citeam despre băiețelul care avea doi pești și cinci pâini (ți-aduci aminte de el, nu?), mi-a trecut prin minte un gând neastâmpărat: De unde știa Andrei, ucenicul lui Isus, că acolo, într-o mulțime de mii de oameni, era un băiețel care avea doi peștișori și cinci pâini? Te-ai gândit și tu la chestia asta, nu-i așa? Păi trebuie să fi aflat chiar de la băiețel, mi-a răspuns gândul cel neastâmpărat. Că doar Andrei nu avea raze X în ochi să poată vedea prin trăistuțele cu sendvișuri ale oamenilor. Ei, și gândul meu cel neastâmpărat a început să țopăie în toate direcțiile trăgând după el alte gânduri neastâmpărate.”
Și, uite-așa, Roxana Lupu și-a strâns toate gândurile ghem și a dat viață cărții Întâmplări cu aromă de smochine – Povestiri după Biblie.
Cartea este alcătuită din 15 povestiri care oferă o perspectivă inedită și detaliată asupra unor povestiri extraordinare, dar atât de succint prezentate în Biblie. Aceste întâmplări au menirea să hrănească atât curiozitatea și imaginația celor mici, cât și pe ale celor care au mai crescut puțin. Povestirile sunt scrise într-o manieră inedită, plină de umor. Limbajul este accesibil, dar plin de expresii și imagini care te îndeamnă să pășești și tu într-o aventură alături de protagoniștii fiecărei întâmplări.
De ce să citești această carte? Ei bine, mulți dintre noi cunosc povestirile din Biblie, dar de cele mai multe ori parcă sunt prea scurte, parcă lipsesc amănunte, detalii, descrieri. Autoarea exact lucrul acesta îl face. Și îl face cu atâta măiestrie! Îmbracă povestirile acelea scurte cu amănunte și imagini vii. Nu se știe dacă s-a întâmplat chiar așa, dar este posibil să fie pe-aproape.
De ce „povestiri după Biblie”? Pentru că Biblia este o carte importantă. Cea mai importantă. Învățăturile ei și povestirile pe care le conține pot să ne transforme, să ne facă mai buni.
Printre episoadele prezentate în carte, o vei recunoaște pe fetița slujitoare din casa lui Naaman, desigur. Dar te-ai gândit vreodată cum era când era acasă la ea, cu mămica și tăticul ei? Despre ce vorbea cu mămica ei oare?
„Întâmplări cu aromă de smochine”… Fructul tău preferat care este? Gândește-te la el! Hmmm! Ce aromă! Te simți bine, nu-i așa? Ei bine, citind povestirile din cartea Întâmplări cu aromă de smochine te vei simți cel puțin la fel de bine. Nu mă crezi? Citește-o și convinge-te!
- Detalii
- Scris de: Melania Gherman
- Categorie: Blog
Cartea Batalionul „Pâine coaptă” îi îndeamnă pe toți cititorii ei, fie că sunt copii, bunici sau părinți să privească la copilăria lui George Uba și să se amuze de pățaniile și micile lui prostioare.
Iată un fragment amuzant: „Nu vrei să-ți ceri iertare pentru ce ai făcut astăzi?”, mă întrebă mama obosită de povara câmpului și de veștile deloc plăcute despre mine.
„Dar ce am făcut?”, am întrebat eu căutând să-mi micșorez vina.
„Așa e, că la vârsta ta înaintată nu e de mirare că te-a lăsat memoria. S-o luăm de la capăt. Cu piciorușele tale și ale prietenilor tăi ați călcat panseluțele din fața casei și bumbișorii de lângă alee. Ai smuls pene din aripile bietelor gâște ca să-ți faci plută la undiță și te-ai suit în mărul de la tușica, rupându-i cele mai frumoase mere și măcar de-ar fi fost coapte, și ți-ai rupt și cămașa în prăpăditul ăla de măr.”
Alte capitole interesante și amuzante din cuprins ar fi: „Bărbat la 4 ani”; ”Cât pe ce... erou”; „Lupte de partizani”; „Plătesc eu tot”; „Mă mut la oraș”.
Cartea Batalionul „Pâine coaptă”, scrisă de George Uba, are 140 de pagini și nu este scumpă. Abia așteaptă să fie citită și de voi. Eu o găsesc amuzantă și educativă atât pentru copii, cât și pentru adulți.
- Detalii
- Scris de: Mihai Brașov
- Categorie: Blog
Fiecare copil are câteva cărți care îi marchează drumul în viață și trebuie să recunosc faptul că, pentru mine, această carte a fost una dintre ele.
Proaspăt ieșiți din comunism, cu un acces precar la cărți religioase, Voi muri în libertate a fost una dintre cele mai gustate lecturi, întărind credința generației noastre de adolescenți și punându-ne în față un model de rezistență, de dragoste pentru Dumnezeu și Cuvântul lui, de happy-end – cum numai Divinitatea poate crea.
Humberto Noble Alexander a fost cu adevărat un om al lui Dumnezeu, un cubanez persecutat timp de 22 de ani în închisorile comuniste ale renumitului Castro; un trăitor al celor mai cumplite idei de persecuție aplicate oamenilor, dar și un mărturisitor elocvent al puterii Evangheliei. Nu doresc să dezvălui mai mult, fiindcă aș știrbi din surprizele paginilor scrise cu atâta grijă și talent de către autori.
Voi trăi în libertate are doar 215 pagini, care se citesc ușor, uneori cu ochii umeziți de lacrimile furiei, alteori de dragostea autentică ce se lasă purtată prin cele mai tenebroase locuri.
Recomand din tot sufletul acest instrument de clarificare, de luminare și de motivare, care ne învață cum să trăim și să murim... în libertate!
- Detalii
- Scris de: Darius Șchiopu
- Categorie: Blog
Am plecat la drum fără să știu ce mă aștepta. În bagaje aveam, printre altele, răbdarea pe care trebuie să o aibă călătorul ce stă în fața unei distanțe lungi de parcurs cu autobuzul între România și Universitatea Adventistă din Sagunto, Spania. Alături de această răbdare mai aveam cu mine o carte ce urma să dea culoare călătoriei mele: Vase alese, de Óscar Martínez Lourido.
Vase alese? De ce? Pentru ceea ce este această carte.
În primul rând, este o poveste, dar una adevărată. Este cronica unor întâlniri neînțelese inițial, dar care capătă semnificație odată cu parcurgerea fiecărei pagini.
Este relatarea unei deveniri, un bildungsroman, în care două personaje, două pietre neșlefuite, capătă contur printr-o interacțiune caracteristică lumii militare: Oscar, proaspăt încorporat în armată, și cel care avea să devină persecutorul său, sergentul Moliner. Acest fir roșu narativ este brăzdat de episoade și de elemente care oferă fundal și susținere motivului principal al tabloului.
Este o pildă contemporană. Autorul își propune să pună în oglindă experiența vieții sale cu pilda fiului risipitor din Biblie. Cele trei personaje principale se regăsesc și aici: cel care iartă, cel iertat și cel care nu are inițial puterea de a ierta.
Este o călătorie prin Barcelona, prin Sagunto, prin Vigo, prin baza militară El Copero și prin Sevilla. Vă invit să porniți la drum și să faceți cunoștință cu două vase alese, dar și cu… Olarul.
În ultimă instanță, este Providență. Care erau șansele ca, plecând spre Sagunto, să citesc despre personaje care au renăscut spiritual în acest oraș spaniol de lângă mare? Oare nu cumva cartea aceasta a fost și pentru mine o invitație la a deveni „un vas ales”? Cu gândul la această potrivire surprinzătoare mi-am continuat drumul înapoi spre casă.
Oare nu ați dat și dumneavoastră de descrierea acestei cărți tot datorită Providenței, care vă așteaptă să „plecați la drum”?
- Detalii
- Scris de: Delia Buciuman
- Categorie: Blog
De când n-ai mai citit o carte care să te clintească din înțepeneală? O carte care să te șocheze pe alocuri sau chiar să te contrarieze? Care să te scoată din letargia sau picoteala ce uneori ne cuprinde când mergem la biserică sau când ne așezăm comod în fotoliu pentru devoțiunea personală?
Iată o propunere de așa carte: Rugăciunile sfârșitului!
Care sfârșit? Și de ce rugăciuni speciale în acest sfârșit?
Sfârșitul istoriei lumii noastre așa cum o cunoaștem noi. Sfârșitul jocului deosebit de serios în care este angajată lumea, joc ce „a intrat în reprizele a treia și a patra. Adevărul este că, deoarece principalele profeții temporale s-au împlinit, ne aflăm în prelungiri. (…) Mersul obișnuit al lucrurilor s-a încheiat, ceea ce înseamnă că rugăciunile obișnuite s-au încheiat. Este timpul să înălțăm cu profunzime rugăciunile sfârșitului, care vor înfrânge vrăjmașul și vor pregăti un popor ca să-L întâmpine pe Domnul” (p. 13, 14).
Această nouă carte a cunoscutului autor Randy Maxwell – deja la a treia carte tradusă și publicată în limba română, dintre cele opt scrise – este structurată în două părți. Prima parte se axează pe latura personală a rugăciunii.
Chiar și la o simplă citire a titlurilor celor cinci capitole, cititorul nu are cum să nu fie interesat sau chiar șocat de ceea ce ar putea conține paginile respective: „Schimbă-mă! Cercetează-mă! Trezește-mă! Zdrobește-mă! Trimite-mă!”
Cum adică să Îi ceri lui Dumnezeu să te zdrobească? Vei afla categoric de ce și în ce sens, întrucât autorul are un stil ușor de urmărit, cu exemple și ilustrații contemporane recente, cu texte biblice clar explicate și bine marcate în curgerea cărții.
Partea a doua a acestui volum de 144 de pagini are în vedere latura comunitară a rugăciunii, iar maniera proaspătă, atipică și izbitoare pe alocuri se observă, din nou, încă din titluri: „Revolta redeșteptării”, „«Necazuri benefice», „O să fie altfel. Obișnuiește-te!”
Cui se adresează această carte? Ție, mie, nouă, celor care vrem să citim conștiincios Sfânta Scriptură, care ne rugăm de mai multe ori pe zi, care mergem la biserică săptămână de săptămână. De ce nouă? Deoarece „criza finală care trebuie să ne îngrijoreze cel mai mult este criza sinelui și a cedării în fața Duhului Sfânt. Tăvălugul evenimentelor din lumea de azi dovedește imensitatea acestei crize din inima nu a păcătoșilor, ci a sfinților” (p. 13, subl.ad.).
„Să ne rugăm, așadar!”