Durerea rămâne, până la urmă, numitorul comun al umanităţii noastre. Deşi nu o dorim, deşi fugim de ea şi căutăm să îi limităm efectele şi durata, ea rămâne mereu aproape de noi, este parte din existenţa noastră efemeră.
Din păcate însă, la fel ca multe alte lecţii importante ale vieţii, lecţia suferinţei nu se învaţă la şcoală şi nici nu se predă la universitate. Dintre toate religiile şi filozofiile lumii, creştinismul are o perspectivă unică asupra subiectului suferinţei. Dumnezeu Însuşi S-a întrupat în „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” pentru a putea ca, într-o zi, să şteargă „orice lacrimă” din ochii copiilor Săi. Şi, până atunci, El străbate alături de noi tot acest drum, ca să ne fie mai uşor.
Cartea În fața suferinței ne spune în mod magistral cum să trăim cu durerea, cum să facem faţă situaţiilor dramatice din viaţa noastră şi, mai ales, cum să nu renunţăm la speranţă. Într-o lumea a îndoielilor şi a nesiguranţei, Cuvântul plin de pace al lui Dumnezeu rămâne singura certitudine absolută. O certitudine pe care merită să o experimentezi şi tu.
Roberto Badenas este doctor în Teologie al Universităţii Andrews (Michigan, SUA), specialist în filologie biblică şi profesor de Noul Testament.
Autor al mai multor lucrări, cărţile sale Dincolo de lege, Povestitorul de parabole şi Întâlniri (cea mai cunoscută lucrare de până acum, tradusă şi editată în engleză, franceză, germană, italiană, portugheză, română şi catalană) fac parte din seria „Semillas de Esperanza” (Seminţe de speranţă).
„Cine zic oamenii că sunt Eu?” Întrebare crucială, care a generat de-a lungul secolelor răspunsuri diverse.
A fost Isus Hristos un om care S-a dat drept Dumnezeu sau Dumnezeu deghizat în om? Un manipulator abil sau un depozitar autentic al adevărului care aduce eliberare?
Unii, care nu I-au acordat prezumția de divinitate, au zis că este un bolnav mintal sau un visător naiv, în cel mai fericit caz. Alții, cei credincioși, L-au crezut când S-a declarat Dumnezeu. Însă, din acest punct, identificarea precisă a acestui „fiu al omului” a ajuns tot mai departe de un consens general. A fost El Dumnezeu din veșnicie sau un om adoptat de Dumnezeu ca fiu al Lui? A fost El identic cu noi în toate aspectele sau doar asemenea nouă? Până unde a mers biochimia întrupării? Cât de adânc s-a cufundat divinitatea Lui în umanitatea Lui?
„Dar voi cine ziceți că sunt?” Întrebare la fel de crucială, fiindcă de ea depinde mântuirea fiecăruia. Iar răspunsurile la această întrebare sunt mai importante decât celelalte, căci teologia rămâne o disciplină goală și lipsită de sens dacă nu are reverberații în viața personală. De imaginea pe care o avem despre Hristos și despre mecanismele mântuirii se leagă atât viața aceasta, cât și cea viitoare.
În cartea Întruparea infinitului: Isus Hristos, autorul Georges Stéveny se preocupă în egală măsură să răspundă ambelor întrebări, accentuând importanța transpunerii cunoașterii teoretice în relație personală cu Infinitul întrupat.
Cei mai mulți dintre noi facem greșeala să ne uităm la oameni și să ne așteptăm să-L vedem pe Dumnezeu. Alteori ne uităm la religii și credem că acolo Îl găsim pe Dumnezeu. Alții Îl căutăm inclusiv în oglindă și rămânem șocați de ceea ce vedem. Inevitabil, suntem dezamăgiți, pentru că am sperat la o imagine mai frumoasă a Divinului. Nenumărați oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu fiindcă au crezut că L-au văzut într-o persoană sau într-o biserică și deloc nu le-a plăcut ce au văzut.
În această carte, autorul își prezintă propria viziune despre Dumnezeu și cum a ajuns să Îl înțeleagă. În copilărie abuzat de tatăl vitreg și la tinerețe înverșunat pe Dumnezeu, Ty Gibson a ajuns în cele din urmă să vadă farmecul incontestabil al iubirii divine. Într-un final a ajuns să-și cunoască și tatăl biologic, al cărui portret era altul în mintea lui.
În cazul lui Dumnezeu, care este cel mai bine creionat și veridic portret? Categoric, persoana Domnului Isus Hristos. Cu argumentații ingenioase, ilustrații nebătătorite și un tonus contemporan, această carte de teologie pe înțelesul tuturor Îl descrie pe Dumnezeu oglindit în jertfa de pe Golgota și în intervențiile providențiale în beneficiul indivizilor și al omenirii în ansamblu.
La finalul lecturii vei rămâne profund cucerit și iremediabil îndrăgostit de noua viziune asupra adevăratei frumuseți a caracterului lui Dumnezeu. Și vei fi pregătit să îți creezi propria imagine și să legi propria relație de iubire cu El.
Istoria începutului experienței creștine și a activității publice a lui Ellen G. White a fost publicată pentru prima dată în anul 1860 într-un mic volum de trei sute de pagini, intitulat „Experiența mea creștină, perspectivele și activitatea legată de apariția și progresul soliei îngerului al treilea”.
Această povestire a vieții și a activității desfășurate până în anul 1860 a fost dezvoltată ulterior de Ellen G. White și publicată din nou în anul 1880, ca parte a unei lucrări mai mari, cu titlul „Schițe din viața lui James White și a lui Ellen G. White”.
În volumul prezent vom găsi, așa cum spunea însăși autoarea, a scurtă povestire a copilăriei ei, a convertirii și a experiențelor creștine timpurii, legate de marea mișcare adventă din perioada 1840-1844, dar și întâmplări legate de evenimentele care au dus la organizarea și dezvoltarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Autoarea relatează într-o manieră plină de viață necazurile și bucuriile activității ei din tinerețe și din anii care au urmat. Ea descrie încercările, luptele și succesele din activitatea câtorva persoane zeloase, precum și unele dintre sfaturile care le-au fost adresate acestora.