Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicaţiile şi lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în oraşe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătăţii, lucrarea pentru cei marginalizaţi, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioşia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru biserică. Dacă nu am şti că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în faţă o listă cu priorităţi din planurile şi proiectele Bisericii din România din aceste zile.
Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinţei Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioşi şi organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferinţa Generală era organizată pe departamente, diviziuni şi uniuni, împărţindu-se astfel povara răspunderii între cei aflaţi în câmpurile din diferite părţi ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica şi lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările şi descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.
„Cuvântul prorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.
Sunt, oare, ireconciliabile lumea ştiinţei şi cea a religiei? A reuşit ştiinţa modernă, cu ajutorul teoriei evoluţioniste, să combată relatarea biblică referitoare la originea vieţii? Dacă alegem să acceptăm relatarea biblică a originilor, vom fi oare nevoiţi să respingem ştiinţa?
Omul de ştiinţă creştin Ariel A. Roth susţine că, privite împreună, ştiinţa şi religia ne oferă o înţelegere mai bună şi mai sensibilă a lumii care ne înconjoară, a locului pe care îl ocupăm în ea şi a sensului şi destinului nostru final.
Roth examinează subiecte precum dovezile evoluţiei şi ale creaţiei, potopul, punctele forte şi verigile slabe ale metodelor ştiinţifice, precum şi măsura în care Biblia poate fi considerată un document demn de încredere. Concluziile sale ne arată că modelul biblic al unei creaţii recente lasă mult mai puţine întrebări fără răspuns decât oricare alt model ştiinţific evoluţionist sau decât oricare altă perspectivă aflată undeva între cei doi poli, cum ar fi creaţia progresivă sau evoluţia teistă.
Ariel A. Roth a obţinut diploma de doctorat în zoologie la Universitatea din Michigan, a predat la universităţile Andrews şi Loma Linda şi a fost director al Geoscience Research Institute între anii 1980 şi 1994. Pe lângă cariera de profesor de biologie, a petrecut 30 de ani ca cercetător în diferite domenii în care ştiinţa şi religia se întrepătrund, oferind uneori perspective contradictorii. A condus numeroase expediţii geologice şi paleontologice pe întreg mapamondul şi, de asemenea, a fost implicat activ în controversa dintre creaţie şi evoluţie din Statele Unite, depunând mărturie în faţa multor grupări educaţionale şi legislative.
S-a spus că „fiecare decizie importantă din viaţă şi fiecare mare dragoste se nasc dintr-o mare întâlnire”. Într-adevăr, mare parte din ceea ce devenim se datorează celorlalţi. De-a lungul vieţii, ne formăm, ne edificăm şi ne deformăm din întâlnire în întâlnire. Neprevăzute, aşteptate sau temute, banale sau extraordinare, întâlnirile pe care le avem îşi pun amprenta asupra vieţii noastre. Unele dintre ele, într-un mod decisiv.
La un moment dat, harul divin irupe în viaţa noastră în acelaşi fel. Poate avea loc în circumstanţe întâmplătoare sau ca sfârşit al unei aşteptări îndelungate. Această întâlnire se converteşte în răscrucea istoriei noastre celei mai profunde, mai personale. Consecinţele, adesea ireversibile, pot fi veşnice.
Clepsidra vietii isi picura fir cu fir zilele.
M-as bucura ca randurile acestei carti sa trezeasca in fiecare cititor dorinta de a pretui tot mai mult lucrurile cu adevarat de valoare - iubirea pentru Dumnezeu si pentru cei dragi.
Si sa conduca astfel la relatii tot mai frumoase, care sa dureze cat vesnicia.
Caci viata trece iute - fir cu fir. Si noi zburam. (Psalmii 90,10 u.p.)
Manuela Ionescu
Orașele și satele reprezintă o parte din via lui Dumnezeu.Trebuie să se facă lucrare în ele și nu trebuie trecute cu vederea. Satana va încerca să stea în cale și să descurajeze lucrătorii, împiedicându-i să prezinte solia de lumină și avertizare atât în locurile importante cât și în cele izolate. Se vor face eforturi disperate pentru a-i abate pe oameni de la adevărul lui Dumnezeu la înșelăcune. Îngerii cerului sunt însărcinați să conlucreze cu eforturile mesagerilor aleși ai lui Dumnezeu de pe pământ. Predicatorii adevărului trebuie să încurajeze credința și speranța, așa cum a făcut Hristos, viul vostru Conducător. Rămâneți smeriți și umili cu inima înaintea lui Dumnezeu. Păstrați o credință neclintită în făgăduințele Sale.