Galileeanul - ediţia în limba maghiară.
M-am străduit să reliefez modul în care presa adventistă română a contribuit la dezvoltarea Bisericii Adventiste din România și să urmăresc contribuția pe care aceasta a adus-o la extinderea adventismului în România, pe de o parte, și, pe de altă parte, la menținerea unității doctrinare și organizatorice a acestei biserici.
În acest al doilea volum, conţinând pagini din istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, ca şi în primul volum, am căutat să prezint – spre slava lui Dumnezeu – modul minunat în care Cel Atotputernic a adus şi pe plaiurile frumoase şi binecuvântate ale ţării noastre lumina adevărului Sau.
Lucrarea de faţă nu conţine numai "file de istorie", ci ea ne oferă o lecţie a credincioşiei şi a devotamentului, o lecţie a unei slujiri depline a celor care au făcut o lucrare de pionierat.
Parcurgând paginile acestui volum, două vor fi ţintele noastre: să reţinem modul în care Dumnezeu Şi-a adus la îndeplinire lucrarea şi să vedem spiritul de sacrificiu de sine al celor chemaţi la această lucrare.
Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.
Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.
În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.
Sărbătorile religioase au jucat dintotdeauna şi continuă să joace încă un rol important în închinarea religioasă. Adevarata zi de odihnă tratează tocmai acest subiect important, dezvăluindu-ne când şi cum doreşte Dumnezeu să ţinem sărbătorile şi în ce condiţii închinarea noastră poate fi acceptabilă înaintea Lui. A ne odihni dupa voia lui Dumnezeu, a ţine zilele de odihnă si sărbătoare lăsate de El şi a petrece regulat un timp lipsit de grijile cotidiene, dedicat exclusiv comuniunii cu El, este un lucru esenţial pentru propăşirea sufletului şi pentru pregătirea noastră pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Adevărata zi de odihnă este o carte care descoperă tainele adevăratei închinări şi oferă noi perspective cu privire la implicaţiile acesteia asupra destinului nostru veşnic.