"Cât de diferită ar fi fost lumea dacă Iisus n-ar fi înviat din morți? După trei ani de ucenicie lângă El, prin impresia pe care a lăsat-o asupra lor, ucenicii L-ar fi păstrat în memorie ca pe cel mai înțelept învățător și un făcător de minuni cum altul n-a mai fost. Ei ar fi construit un monument vieții lui Iisus. Iar noi încă am fi putut să vizităm monumentul din Nazaret și să cercetăm viața ilustrului dulgher. Lumea L-ar fi prețuit în același fel ca pe Confucius sau pe Socrate.
Un Iisus neînviat ar fi într-un fel mai ușor de acceptat. Tocmai învierea Îl face periculos. Oamenii prețuiesc geniile defuncte, dar se tem de cele vii. Cu mult mai mult dacă Hristos este viu și este Dumnezeu adevarat, atunci lucrurile mele ascunse sunt dezgolite înaintea Lui. Răstignitul înviat ne confruntă. Prezența Sa interferează la orice pas cu viața noastră și ne cere socoteală. Acest din urmă lucru din Evanghelie este cel mai tulburător și le întrece pe toate..."
Trăim într-o epocă a disperării. Visul american abia mai respiră. Lumea aceasta se află în criză, este o lume care preferă mai degrabă întunericul decât lumina. N-ar trebui oare ca biserica să aibă ceva de spus?
Împăratul este acasă este apelul pasionat al lui Bradford adresat poporului lui Dumnezeu de la sfârșitul timpului de a recunoaște biserica drept locul unde Isus este acasă. El afirmă: „E timpul să ne gândim la biserică așa cum ne-am gândi la o singură comunitate, și la Hristos în mijlocul comunității – acolo „unde doi sau trei” se adună în Numele Său (Matei 18:20), unde „Isus este acasă”. Sănătatea bisericii locale determină vitalitatea întregii mișcări. Acesta este locul în care Isus poate fi experimentat într-un mod cât mai real posibil.
Sarcina teologică cea mai urgentă din ziua de azi este să înțelegem conceptul de biserică, și apoi să-l concretizăm – să-l aducem la viață. Care este rolul ei în planul veșnic al lui Dumnezeu de a recâștiga planeta răzvrătită?
Noi trăim între cele două veniri, cea de la Betleem și cea care va avea loc pe norii slavei, între deja și încă nu. Sunt multe de făcut în răstimpul acesta. Poporul lui Hristos trebuie să-I reflecte mai bine caracterul, astfel ca El să poată „să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană” (Efeseni 5:27). Trebuie să predicăm Evanghelia. Acesta este timpul când e necesar ca noi să răspândim mesajul Evangheliei, și să adăugăm candidați care să ocupe locuințele din împărăție, astfel încât casa lui Dumnezeu să fie plină.
Charles E. Bradford (1925–2021) a fost unul dintre cei mai importanți lideri ai Bisericii Adventiste din secolul al XX-lea și primul președinte afro-american al Diviziei Nord Americane. A absolvit cursurile Universității Oakwood și a deținut titlul de doctor acordat de Universitatea Andrews. De-a lungul vieții a slujit Biserica Adventistă ca pastor și lider, fiind considerat de toți cei care l-au cunoscut ca un vorbitor impecabil, un evanghelist de succes și un lider înțelept. Pentru activitatea sa, American Religious Town Hall of the Air l-a declarat în anul 1982 „americanul anului” și a fost inclus în anul 1992 în Bordul pastorilor Martin Luther King Jr. de la Morehouse College. De asemenea, în semn de apreciere, Universitatea Oakwood a denumit Centrul de leadership Bradford-Cleveland-Brooks după numele său și al colegilor săi. L-a iubit cu pasiune pe Dumnezeu și biserica Sa, cartea aceasta fiind testamentul său spiritual pentru toți frații săi de credință.
Roberto Badenas (n. 1943) este licențiat în filologie modernă și teologie, are un master în filologie clasică și este doctor în teologie. A predat și predă în continuare teologie și materii conexe la Seminarul Adventist din Sagunto, Spania, la Seminarul Adventist din Collonges-sous-Salève, Franța, și la Seminarul Adventist din cadrul Universității Andrews, Michigan, Statele Unite. De-a lungul timpului a mai ocupat poziția de decan al Departamentului de teologie din cadrul seminarului din Franța și pe aceea de președinte al Comitetului de Cercetări Biblice din cadrul Diviziunii Euro-Africa a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A publicat numeroase cărți, dintre care una a fost tradusă și în română și publicată la Editura Viață și Sănătate: Povestitorul de parabole (2017).
Sarbatorile religioase au jucat dintotdeauna si continua sa joace inca un rol important in inchinarea religioasa. Adevarata zi de odihna trateaza tocmai acest subiect important, dezvaluindu-ne cand si cum doreste Dumnezeu sa tinem sarbatorile si in ce conditii inchinarea noastra poate fi acceptabila inaintea Lui. A ne odihni dupa voia lui Dumnezeu, a tine zilele de odihna si sarbatoare lasate de El si a petrece regulat un timp lipsit de grijile cotidiene, dedicat exclusiv comuniunii cu El, este un lucru esential pentru propasirea sufletului si pentru pregatirea noastra pentru imparatia lui Dumnezeu.
Adevarata zi de odihna este o carte care descopera tainele adevaratei inchinari si ofera noi perspective cu privire la implicatiile acesteia asupra destinului nostru vesnic.