In lumea religioasă, evenimentele se precipită spre "ziua cea mare a Domnului". Astăzi, mai mult ca oricând, este potrivit cuvântul care zice: "Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii si pazesc lucrurile scrise in ea.''

Să privim cu atenţie în jurul nostru.Pretutindeni în lume, natura şi-a ieşit din făgaş făcând ca vremurile apocaliptice să devină o realitate cotidiană.

„Cine zic oamenii că sunt Eu?” Întrebare crucială, care a generat de-a lungul secolelor răspunsuri diverse.

A fost Isus Hristos un om care S-a dat drept Dumnezeu sau Dumnezeu deghizat în om? Un manipulator abil sau un depozitar autentic al adevărului care aduce eliberare?

Unii, care nu I-au acordat prezumția de divinitate, au zis că este un bolnav mintal sau un visător naiv, în cel mai fericit caz. Alții, cei credincioși, L-au crezut când S-a declarat Dumnezeu. Însă, din acest punct, identificarea precisă a acestui „fiu al omului” a ajuns tot mai departe de un consens general. A fost El Dumnezeu din veșnicie sau un om adoptat de Dumnezeu ca fiu al Lui? A fost El identic cu noi în toate aspectele sau doar asemenea nouă? Până unde a mers biochimia întrupării? Cât de adânc s-a cufundat divinitatea Lui în umanitatea Lui?

„Dar voi cine ziceți că sunt?” Întrebare la fel de crucială, fiindcă de ea depinde mântuirea fiecăruia. Iar răspunsurile la această întrebare sunt mai importante decât celelalte, căci teologia rămâne o disciplină goală și lipsită de sens dacă nu are reverberații în viața personală. De imaginea pe care o avem despre Hristos și despre mecanismele mântuirii se leagă atât viața aceasta, cât și cea viitoare.

În cartea Întruparea infinitului: Isus Hristos, autorul Georges Stéveny se preocupă în egală măsură să răspundă ambelor întrebări, accentuând importanța transpunerii cunoașterii teoretice în relație personală cu Infinitul întrupat.

Scrierile lui Ellen White sunt importante, dar ele nu pot fi înțelese fără a înțelege mai întâi contextul social și intelectual în care au fost scrise. Cum era lumea lui Ellen White? Cu ce probleme s-a confruntat ea? Ce idei erau în vogă? Cu ce mișcări religioase a interacționat ea? Cum s-au raportate ideile ei la cele ale altor reformatori din zilele ei?

Aceste întrebări, dar și altele, stau la baza lucrării de față. Genialitatea cărții lui George Knight stă în combinația dintre fotografii și descrieri scrise, care face ca lumea lui Ellen White să prindă viață pentru cititorul modern.

Prima secțiune a acestui volum util prezintă într-o manieră concisă lumea lui Ellen White dinainte de Războiul Civil din America, iar a doua secțiune analizează lumea ei de după acel eveniment culminant. Pentru a înțelege pe deplin sfaturile lui Ellen White pentru biserică este esențial să înțelegem aceste două contexte foarte distincte.

George R. Knight a fost profesor de istorie bisericească la Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Șaptea din cadrul Universității Andrews (Michigan, SUA). A scris numeroase cărți în domeniul specializării sale, abordând de la personaje adventiste de frunte la evenimente cruciale în istoria bisericii, de la mituri în adventism la realități contemporane și de la istorii apuse la provocări ce țin de perspectiva și viitorul adventismului. Pensionat acum, locuiește în statul american Oregon, unde continuă să scrie și să participe la emisiuni și evenimente religioase.

Trăim vremuri deosebite. Evenimentele din lumea noastră cer ca fiecare urmaș al lui Hristos să aibă o relație profundă cu Dumnezeu. Pentru a întări relația aceasta și pentru a împlini nevoile noastre emoționale și spirituale, trebuie să cunoaștem, să experimentăm puterea rugăciunii. Trebuie să-L rugăm pe Domnul așa cum L-au rugat ucenicii: "Doamne, învață-ne să ne rugăm."

Cartea Rugăciunea cuprinde o serie de citate din scrierile lui Ellen G. White, cu privire la subiectul vital al rugăciunii. Mesajele acestea vor ajunge în adâncul sufletului nostru. Convingerile exprimate cu privire la multiplele aspecte ale rugăciunii își vor găsi locul în inima noastră, aducând un răspuns care se va ridica la înălțimea chemării adresate nouă de Dumnezeu, pentru o viață de rugăciune mai adâncă și mai bogată.

Ellen White îi scria în anii 1860 unui membru al bisericii că ouăle nu ar trebui să se regăsească pe masa lui fiindcă sunt dăunătoare pentru copiii lui. Apoi, în 1901, îi scria unui alt membru să folosească ouă de la găini sănătoase și să le consume crude sau gătite.

Cum împăcăm astfel de declarații aparent contradictorii ieșite din penița aceleiași autoare? Care sfat a fost inspirat? Sau au fost amândouă? Cum le interpretăm, și nu doar pe ele, ci tot ce a scris Ellen White?

George R. Knight prezintă într-o manieră clară și simplă principiile care să ne ajute să interpretăm și să aplicăm sfaturile ei la viața noastră.

În prima secțiune a cărții, autorul discută despre scopul scrierilor lui Ellen White, relația dintre acestea și scriptură și rolul compilațiilor, prezentând și un plan de citire sistematică a lor. A doua și cea mai lungă secțiune analizează principiile fundamentale de interpretare, iar secțiunea finală explorează modul în care trebuie să aplicăm sfaturile lui Ellen White atât la viața celorlalți, cât și la viața noastră.

George R. Knight a fost profesor de istorie bisericească la Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Șaptea din cadrul Universităţii Andrews (Michigan, SUA). A scris numeroase cărți în domeniul specializării sale, abordând de la personaje adventiste de frunte la evenimente cruciale din istoria bisericii, de la mituri din adventism la realități contemporane și de la istorii apuse la provocări ce țin de perspectiva și viitorul adventismului. Pensionat acum, locuiește în statul american Oregon, unde continuă să scrie și să participe la emisiuni și evenimente religioase.

Volumul 6 din Mărturii a fost scris de Ellen G. White în timpul vizitei sale în Australia și publicat în anul 1901, după întoarcerea în Statele Unite, la unsprezece ani după apariția volumului 5.

Adăugarea acestui nou volum la seria tot mai mare de Mărturii pentru biserică a imprimat adânc în mintea adventiștilor de ziua a șaptea direcția în care Dumnezeu continua să-Și călăuzescă poporul. 

Factorii generatori sau modelatori de arhitectură neoprotestantă au valori particulare într-o Românie majoritar ortodoxă, aflată încă în tranziție dinspre austeritatea vieții proletare către prosperitatea capitalistă, dinspre naționalismul implementat în școlile comuniste înspre individualismul tipic liberalismului occidental, dinspre spiritualitatea subterană înspre pluralitatea religioasă, dinspre ateism înspre secularizare – trecând însă și printr-o perioadă de reviriment religios de invidiat de către restul țărilor europene. Numai la confluența acestor elemente cu puternică specificitate poate fi analizată corect arhitectura neoprotestantă din România.

Volumul de față abordează spațiul de cult neoprotestant din trei perspective: istorică – plasarea fenomenului neoprotestant în contextul sau istoric, social și cultural fiind fundamentală; hermeneutică – necesară în abordarea conceptelor teologice implicate, care trebuie analizate comparativ, în raport cu diversele tradiții teologice creștine; fenomenologică – ce presupune căutarea esenței fenomenului, comprehensiunea faptului religios ce influențează arhitectura de cult neoprotestantă.

Sunt, oare, ireconciliabile lumea ştiinţei şi cea a religiei? A reuşit ştiinţa modernă, cu ajutorul teoriei evoluţioniste, să combată relatarea biblică referitoare la originea vieţii? Dacă alegem să acceptăm relatarea biblică a originilor, vom fi oare nevoiţi să respingem ştiinţa?

Omul de ştiinţă creştin Ariel A. Roth susţine că, privite împreună, ştiinţa şi religia ne oferă o înţelegere mai bună şi mai sensibilă a lumii care ne înconjoară, a locului pe care îl ocupăm în ea şi a sensului şi destinului nostru final.

Roth examinează subiecte precum dovezile evoluţiei şi ale creaţiei, potopul, punctele forte şi verigile slabe ale metodelor ştiinţifice, precum şi măsura în care Biblia poate fi considerată un document demn de încredere. Concluziile sale ne arată că modelul biblic al unei creaţii recente lasă mult mai puţine întrebări fără răspuns decât oricare alt model ştiinţific evoluţionist sau decât oricare altă perspectivă aflată undeva între cei doi poli, cum ar fi creaţia progresivă sau evoluţia teistă.

Ariel A. Roth a obţinut diploma de doctorat în zoologie la Universitatea din Michigan, a predat la universităţile Andrews şi Loma Linda şi a fost director al Geoscience Research Institute între anii 1980 şi 1994. Pe lângă cariera de profesor de biologie, a petrecut 30 de ani ca cercetător în diferite domenii în care ştiinţa şi religia se întrepătrund, oferind uneori perspective contradictorii. A condus numeroase expediţii geologice şi paleontologice pe întreg mapamondul şi, de asemenea, a fost implicat activ în controversa dintre creaţie şi evoluţie din Statele Unite, depunând mărturie în faţa multor grupări educaţionale şi legislative.

Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.

Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.

În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.

Cele sapte peceti, sau sigilii, ne infatiseaza tabloul cuprinzator al bisericii de-a lungul veacurilor, din timpul primei veniri a Domnului Hristos pana la a doua Sa venire, fara sa cuprinda insa si evenimentul revenirii Sale. Cele sapte trambite, Balaurul maniat pe femeie, razboindu-se cu ramasita semintei ei, si intreita solie ingereasca - iata evenimente de o grandoare uluitoare, de a caror desfasurare suntem interesati si noi, cei care traim in aceste zile de la inceputul celui de-al treilea mileniu.

Acest ABC al vieţii spirituale, un mic tratat în domeniul devoţiunii, îşi enunţă chiar din titlu misiunea pe care o are. Cartea îl îndrumă pe cititor spre Isus Hristos, ca fiind singurul care poate să împlinească nevoile sufletului. 

Paşii celui care se simte nesigur sau cuprins de îndoială sunt conduşi pe cărarea păcii, iar cel ce caută neprihănirea şi desăvârşirea caracterului este îndrumat, pas cu pas, pe calea adevăratei vieţuiri creştine.

Cartea dezvăluie secretul biruinţei şi descoperă, într-o manieră simplă, harul mântuitor şi puterea sustinătoare a Marelui Prieten al întregii omeniri.

Ellen G. White(1827-1915) a fost scriitoare americană foarte apreciată. autoare a 40 de cărţi şi a 5 000 de articole. Cărţile ei, traduse în zeci de limbi din toate colţurile lumii, tratează o varitate de subiecte, de la comentarii biblice şi spiritualitate creştină la educaţie , stil de viaţă, nutriţie, relaţii interumane şi, nu în ultimul rând, profeţie. A publicat între altele: Patriarhi şi profeţi; Profeţi şi regi; Viaţa lui Iisus; Faptele apostolilor; Tragedia veacurilor etc

Haideți să explorăm Scriptura și vom descoperi cum Dumnezeu ne-a înzestrat, pe fiecare în mod specific, să împlinim ceea ce contează cel mai mult pentru El: să-i găsim pe copiii Săi în lume și să-i aducem în Împărăție. Mai întâi, vom analiza care sunt lucrurile care deturnează cel mai adesea evanghelizarea; apoi, vom vedea exemple demne de urmat care ne vor arăta cum să dăm mărturie, indiferent de darurile spirituale pe care le avem; și, în cele din urmă, vom studia mai atent ce ne învață Isus Însuși despre cum să-L facem cunoscut oamenilor din jurul nostru. Vă rog, nu vă simțiți intimidați de invitație. Nu vă cer să bateți pe la uși. Vă spun doar că trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne arate, în Cuvântul Său, că nu a fost niciodată intenția Sa să limiteze evanghelizarea la grupul restrâns al câtorva profesioniști care dețin videoproiectoare costisitoare. A împărtăși vestea cea bună este privilegiul tuturor. Ne putem folosi darurile, talentele și resursele unice ca să schimbăm lumea în numele lui Isus. Fiți martori pentru Isus. Cum? Aplicând în viață dragostea lui Dumnezeu.  

Karl Haffner este pastor senior la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Kettering, Ohio,şi strateg de misiune pentru Kettering Health Network. Deţine o diplomă de licenţă în teologie şi în afaceri la Walla Walla University, un master în administrarea afacerilor la Pacific Lutheran University şi un master ţi un doctorat în teologie la Andrews University. Este autorul mai multor cărţi, printre care: Soul matters, The cure for the last daze,  The cure for soul fatigue, şi Caught between two worlds. Karl este căsătorit cu Cherie şi au împreună două fiice, Lindsey şi Claire. Este uimit în fiecare zi de harul lui Dumnezeu şi pe deplin dedicat să li-l descopere şi altora.