„ – Bun, deci ce știți voi despre Ellen White?
Întrebarea era (…) adresată unor adolescenți în cadrul unei ore de religie. Spre marea mea încântare, elevii m-au răsplătit cu o schiță biografică nemaipomenită.
– Ura pâinea.
– Brânza este otravă.
– Ura tobele.
– Era împotriva participării la spectacole de teatru.
– Înceta să respire în timpul viziunilor.
– Avea un miliard de ani.
– Iubea animalele.
– Era anorthex.”
Acest pasaj din debutul cărții Ellen White pe înțelesul adolescenților, îi rezumă relevant scopul și abordarea. Însă limbajul actual și tonul jucăuș pot fi savurate de cititori de toate vârstele, informațiile fiind serios și riguros prezentate – în mod special elementele biografice controversate. Scopul declarat este acela de a demonstra că Ellen White a fost o persoană obișnuită, supusă greșelii, nu o ființă sfântă și perfectă. Explicând principiile de interpretare a scrierilor ei, autorul descifrează pasajele aparent aspre și critice din lucrările ei, adesea folosite ca armă împotriva tinerilor. Din citate și exemple, Ellen White apare simpatică, amabilă și echilibrată, dar mai ales credincioasă chemării de a fi mesagerul special al lui Dumnezeu.
Seth J. Pierce este un foarte apreciat autor american de cărți pentru copii și tineri. Cu o documentare riguroasă și un pregnant simț al umorului, el reușește să facă accesibile pentru cititorii obișnuiți concepte complexe și dificile, uneori greșit înțelese.
Cât ești dispus să sacrifici pentru a intra într-o relație cu Isus Hristos? Ai fi dispus să renunți la relații, familie, cursurile pe care le urmezi la liceu sau facultate, o carieră bine plătită sau o poziție socială respectabilă?
Ai putea găsi resursele necesare pentru a face față ridiculizării societății în care trăiești, colegilor de la serviciu?
Ai fi pregătit să trăiești realități radical diferite față de modul în care ar decurge viața în mod obișnuit?
În cartea Scos din Babilon. Cum m-a găsit Dumnezeu pe străzile Bagdadului, Joseph Kidder se vulnerabilizează față de cititor revelând propriile-i trăiri pe drumul parcurs către cunoașterea Mântuitorului Isus Hristos și dezvoltarea unei relații cu El.
Descrierea propriei istorii devine și mai captivantă după ce afli cum aspecte poate nesemnificative din propria-i viață devin momente cruciale pentru viețile altora.
Dacă nu ești dispus să vezi ce poate face Dumnezeu și pentru viața ta, nu citi această carte. Ignoră existența aceste cărți dacă nu ești gata să vezi ce poate face Dumnezeu pentru alții prin tine.
Dr. Jean Nussbaum a fost cunoscut ca ambasador al lui Isus Hristos, intervenind pentru libertatea religioasă la autoritățile politice ale țărilor, la cel mai înalt nivel.
În plan religios a avut relații mai mult decât diplomatice cu personalități de seamă, între care se remarcă, în Apus, Papa Pius al XII-lea, iar, în Răsărit, mai mulți patriarhi ortodocși.
Între anii 1927 și 1940, dr. Jean Nussbaum a vizitat de mai multe ori România pentru intervenții la conducerea de atunci a țării, în vederea asigurării și recâștigării libertății religioase. Numai în anul 1937 a trebuit să vină de patru ori pentru situații de urgență.
Experiențele acestui „cruciat pentru libertate”, relatate în această carte, vor fi o reală inspirație atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare.
La o primă impresie, Desmond Doss poate părea un om greu de înțeles, pentru că ceea ce a făcut el este greu de făcut. Doss a fost primul militar american necombatant decorat cu Medalia de Onoare a Congresului Statelor Unite, după ce a salvat de unul singur 75 de soldați în bătălia de la Okinawa, din al Doilea Război Mondial, fără să pună măcar o dată mâna pe armă.
Conform principiilor sale religioase, era convins că trebuie să își apere țara, dar în același timp să nu ia nicio viață omenească. Doss s-a ținut scai de armată, deși armata a încercat din răsputeri să scape de el, și în același timp Doss s-a ținut scai de Dumnezeu.
Cartea de față, scrisă de a doua soție, Frances Doss, este cheia de descifrare a minții uimitoare a acestui erou american și totodată, materialul care a stat la baza documentarului Necombatantul și a blockbusterului Hacksaw Ridge/Fără armă în linia întâi (RO), film în regia lui Mel Gibson, câșticător al Premiului Oscar la două categorii.
„După 1989 venise vremea marilor treziri spirituale. De la copil la bătrân, bisericile au început să fie căutate. În comuna Pui, unde eram învățător, convertirea mea a produs un mic cutremur. Oamenii au început să-L caute pe Dumnezeu. În biserica baptistă din Pui aveam un credincios, pe fratele Tănase Daminescu, un om blând, altruist și iubitor de oameni. Prin exemplul lui și prin tinerii din familiile noastre, biserica a început să fie căutată de tinerii din sat, printre care un tânăr adolescent, înalt, cu o față luminoasă și zâmbitoare, provenit dintr-o familie de credincioși ortodocși, ca toți ceilalți, pe nume Liviu Ciot. Acesta era un căutător de Dumnezeu, dar cu «legături» care nu erau încă «rupte».
Cum tinerii sunt atrași de tineri, Liviu a început să viziteze și biserica adventistă din localitate, care nu de mult se inaugurase. Colaborarea celor două biserici, baptistă și adventistă, a fost una bazată pe înțelegere și dragoste frățească. Momentul despărțirii definitive de «lucrurile lumești» s-a produs prin decizia luată de Liviu de a-L urma pe Domnul prin intrarea în apa botezului, precedat de miracolul nașterii din Dumnezeu. A fost un motiv de mare bucurie pentru biserica lui Hristos.
Ca de fiecare dată, în spatele fiecărei întoarceri la Domnul, stă o poveste de viață, care, fiind detaliată, nu face altceva decât să prezinte harul și puterea de transformare a lui Dumnezeu în viața fiecăruia dintre păcătoși. Fratele pastor Liviu Ciot ar putea spune împreună cu apostolul Pavel în Romani 1:16 – «Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.»” (Iosif Mariș)