Această biografie fascinantă, care prezintă căutările unui preot romano-catolic pentru a găsi adevărul, este autentică până la cel mai mic detaliu.
Nu există în viață o căutare mai emoționantă decât drumul parcurs pentru aflarea răspunsului la o întrebare spirituală, căutând soluția lui Dumnezeu pentru problemele nerezolvate, ale sufletului.
Paginile acestea se pot constitui într-o sursă de inspirație pentru fiecare creștin cu convingeri religioase ferme.
Perseverenții este primul volum al seriei Eroi și minuni, de Élise Sommer. Urmând tradiția inaugurată, într-un anumit sens, de Orele astrale ale omenirii (de Stefan Zweig), autoarea franceză realizează opt tablouri literare în care surprinde viața sau episoade semnificative din viața unor personaje reale.
Cititorii se vor întâlni în paginile cărții cu Helen Keller, Herman Geiger, Bernard Palissy, Thor Heyerdahl, Fernand Navarra, Henry Morton Stanley, Martha Martin și Olivier de Serres. În cazul unora, Sommer acoperă lungi perioade din viața lor (ca de exemplu, în cazul lui Helen Keller); în cazul altora, prezintă episoade remarcabile din anumite momente ale vieții lor (Martha Martin, de pildă). Un lucru este sigur, fiecare dintre eroii cărții se face „vinovat” de fapte incredibile și mărețe de curaj, dârzenie și perseverență. Poveștile lor ne poartă din Africa virgină până în Europa medievală, iar de acolo, spre tărâmul nord-american.
Un detaliu remarcabil, care sporește valoarea cărții, este intenția autoarei (pusă în practică, de altfel) de a povesti fiecare istorie într-o manieră diferită. Eroi și minuni. Perseverenții nu este doar o carte de mini-biografii, ci un adevărat manual de inspirație, fiecare erou sau eroină putând fi un model de urmat pentru adolescenții și tinerii de astăzi.
Eroi și minuni. Perseverenții este cel de-al 7-lea volum apărut în colecția Cărțile lui Doru Gălbenuș.
În data de 26 iunie 1984, un om de culoare păşea pe aeroportul din Washington. Deşi lucrul acesta se întâmpla în fiecare zi, de data aceasta era ceva cu totul neobişnuit, era puterea lui Dumnezeu în acţiune.
Cu 22 de ani înainte, pe 20 martie 1962, acest bărbat a ajuns în închisorile din Cuba lui Castro. Era Noble Alexander. Pe când ţinea o predică despre păcat, agenţii dictatorului au interpretat menţiunea lui cu privire la lupta dintre Lucifer şi Dumnezeu ca fiind o referire indirectă la regimul lui Castro. Un avocat, pe care Noble nu-l întâlnise niciodată înainte, l-a declarat vinovat de a fi atentat la viaţa preşedintelui ţării.
Noble Alexander a murit pe 20 iulie 2002, liber, asa cum spune titlul cărţii Voi muri în libertate, după ce a păstorit timp de 15 ani diverse biserici din lume.
Dr. Jean Nussbaum a fost cunoscut ca ambasador al lui Isus Hristos, intervenind pentru libertatea religioasă la autoritățile politice ale țărilor, la cel mai înalt nivel.
În plan religios a avut relații mai mult decât diplomatice cu personalități de seamă, între care se remarcă, în Apus, Papa Pius al XII-lea, iar, în Răsărit, mai mulți patriarhi ortodocși.
Între anii 1927 și 1940, dr. Jean Nussbaum a vizitat de mai multe ori România pentru intervenții la conducerea de atunci a țării, în vederea asigurării și recâștigării libertății religioase. Numai în anul 1937 a trebuit să vină de patru ori pentru situații de urgență.
Experiențele acestui „cruciat pentru libertate”, relatate în această carte, vor fi o reală inspirație atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare.
„După 1989 venise vremea marilor treziri spirituale. De la copil la bătrân, bisericile au început să fie căutate. În comuna Pui, unde eram învățător, convertirea mea a produs un mic cutremur. Oamenii au început să-L caute pe Dumnezeu. În biserica baptistă din Pui aveam un credincios, pe fratele Tănase Daminescu, un om blând, altruist și iubitor de oameni. Prin exemplul lui și prin tinerii din familiile noastre, biserica a început să fie căutată de tinerii din sat, printre care un tânăr adolescent, înalt, cu o față luminoasă și zâmbitoare, provenit dintr-o familie de credincioși ortodocși, ca toți ceilalți, pe nume Liviu Ciot. Acesta era un căutător de Dumnezeu, dar cu «legături» care nu erau încă «rupte».
Cum tinerii sunt atrași de tineri, Liviu a început să viziteze și biserica adventistă din localitate, care nu de mult se inaugurase. Colaborarea celor două biserici, baptistă și adventistă, a fost una bazată pe înțelegere și dragoste frățească. Momentul despărțirii definitive de «lucrurile lumești» s-a produs prin decizia luată de Liviu de a-L urma pe Domnul prin intrarea în apa botezului, precedat de miracolul nașterii din Dumnezeu. A fost un motiv de mare bucurie pentru biserica lui Hristos.
Ca de fiecare dată, în spatele fiecărei întoarceri la Domnul, stă o poveste de viață, care, fiind detaliată, nu face altceva decât să prezinte harul și puterea de transformare a lui Dumnezeu în viața fiecăruia dintre păcătoși. Fratele pastor Liviu Ciot ar putea spune împreună cu apostolul Pavel în Romani 1:16 – «Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.»” (Iosif Mariș)