Iertarea este fără îndoială un exercițiu aproape imposibil, mai ales când cel pe care trebuie să îl ierți ți-a răpit ce aveai mai scump.
Timpul iertării este povestea impresionantă a drumului parcurs de familia Bigger începând cu drama pierderii fiicei lor și terminând cu iertarea. O poveste revelatoare, ce încurajează și impresionează, scrisă de Darold Bigger, tatăl din această istorie de viață adevărată.
John Wycliffe a trăit în secolul al XIV-lea și a rămas în istorie prin proiectul de traducere a Bibliei în limba engleză într-o perioadă în care oamenii de rând nu aveau acces la textele sacre în propriile limbi. Teolog, filosof, profesor universitar, scriitor, predicator și polemist, Wycliffe a anticipat prin cărțile, discursurile și acțiunile sale activitatea marilor figuri ale Reformei protestante. Volumul de față prezintă o scurtă biografie a lui Wycliffe, așa cum a fost scrisă de autoarea Ellen G. White în cartea Tragedia veacurilor.
Cartea include, pe lângă textul lui Ellen G. White, note suplimentare care aduc un plus de informație despre epoca și contextul activității lui John Wycliffe, precum și o cronologie istorică și index.
„Prin curajul arătat în exprimarea opiniilor sale, prin sârguința dovedită în ce privește studiul, prin amploarea proiectelor sale și prin influența pozitivă asupra contemporanilor și a generațiilor următoare, John Wycliffe rămâne, chiar și azi, un personaj emblematic și un exemplu de om al credinței.” (Florin Bică, editor)
Ellen G. White (1827–1915) a scris numeroase cărți despre istoria biblică, istoria creștinismului, educație, spiritualitate creștină, dietă și stil de viață. Două dintre cele mai iubite cărți ale ei sunt Calea către Hristos și Viața lui Isus. Un alt volum îndrăgit de public este Tragedia veacurilor, din care a fost extras capitolul despre John Wycliffe, ce formează textul de bază al cărții de față.
James White a fost un om al paradoxurilor. Îi plăceau în egală măsură vechea Evanghelie și ultimele gadgeturi. Generos din cale-afară, a fost în permanență urmărit de zvonuri cum că ar folosi în mod egoist banii. Chiar dacă uneori cuvintele lui au fost extrem de tăioase, a atins viețile a mii de persoane.
„Ține-te de agricultură”, i-au spus prietenii. Însă tânărul James avea idei mai mărețe. Personalitate hotărâtă, s-a zbătut să obțină o educație, a devenit un predicator șovăielnic, a fost hirotonit în confesiunea Legătura Creștină, s-a alăturat mișcării millerite și s-a căsătorit cu o fată, Ellen, care avea frecvent crize de leșin. Acest bărbat din Maine, care nu a terminat niciodată liceul, a întemeiat patru reviste, două edituri și un colegiu (devenit astăzi Universitatea Andrews, din Berrien Springs, Michigan, Statele Unite). A organizat o biserică, a slujit-o în calitate de lider și i-a publicat cărțile de imnuri. Dependent de muncă (fapt admis chiar de el) și antreprenor în timpul liber, s-a ocupat cu tranzacții imobiliare, și-a făcut o pepinieră șia mânat o turmă de catâri din Texas până în Kansas pe Traseul Chisholm.
În această nouă biografie, Gerald Wheeler descâlcește caracterul complicat al parcursului teologic al lui James White, de la teoria ușii închise și antitrinitarianismului său la accentul pe care l-a pus în ultima parte a vieții pe îndreptățirea prin credință.
„Mi-am dedicat viața ridicării acestor instituții”, scria James. „Ele sunt copiii mei, iar interesele mele sunt strâns legate de ele.”
Cartea „James White: inovator și învingător” reprezintă cel mai profund studiu de până acum al aceluia care, în multe moduri, a fost părintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.
Cartea Dumnezeu, zugravul și comisarul vorbește despre o „nebunie” a unui mod de a trăi care contrazice rațiunea și stilul de viață ale omului „normal”, cu aspirații și idealuri pline de provocări seculare și competiție. E o abordare a unui „absurd” ce nu poate fi înțeles de o minte și de o societate centrată pe valori umaniste.
În varianta prescurtată, istoria de viață a personajului secundar, Gelu Panait, se rezumă la un episod al unei schimbări de neînțeles. E ca fulgerul de pe drumul Damascului ce orbește și naște întrebarea schimbării: „Cine ești Tu, Doamne?” Ca apoi să urmeze a doua întrebare ce îi deturnează traseul lui de ignoranță și împotrivire față de Isus: „Ce vrei să fac?”
Cum s-a întâmplat zguduirea unui suflet care trăia confortabil, în peisajul relațiilor celor mai avantajoase și al confortului material? Simplu. Zugravul Costică, în contextul unei prestații obișnuite, pe când zugrăvea apartamentul comisarului de poliție Gelu Panait, I-l descoperă pe Dumnezeu. Cum? Prin stilul lui de viață și prin mărturisirea credinței sale, informație care îl șochează pe comisar. Varianta de viață a celui care sfidează orice logică și comportament uman obișnuit începe să-l preocupe, până se „infectează” cu o credință care este „prea de tot”! De aici încep experiențele de cunoaștere profundă și de inițiere în normalul lui Dumnezeu, care este diferit de cel uman, căci, de fapt, personajul principal al cărții este uimitorul nostru Dumnezeu.
Citind această carte vei avea posibilitatea de a face trei alegeri: fie să fii sceptic în a crede această minune a transformării, fie să fii indiferent, fie a treia posibilitate – să intri în experiența celor două întrebări pe care apostolul Pavel le-a ridicat pe drumul schimbării. Schimbare prin care comisarul Gelu Panait a consimțit să fie inundat de o lumină a iubirii cerești de necomparat cu vreo lumină a acestei lumi.
Provocarea cărții ne cheamă la o simplă experiență: Încercați și voi acest drum!
George Uba, pastor și scriitor
Gladys Aylward (1902-1970), pe propriile ei economii, pleacă în misiune în China fără a avea sprijinul unei societăţi de misiune. Anul plecării, 1932, a fost un an în care războaiele civile şi încercările de expansiune ale diferitelor puteri au sfâşiat structura ţării bazată pe tradiţie şi obiceiuri.
Mandarinul Yangcheng o însarcinează să verifice execuţia unui ordin guvernamental şi astfel are posibilitatea de a intra în fiecare sat şi de a-i invăţa pe oameni despre credinţa în Hristos.
În timpul ocupaţiei japoneze a ajutat mai mult de o sută de copii să treacă munţii spre regiunile neocupate de peste râul Huang Ho. A fost totodată şi un martor de încredere al martiriului bisericii creştine chineze în timpul consolidării puterii comuniste. A slujit în tabere de refugiaţi, în închisori, într-o colonie de leproşi, printre studenţi si călugări budhişti, dar numele ei este amintit cu cea mai mare recunoştinţă de către sutele de copii orfani, abandonaţi, pe care i-a salvat de la foamete, adesea cu preţul privării propriei persoane.
Gladys Aylward a devenit cetăţean chinez şi a rămas până la sfârşitul vieţii o slujitoare credincioasă a poporului în mijlocul căruia a ales să-şi trăiasca viaţa. A murit pe Insula Taivan. Azilul de copii din Taipei îi poarta şi astăzi numele. Cartea din faţă este prima biografie a lui Gladys Aylward publicată în limba română.