Îi spuneau Gălbejita, însă numele fetiței palestiniano-arabe bolnăvicioase era Norma. Deși a crescut în sărăcie, îndrăzneala și ambiția ei au ridicat-o pe culmile succesului personal, incluzând locuri de muncă în posturi internaționale de rang înalt și relații apropiate cu diplomați străini și înalți demnitari.
Chiar așa, inima ei tânjea după copilașii săraci, defavorizați. Estimările recente indică un număr de aproximativ 140 de milioane de orfani la nivel mondial.
Cum reușește o fetiță crescută de o mamă creștină devotată, părăsită de tată și în final orfană să depășească obstacolele, devenind o apărătoare a orfanilor?
Norma: dincolo de lacrimile lor, o biografie impresionantă despre o persoană dedicată lui Dumnezeu și semenilor ei. O lecție despre suferință, succes, rugăciune, încercări, dar mai ales despre un Dumnezeu care este aproape de copiii Săi în orice circumstanță.
„Viața alături de Monica” repezintă o premieră în România, este o carte scrisă de mama unui copil diagnosticat cu o Tulburare de spectru autist, acum devenit adult, la redactarea căreia a contribuit copilul însuși.
Paginile cărții „Viața alături de Monica” ne prezintă drumul-luptă al mamei Monicăi, doamna Beatrice Iordache alături de restul membrilor familiei pentru ameliorarea trăsăturilor caracteristice Tulburării de spectru autist și dezvoltarea abilităților Monicăi, pe toate ariile de funcționare: relaționare socială, cognitiv, limbaj, comportament, autoservire.
Părinții reprezintă elementul cheie în ecuația evoluției unui copil cu Tulburarea de spectru autist. Părinții au nevoie de informații și explicații oferite de profesioniștii în sănătate mintală, dar au în egală măsură nevoie de experiența unui părinte care, în primul rând, a purtat această luptă.
Cartea de față reprezintă un exemplu minunat prin care atât mama cât și copilul ei diagnosticat cu Tulburarea de spectru autist, devenit adult, își dăruiesc povestea, cunoștințele, viața altor părinți și copii aflați în suferință pe drumul luptei cu o tulburare pervazivă de dezvoltare.
„După 1989 venise vremea marilor treziri spirituale. De la copil la bătrân, bisericile au început să fie căutate. În comuna Pui, unde eram învățător, convertirea mea a produs un mic cutremur. Oamenii au început să-L caute pe Dumnezeu. În biserica baptistă din Pui aveam un credincios, pe fratele Tănase Daminescu, un om blând, altruist și iubitor de oameni. Prin exemplul lui și prin tinerii din familiile noastre, biserica a început să fie căutată de tinerii din sat, printre care un tânăr adolescent, înalt, cu o față luminoasă și zâmbitoare, provenit dintr-o familie de credincioși ortodocși, ca toți ceilalți, pe nume Liviu Ciot. Acesta era un căutător de Dumnezeu, dar cu «legături» care nu erau încă «rupte».
Cum tinerii sunt atrași de tineri, Liviu a început să viziteze și biserica adventistă din localitate, care nu de mult se inaugurase. Colaborarea celor două biserici, baptistă și adventistă, a fost una bazată pe înțelegere și dragoste frățească. Momentul despărțirii definitive de «lucrurile lumești» s-a produs prin decizia luată de Liviu de a-L urma pe Domnul prin intrarea în apa botezului, precedat de miracolul nașterii din Dumnezeu. A fost un motiv de mare bucurie pentru biserica lui Hristos.
Ca de fiecare dată, în spatele fiecărei întoarceri la Domnul, stă o poveste de viață, care, fiind detaliată, nu face altceva decât să prezinte harul și puterea de transformare a lui Dumnezeu în viața fiecăruia dintre păcătoși. Fratele pastor Liviu Ciot ar putea spune împreună cu apostolul Pavel în Romani 1:16 – «Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.»” (Iosif Mariș)
James White a fost un om al paradoxurilor. Îi plăceau în egală măsură vechea Evanghelie și ultimele gadgeturi. Generos din cale-afară, a fost în permanență urmărit de zvonuri cum că ar folosi în mod egoist banii. Chiar dacă uneori cuvintele lui au fost extrem de tăioase, a atins viețile a mii de persoane.
„Ține-te de agricultură”, i-au spus prietenii. Însă tânărul James avea idei mai mărețe. Personalitate hotărâtă, s-a zbătut să obțină o educație, a devenit un predicator șovăielnic, a fost hirotonit în confesiunea Legătura Creștină, s-a alăturat mișcării millerite și s-a căsătorit cu o fată, Ellen, care avea frecvent crize de leșin. Acest bărbat din Maine, care nu a terminat niciodată liceul, a întemeiat patru reviste, două edituri și un colegiu (devenit astăzi Universitatea Andrews, din Berrien Springs, Michigan, Statele Unite). A organizat o biserică, a slujit-o în calitate de lider și i-a publicat cărțile de imnuri. Dependent de muncă (fapt admis chiar de el) și antreprenor în timpul liber, s-a ocupat cu tranzacții imobiliare, și-a făcut o pepinieră șia mânat o turmă de catâri din Texas până în Kansas pe Traseul Chisholm.
În această nouă biografie, Gerald Wheeler descâlcește caracterul complicat al parcursului teologic al lui James White, de la teoria ușii închise și antitrinitarianismului său la accentul pe care l-a pus în ultima parte a vieții pe îndreptățirea prin credință.
„Mi-am dedicat viața ridicării acestor instituții”, scria James. „Ele sunt copiii mei, iar interesele mele sunt strâns legate de ele.”
Cartea „James White: inovator și învingător” reprezintă cel mai profund studiu de până acum al aceluia care, în multe moduri, a fost părintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.
Dr. Jean Nussbaum a fost cunoscut ca ambasador al lui Isus Hristos, intervenind pentru libertatea religioasă la autoritățile politice ale țărilor, la cel mai înalt nivel.
În plan religios a avut relații mai mult decât diplomatice cu personalități de seamă, între care se remarcă, în Apus, Papa Pius al XII-lea, iar, în Răsărit, mai mulți patriarhi ortodocși.
Între anii 1927 și 1940, dr. Jean Nussbaum a vizitat de mai multe ori România pentru intervenții la conducerea de atunci a țării, în vederea asigurării și recâștigării libertății religioase. Numai în anul 1937 a trebuit să vină de patru ori pentru situații de urgență.
Experiențele acestui „cruciat pentru libertate”, relatate în această carte, vor fi o reală inspirație atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare.