James White a fost un om al paradoxurilor. Îi plăceau în egală măsură vechea Evanghelie și ultimele gadgeturi. Generos din cale-afară, a fost în permanență urmărit de zvonuri cum că ar folosi în mod egoist banii. Chiar dacă uneori cuvintele lui au fost extrem de tăioase, a atins viețile a mii de persoane.
„Ține-te de agricultură”, i-au spus prietenii. Însă tânărul James avea idei mai mărețe. Personalitate hotărâtă, s-a zbătut să obțină o educație, a devenit un predicator șovăielnic, a fost hirotonit în confesiunea Legătura Creștină, s-a alăturat mișcării millerite și s-a căsătorit cu o fată, Ellen, care avea frecvent crize de leșin. Acest bărbat din Maine, care nu a terminat niciodată liceul, a întemeiat patru reviste, două edituri și un colegiu (devenit astăzi Universitatea Andrews, din Berrien Springs, Michigan, Statele Unite). A organizat o biserică, a slujit-o în calitate de lider și i-a publicat cărțile de imnuri. Dependent de muncă (fapt admis chiar de el) și antreprenor în timpul liber, s-a ocupat cu tranzacții imobiliare, și-a făcut o pepinieră șia mânat o turmă de catâri din Texas până în Kansas pe Traseul Chisholm.
În această nouă biografie, Gerald Wheeler descâlcește caracterul complicat al parcursului teologic al lui James White, de la teoria ușii închise și antitrinitarianismului său la accentul pe care l-a pus în ultima parte a vieții pe îndreptățirea prin credință.
„Mi-am dedicat viața ridicării acestor instituții”, scria James. „Ele sunt copiii mei, iar interesele mele sunt strâns legate de ele.”
Cartea „James White: inovator și învingător” reprezintă cel mai profund studiu de până acum al aceluia care, în multe moduri, a fost părintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.
Numele lui Marie Curie este foarte cunoscut. Dar ce anume știm despre această femeie de știință care a fost laureată cu două Premii Nobel? Cartea scrisă de Christine Schulz-Reiss le povestește copiilor viața faimoasei cercetătoare, de la nașterea în Polonia secolului al XIX-lea, trecând prin anii copilăriei, marcați de sărăcie și de viață grea, apoi prin anii lungi dedicați studiului și cercetării (într-o epocă în care accesul femeilor în lumea științelor se făcea cu dificultate) și ajungând până la etapa deplinei maturități, când Marie Curie a făcut descoperiri uimitoare, cu riscul propriei sănătăți. Marie Curie a contribuit la lupta împotriva cumplitei boli care este cancerul și a format, ca profesoară, viitoare generații de cercetători și oameni de știință. Sfatul primit de la tatăl său – „Ați putea pierde totul, dar ce aveți în cap nu vă poate fi luat de nimeni și de nimic.” – a călăuzit-o toată viața.
Christine Schulz-Reiss (n. 1956) a studiat literatură germană, istorie și științele comunicării. A lucrat pentru diverse ziare din Germania, întâi ca reporter, apoi ca director adjunct al secției de reportaje al unui cotidian din München. Ulterior, a lucrat ca jurnalist independent și s-a orientat către scrierea de cărți pentru adolescenți și copii.
Regina Kehn trăiește în Hamburg (Germania) și ilustrează albume și cărți pentru copii. A ilustrat texte scrise, între alții, de: Cornelia Funke, Michael Ende, Franz Kafka, Philip Kerr.
Despre Holocaust și epoca nazistă s-a scris mult. Cu toate acestea, puține au fost scrise la persoana întâi sau sunt atât de pline de detalii intrigante precum povestea pe care Marta Fuchs o spune aici. Moștenirea salvării este despre experiențele tatălui său, Morton (Miksa) Fuchs, și ale familiei sale, ca evrei în Ungaria, în epoca nazistă. O mare parte din povestire este relatată la persoana întâi, de către cei care au supraviețuit acestor evenimente.
Cu toate acestea, după cum indică și titlul, un aspect important al cărții este modul în care Miksa a supraviețuit, cu ajutorul unei surse surprinzătoare – ofițerul maghiar (dintre neamuri) responsabil de batalionul lui de muncă forțată. În mod emoționant, Miksa Fuchs a supraviețuit războiului; „salvatorul” său... nu. Relatarea modului în care s-a ajuns la această situație reprezintă o mare parte din ceea ce face această carte unică și o lectură captivantă. Exemplul de eroism pe care îl demonstrează salvarea aceasta ar trebui să ne emoționeze pe toți și, în special, să ofere un model demn de urmat pentru tinerii cititori.
Dr. Jean Nussbaum a fost cunoscut ca ambasador al lui Isus Hristos, intervenind pentru libertatea religioasă la autoritățile politice ale țărilor, la cel mai înalt nivel.
În plan religios a avut relații mai mult decât diplomatice cu personalități de seamă, între care se remarcă, în Apus, Papa Pius al XII-lea, iar, în Răsărit, mai mulți patriarhi ortodocși.
Între anii 1927 și 1940, dr. Jean Nussbaum a vizitat de mai multe ori România pentru intervenții la conducerea de atunci a țării, în vederea asigurării și recâștigării libertății religioase. Numai în anul 1937 a trebuit să vină de patru ori pentru situații de urgență.
Experiențele acestui „cruciat pentru libertate”, relatate în această carte, vor fi o reală inspirație atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare.
„N-am spus Heil Hitler” de Paul Cieslar, este o carte autobiografică, premiată în Australia, ce oferă detalii inedite despre ocupația germană din Polonia dar și despre felul în care Dumnezeu a purtat de grijă copiilor Săi în aceste timpuri atât de dificile. Întâmplări palpitante, rezolvări neașteptate, imagini impresionante prin tragismul și realismul lor te poartă de la un capitol la altul pe nesimțite. Liantul care îi va ține însă împreună pe membrii familiei Cieslar și care le va da totuși putere să meargă înainte în ciuda dificultăților a fost credința lor puternică în Dumnezeu și convingerea că El are putere să îi salveze pe copii Săi oricând și de oriunde.
„Povestea lui Paul Cieslar este concomitent povestea familiei și a bisericii lui. O istorie a credincioșiei și a rezistenței în fața amenințărilor crunte și a numeroaselor greutăți din Polonia ocupată. Povestea lor ar trebui să ne inspire și nouă credincioșie, reînnoindu-ne încrederea într-un Dumnezeu care este neîntrerupt cu noi.”
Geoff Youlden, prezentator Beyond the Search