Ne plac experienţele de viaţă şi de credinţă ale marilor oameni. Iar când aceştia sunt din propria noastră biserică şi sunt chiar pionierii ei, istoria vieţii lor capătă semnificaţii colosale. Ne privesc din portretele lor feţe sobre în hainele clasice ale vremii şi oameni trecuţi prin viaţă şi prin încercări grele. Niciunul nu a fost desăvârşit, dar fiecare, la rândul lui, ne oferă o fărâmă din experienţa sa de viaţă, de căutare a lui Dumnezeu şi mai ales de vestire a revenirii Fiului Său. Vom zâmbi şi vom plânge alături de ei, ne vom înţelege mai clar istoria, chemarea profetică şi misiunea care ne stă în faţă. De la o tinereţe de aşteptare a unei reveniri iminente până la anii firelor de păr alb, în care faptele lor îi urmează, experienţele uimitoare ale pionierilor adventişti vorbesc deopotrivă minţii şi inimii noastre. Experienţele pionierilor arată calea pentru experienţele unei noi generaţii de aşteptători.
Acum , la anul 100, suntem atât de privilegiaţi. Pe umerii înaintaşilor noştri, am ajuns să avem drumul nostru. Noi, cei de astăzi suntem chemaţi să continuăm acest drum. Să lăsăm şi noi urme pentru ca, dacă vor mai fi şi alţii care vor veni după noi, să ştie încotro. În galeria celor care aleargă, nu ei sunt importanţi, ci împlinirea scopului pentru care aleargă. Noi contribuim cu ce putem. Numai Dumnezeu, care vede viitorul, poate înmulţi puţinul nostru, poate depozita într-un vas slab ceva de valoare. Mă întreb sincer uneori: ne ridicăm oare la înălţimea chemării noastre şi a vremurilor pe care le parcurgem? Cel mai probabil, nu. Mă mângâi totuşi cu ideea că s-ar putea ca acesta să fie contextul în care gloria merge numai la Dumnezeu. E atât de uşor să te feliciţi pentru câte o reuşită. Şi totuşi, cine este onest cu sine nu se poate gândi prea departe. Ce bine spunea Nicolae Iorga, într-o autobiografie din care am citit nu de mult: „Ne cunoaștem prea bine ca să ne lăudăm prea mult.” Asta îmi aduce aminte de Isaia, care spunea că „numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea” (Isaia 2:11,17). Să nu uităm că „Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul” (Matei 23:10).
Prof. univ. dr. habil. Laurenţiu-Florentin Moţ
Rectorul Universităţii Adventus
Volumul Confesiunea Înțeleptului pune la dispoziția cititorilor și a iubitorilor de Biblie două traduceri noi ale cărții Eclesiastul. Cea dintâi, Căutătorul, este o traducere din limba engleză, dintr-o versiune engleză a Bibliei, realizată de teologul american E. Peterson. A doua, intitulată Goană după vânt, este o traducere versificată din limba ebraică, migălită de teologul român Florin Lăiu. Cele două traduceri sunt însoțite de o scurtă introducere în temele majore ale Eclesiastului, fiind de folos cititorului în a-l orienta către diversele paliere de lectură a acestei minunate scrieri.
Cuvintele înțeleptului Solomon rămân și astăzi, după secole, la fel de răscolitoare pentru sufletul omenesc, frământări universal valabile și cugetări miezoase asupra existenței umane, cu toate absurditățile regăsite sub soare și arătând către un rost al vieții care poate fi găsit doar atunci când viața este ancorată de Cel care se află deasupra soarelui, Creatorul.
„Dacă intenţionezi să ai o viaţă de rugăciune şi o relaţie cu Isus cu totul noi, atunci aceasta este cartea de care ai nevoie! De fapt cred că aceasta carte ar trebui citită de orice credincios serios, întrucât mesajul ei are puterea de a revoluţiona biserica noastră. Este o carte cu adevărat remarcabilă şi de-abia aştept să o împărtăşesc altora!”
Melody Mason, coordonator United in Prayer, Conferinţa Generală şi autor al cărţii Îndrăzneşte să ceri mai mult!
Când ai simţit ultima oară bucuria generată de teologie? Nu mă refer la urmărirea unei predici care a fost atent concepută şi entuziast prezentată. Ci la studiul personal al Bibliei – doar tu şi Cuvântul.
Bucuria este una dintre emoţiile la care se pare că ne referim cel mai puţin atunci când ne gândim sau vorbim despre citirea Scripturii. Dar bucuria adusă de teologie nu este rezervată doar cercetătorilor şi teologilor, celor care citesc tomuri întregi şi descifrează semne bizare de la dreapta la stânga. Bucuria teologiei înseamnă, pur şi simplu, a purta conversaţii plăcute cu Autorul suprem al Cuvântului.
În Repere biblice, autorii sunt bărbaţi şi femei, teologi sau nu, tineri şi mai puţin tineri, care îşi împărtăşesc drumul parcurs personal de-a lungul unei anumite convingeri biblice. Urmărind aceste repere, poate te vei simţi provocat să iei din nou (sau pentru prima oară) un viraj brusc pe calea credinţei.
Pe măsură ce vei citi aceste capitole interesante, vei descoperi nu numai hrană spirituală, adevăr şi încurajare, ci şi bucurie – bucuria de a petrece timp cu mesajul transmis personal omenirii de Dumnezeu.