Această carte este o colecție de citate, bine alese, din tezaurul bogat al Spiritului Profetic, care au o legătură specială cu nevoia, importanța, metodele și răsplata unei lucrări misionare consacrate. Cartea ar putea fi numită, pe bună dreptate, o enciclopedie a slujirii creștine, deoarece reușește să cuprindă vastul domeniu al lucrării misionare cu toate ramurile lui: literatură, familie, educație, lucrare medicală etc. Apelurile pentru o viață spirituală mai înaltă sunt împletite cu principii de lucru fundamentale, dar și cu metode și sfaturi practice, esențiale pentru succesul tuturor creștinilor, atât laici, cât și pastori. Încă o dată ajungem la convingerea că viața creștină ori este o viață de slujire spirituală, ori nu există în realitate.
Oricine a făcut în viaţă rugăciunea domnească a înălţat spre cer cererea „Vină Împărăţia Ta” şi ştie, subiectiv, cum e să aştepţi. Când va răspunde Dumnezeu la această petiţie este tema acestui studiu - o incursiune echilibrată în ţesătura escatologiei creştine, aşa cum se reflectă ea în experienţa bisericii, în teologie şi în textul biblic.
Substantivul „parusie” provine din limba greacă modernă şi se referă la setul de învăţături care au de-a face cu a doua venire a lui Isus Hristos. Preocuparea cu apropierea şi întârzierea parusiei este nu doar un titlu de carte, ci reprezintă, mai ales, două extremităţi între care dansează pendulul aşteptării creştine.
Ca profesor de Noul Testament, cu pasiune pentru escatologie şi apocaliptică, autorul încearcă să ofere un răspuns cu relevanţă teoretică şi practică la dilemele legate de timpul sfârşitului, Laurenţiu Moţ, autor al mai multor studii de specialitate, este, în prezent rectorul Universităţii Adventus.
Acest volum acoperă perioada 1875-1881, ani caracterizați de o extindere rapidă a lucrării bisericii în toate direcțiile - misiune, publicații, construire de biserici și sanatorii, promovarea temperanței, marile adunări de tabără, Colegiul Battle Creek.
Volumul cuprinde mesaje care au o legătură directă cu toate aceste ramuri ale lucrării din acea perioadă, însă pune accentul, în primul rând, pe experința personală a lucrătorilor și membrilor bisericii, nu pe aspectele administrative. Sunt abordate subiecte practice precum :
- Satisfacerea apetitului;
- Nevoia de disciplină în familie;
- Importanța stăpânirii de sine;
- Integritate în afaceri;
- Căsătorii nebiblice;
- Simplitatea în îmbrăcăminte;
- Iubirea de lume;
- Pregătirea pentru venirea lui Hristos;
Ellen White trece proba focului este cartea care merită să fie citită de cei împotriva lui Ellen White, cât și de cei favorabili lui Ellen White.
Și unii, și alții vor afla istoria criticii și criticilor ei, cu elementele care pot genera distorsionări ale scrierilor ei. Inspirația, autoritatea și metodele de interpretare sunt cele trei paliere care pot face diferența dintre acceptarea și respingerea darului ei profetic. Autorul demonstrează de ce Biserica Adventistă este acuzată pe nedrept (din interior și din exterior) că îi acordă o importanță nemeritată lui Ellen White. Ea a fost inspirată la fel ca scriitorii Bibliei, dar autoritatea sa nu este egală cu cea a Bibliei, ci este o autoritate delegată circumscrisă. Cum și de ce? Veți afla citind această carte.
Cei care o apreciază pe Ellen White vor afla că este ceva de condamnat să o așeze pe Ellen White pe picior de egalitate cu Biblia sau mai presus de Biblie. Ellen White însăși și-a dorit ca scrierile ei să îi îndrepte pe cititori spre Biblie și spre relația cu Dumnezeu, nu să fie niște arme cu care creștinii (adventiști) să se atace și să se pună la zid. Pericolul interpretării legaliste a scrierilor ei încă persistă. Citiți și veți învăța cum să îi acordați lui Ellen White locul pe care îl merită și și l-a dorit.
Ultima cuvântare publică a lui Ellen White în cadrul unei sesiuni a Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea a constat din următoarele cuvinte, în timp ce, cu greu din cauza anilor, ținea pe brațe Biblia: „Fraților și surorilor, vă recomand această carte!” Atât.