- Detalii
- Scris de: Sonia Kennedy-Brown
- Categorie: Devoțional femei
Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
Matei 25:23
Dacă aș muri astăzi, ce se va spune despre mine? Aceasta a fost o întrebare recurentă în diferite etape ale călătoriei mele. Gândul este mai copleșitor atunci când particip la înmormântări și la servicii funerare. Am auzit comentariile pline de lacrimi ale celor dragi și ale prietenilor relatând poveștile cu impact asupra vieții lor ale celui decedat. Dar am auzit și povești de regret, rușine și furie. Regretul profund este adesea exprimat prin cuvintele: „Aș fi vrut să mai am un moment, o zi, pentru a îndrepta lucrurile!”
Cu toții am pierdut persoane dragi și cunoștințe și am trăit emoții diferite. Unii dintre noi ne dorim să fi avut timp să spunem acel ultim cuvânt bun. Ne-am dori să putem da înapoi acea ultimă privire de dispreț. Ne-am fi dorit să fi întins acea mână iubitoare pentru a oferi o atingere blândă, să fi oferit acel zâmbet cald sau, pur și simplu, să fi fost acolo pentru a sprijini, a consola și a înveseli. Ne-am dori să fi spus acel ultim „Te iubesc!”
Biblia ne spune că Enoh a umblat cu Dumnezeu. Scriptura îl numește pe David un om după inima lui Dumnezeu și îl identifică pe Avraam ca fiind un prieten al lui Dumnezeu. În Evrei 11, sunt menționate multe nume, printre care Rahav, Sara, Iefta, Samson și Ghedeon. Dacă noi am fi fost cei care ar fi adus omagii și elogii despre ei, ce am fi spus?
Deci, când va veni vremea, ce vor spune despre mine? Voi fi inclus în acel capitol despre credință? Reflectă viața mea în prezent frumusețea prezenței lui Hristos? Sunt cele nouă segmente ale roadei Duhului reflectate în viața mea de zi cu zi?
Cea mai importantă întrebare pe care trebuie să ne-o punem este aceasta: Ce va spune El despre mine în momentul analizei finale? Ce va spune El despre fiecare dintre noi? Va fi „Bine, rob bun” sau „Nu te cunosc”?
În cele din urmă, ce spune Dumnezeu este ceea ce contează cu adevărat!
- Detalii
- Scris de: Barbara Burris Neequaye
- Categorie: Devoțional femei
Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
1 Corinteni 2:9
Amintirile mele preferate din copilărie erau poveștile mamei mele în nopțile furtunoase. Tata lucra în tura a doua, iar noi, cele trei fete, ne urcam în patul mamei, în timp ce fratele meu mai mare stătea întins pe un divan în cealaltă parte a camerei. Fulgerele și tunetele ofereau efecte vizuale și sonore în timp ce mama își începea povestea despre lucruri înfricoșătoare. Ne agățam de fiecare cuvânt al ei, răsuflând cu nerăbdare. Mama știa cum să creeze suspans. Ajungea la punctul culminant al poveștii și făcea o pauză dramatică. În cele din urmă, când nu mai puteam suporta, o imploram să continue. Nu ne-a dezamăgit niciodată.
Dragostea mea de a asculta poveștile mamei mele a dus la dragostea pentru lectură. Tata ne-a încurajat cumpărând o mulțime de cărți. Îmi amintesc că am citit despre eticheta socială, tulburările de personalitate multiplă și multe alte lucruri. Cumpăram cărți de benzi desenate și îmi imaginam că suntem eroul sau eroina. Am citit o poveste adevărată despre credința unui cowboy din viața reală și a soției sale și despre luptele personale cu care s-au confruntat. Am citit, de asemenea, o carte despre promisiunea făcută lui Avraam și Sarei și despre cea mai mare istorisire spusă vreodată. Într-o zi, am decis să citesc Biblia. Am găsit povești despre intrigi, pericole, romantism și ființe supranaturale. La fel ca în viața reală, unele povești aveau finaluri fericite, în timp ce altele, nu.
În zilele noastre, nu mai citesc ficțiune decât dacă știu că va fi un final fericit. Citesc recenzii online și extrase înainte de a cumpăra cartea. Dacă ceea ce voi citi nu se termină cu bine, nu mă deranjez să fac călătoria. Mă orientez către povești care se bazează pe credință, sunt informative, inspiraționale, acestea având întotdeauna un final fericit. Îmi plac finalurile în care personajele sunt învingătoare prin haosul vieții.
Îmi imaginez că majoritatea dintre noi ne dorim ca povestea vieții noastre să aibă un final fericit. Cei care acceptă sacrificiul Fiului lui Dumnezeu nu trebuie să se întrebe cum se termină povestea lor. Promisiunea vieții veșnice este bine documentată în Cartea Sa. Atunci când încredințăm povestea vieții noastre, cu încercările și bucuriile ei, Maestrului, putem fi siguri de un final fericit, care va dura o veșnicie.
- Detalii
- Scris de: Diantha Hall-Smith
- Categorie: Devoțional femei
Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea.
Psalmii 37:25
Tatăl nostru ceresc a acționat întotdeauna la timp! Poate sună a clișeu, dar eu sunt aici ca dovadă că Dumnezeu a fost întotdeauna punctual în viața mea. Deși poate că nu mi-a răspuns la cererea mea chiar atunci când m-am rugat, El nu m-a dezamăgit niciodată. El răspunde exact la timp. La momentul perfect, niciodată un minut prea devreme sau o secundă prea târziu.
La începutul carierei militare a soțului meu, ne-am mutat din apartamentul nostru micuț într-o locuință militară. Eram atât de încântați, deoarece noua noastră casă era mai mare și mai confortabilă. Chiar înainte de mutare, ne-am dat seama cât de multe erau de făcut și de câte aveam nevoie. Cum ne vom descurca din punct de vedere financiar? Am decis să facem lucrurile esențiale. Aveam nevoie de jaluzele pentru ferestre, de o mașină de spălat și de un uscător. Cât de mult le-am căutat, sperând să le găsim la reducere! Dar ne-am dat seama în curând că aceste articole nu se încadrau în bugetul nostru, chiar la reducere fiind.
Am decis să găsim o modalitate de a ne lipsi de ele până când ne vom putea permite să le cumpărăm și ne-am angajat să economisim și să le cumpărăm anul următor. Pentru moment, am îmbrăcat în mod creativ ferestrele folosind lenjerii de pat. Folosirea spălătoriei s-a transformat într-o ieșire în familie, în care toată lumea a pus umărul pentru a ajuta.
Câteva zile mai târziu, o prietenă a sunat să ne întrebe dacă avem nevoie de o mașină de spălat și un uscător. Ne-a spus că vecinii ei le aruncau pe ale lor la gunoi pentru că își cumpăraseră altele noi. Uimită, cu un nod în gât, nu știam ce să spun. Cu lacrimile curgându-mi pe față, am exclamat: „Vă mulțumesc!” Acum aveam mașina noastră de spălat și uscătorul gratuit și nu mai aveam nevoie de spălătorie. Dumnezeu ne răspunsese la rugăciuni în felul Său, la timpul Său.
Cu o zi înainte de mutare, am mers la un magazin de chilipiruri. Nu aveam nimic în minte. În timp ce ne plimbam pe culoarul ferestrelor expuse la vânzare, ne-am amintit că aveam un buget strict. Întorcându-ne să plecăm, am văzut niște jaluzele verticale. Exact cele de care aveam nevoie și de trei ori mai ieftine decât cele pe care le văzuserăm până atunci. Culoarea se potrivea chiar și cu mobila noastră. Am reușit să cumpărăm jaluzelele și să ne încadrăm în buget! Dumnezeu acționează întotdeauna la timp!
- Detalii
- Scris de: Sharon Long
- Categorie: Devoțional femei
Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
Apocalipsa 12:7,8
Astăzi, accentul este pus pe onorarea veteranilor care au luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial. Multe posturi de televiziune i-au arătat pe supraviețuitori mărșăluind în parade și fiind omagiați în cadrul unor sărbători locale în țara în care locuiesc. Unii membri de familie țineau în mână fotografii ale celor dragi care au murit de mult. Au fost spuse povești despre tineri băieți, abia capabili să poarte o pușcă, care au plecat de acasă și nu s-au mai întors. Ei și-au dat viața pentru țara lor. Soldați din alte țări s-au alăturat aliaților pentru a lupta împotriva inamicului.
„Ziua Armistițiului”, „Ziua Amintirii”, sau „Ziua Veteranilor” marchează ziua în care s-a încheiat Primul Război Mondial, pe 11 noiembrie 1918, la ora 11:00 a.m. Să nu uităm sacrificiile acestor bărbați curajoși, care și-au slujit țările pentru a aduce pacea de care ne bucurăm astăzi.
Am privit copiii cum puneau floricele pe pietrele funerare ale eroilor de război. Alții au înfruntat frigul pentru a privi sau a participa la parade. Demnitarii au depus coroane de flori la baza monumentelor în onoarea celor morți.
În timp ce urmăream festivitățile, nu am putut să nu mă gândesc la un erou necunoscut care a luptat într-un război cu mii de ani în urmă, dar care rareori primește spațiu de emisie. Biblia relatează cum a izbucnit războiul în ceruri. În cele din urmă, Satana și o treime dintre îngeri au fost alungați.
Același vrăjmaș a înșelat-o pe Eva, iar ea și Adam au mâncat din fructul pe care Dumnezeu le spusese să nu-l atingă. Păcatul a intrat în lume, iar rezultatul a fost moartea. Omenirea avea nevoie de cineva care să plătească răscumpărarea pentru a ne salva din ghearele dușmanului. Dorința lui Satana este să ne ucidă, punct. În Galateni 4:4-7, Biblia ne spune că, atunci când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, „născut din femeie”, „ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege” și să primim adopția de fiice. Și pentru că suntem fiicele Lui, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, strigând: „Ava!”, adică „Tată!”. Prietene dragi, nu mai suntem roabe, ci fiice! Și dacă suntem fiice, atunci suntem moștenitoare ale lui Dumnezeu prin Hristos. Costul războiului a fost sângele vărsat al lui Isus Hristos.
- Detalii
- Scris de: Tabitha Kra
- Categorie: Devoțional femei
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Matei 6:33
În timpul uneia dintre călătoriile mele în Statele Unite, am găsit o carte de colorat creștină intitulată Promisiunile lui Dumnezeu. Am fost imediat atrasă de ea, așa că am cumpărat-o împreună cu un pachet de creioane colorate, dar nu am început să o colorez decât după ce am ajuns înapoi în Africa. Prima pagină din carte este cea care a inspirat versetul de mai sus și acest gând pentru devoțional. Am avut timp să meditez asupra Scripturii în timp ce coloram.
Aceste cuvinte au fost rostite de Isus în Predica de pe Munte. Ele provin dintr-o discuție în care Isus le-a spus ascultătorilor Săi să nu se îngrijoreze cu privire la ceea ce vor mânca, ce vor purta sau unde vor dormi, ci, mai degrabă, să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, iar nevoile lor vor fi împlinite. Acest lucru pare simplu, dar, la o privire mai atentă, iată ce am descoperit. În primul rând, ni se cere să căutăm. Indiferent de răspunsul pe care îl dorim de la Dumnezeu, acesta nu va cădea, pur și simplu, din cer. Trebuie să facem așa cum a spus Isus și să-L căutăm.
În al doilea rând, trebuie să ne stabilim corect prioritățile. Munca, prietenii, familia, banii și recunoașterea au locul lor, dar nu ar trebui să fie niciodată prioritatea noastră. Atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu primul, prioritățile noastre se realiniază într-un mod care Îl onorează pe Dumnezeu și îi onorează pe cei pe care îi iubim. Iar cea de-a treia lecție pe care am învățat-o din acest verset este că, atunci când ne concentrăm asupra Împărăției lui Dumnezeu, comportamentul nostru se schimbă. Căutăm să urmărim și să împlinim voia lui Dumnezeu înainte de a ne gândi mai întâi la propriile noastre nevoi.
Când am terminat de colorat această imagine, am avut o nouă înțelegere și apreciere a acestui verset. Dincolo de o simplă promisiune pe care să o revendic, am învățat că este un principiu de urmat, priorități pe care să le stabilim și un stil de viață pe care să îl practicăm. Pur și simplu, un mod de viață.
Doamne, Te rugăm să ne ajuți să ne ațintim ochii spre Tine, să Te căutăm pe Tine mai întâi și întotdeauna! Redirecționează-ne atenția și fie ca noi să Te urmăm doar pe Tine! Amin.