Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Deniece G. Anderson
- Categorie: Devoțional femei
Ca să se știe, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul!
Isaia 45:6
Nepoata mea era la doar câteva săptămâni de absolvirea aceluiași colegiu creștin pe care îl urmasem și eu când a descoperit că avea o datorie de 5.000 de dolari. Mi-a adus aminte de absolvirea mea. Nici eu nu aveam bani. Dar Dumnezeu a făcut o minune pentru mine. În timp ce mă gândeam la situația nepoatei mele, creierul meu a intrat în viteză. Ce puteam să fac pentru a o ajuta? Am sunat și i-am împărtășit câteva dintre ideile mele minunate. I-am dat versete pe care să le citească și făgăduințe pe care să le ceară din mâna Domnului, cum ar fi Matei 7:7,8 și Marcu 11:23,24. I-am spus să se bazeze pe promisiunile lui Dumnezeu și să se încreadă în El.
În dimineața următoare, în timp ce mă aflam în bucătărie, L-am întrebat pe Dumnezeu ce ar trebui să fac. El mi-a amintit cu blândețe că nu eu eram Dumnezeu, ci El! I-am spus: „Bine, Doamne! Arată-i doar cine ești Tu, așa cum ai făcut pentru mine, și folosește acest lucru ca pe un mijloc de a o apropia de Tine”. Îi spusesem înainte să mă anunțe dacă vrea să pună în aplicare vreuna dintre ideile mele minunate și să mă sune a doua zi.
Când nu am mai primit vești de la ea, am sunat-o pe mama ei, iar aceasta i-a dat telefonul nepoatei mele. Aceasta mi-a explicat că la începutul semestrului renunțase la un curs de 3 credite, rămânând cu un credit mai puțin înainte de a i se putea aplica împrumutul. Consilierul de asistență financiară i-a spus că sfătuitorul ei academic va trebui să aprobe un credit de o oră pentru un studiu independent. Ar fi trebuit doar să prezinte o lucrare pentru a obține creditul, iar banii ar fi fost aplicați în contul ei și nu ar fi avut nicio datorie.
I-am spus să înceapă să scrie lucrarea, pentru că sfătuitorul academic va fi cu siguranță de acord. Dar Dumnezeu era pe cale să-mi arate că El era Dumnezeu. Nepoata mea a vorbit cu consilierul academic și i s-a spus că era prea târziu pentru a mai aplica pentru credite pentru semestrul respectiv! De asemenea, i-a spus că ar putea să găsească niște bani pentru ea. Consilierul ei a găsit 4.700 de dolari, iar 300 de dolari au fost aplicați din studiul ei de lucru. Ea a putut să absolve iubitul nostru colegiu, acum universitate, din Huntsville, Alabama.
Există ceva prea greu pentru Domnul? Nimic! Trebuie doar să ne amintim că El este Dumnezeu, și nu noi!
- Detalii
- Scris de: Mary H. Maxson
- Categorie: Devoțional femei
Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.
Ioan 4:14
Ați fost vreodată într-o situație în care să vă fie extrem de sete? Ești atât de deshidratată, încât nu crezi că mai poți face un pas decât dacă înghiți o gură de apă?
Ei bine, asta mi s-a întâmplat cu câțiva ani în urmă. Călătoream singură, participând la un eveniment de slujire a femeilor în Canada. Am avut numeroase opriri înainte de a ajunge la destinație. Odată ce am coborât din avion, m-am simțit însetată și am vrut să-mi cumpăr niște apă. Dar, așa cum se întâmplă mai întotdeauna, era coadă, iar eu mă grăbeam. Aveam legătură apropiată cu celălalt avion și trebuia să ajung la celălalt capăt al terminalului. În timp ce așteptam la coadă, mi-am auzit numele: „Mary Maxson, vă rog să veniți la poarta X”.
Am fugit la terminal și l-am rugat pe șoferul unui cărucior de securitate din apropiere să mă ducă la poarta respectivă, pentru că îmi strigau numele. Când am ajuns, m-au condus la poartă și m-au urcat în avion. Eram atât de deshidratată, încât abia puteam să merg pe pasarelă pentru a intra în avion. I-am cerut însoțitoarei de bord un pahar cu apă. Ea mi-a spus să iau loc și mi-l va aduce. M-am așezat pe scaunul de la avion însetată!
În timp ce meditez la versetul de mai sus, încep să-mi reamintesc momentele în care m-am simțit însetată spiritual și cer ca Duhul Sfânt să mă inunde cu apa Sa proaspătă. Mă grăbesc și mă agit din prea multă alergare pentru mine sau mă opresc și însetez după El? Astăzi, tânjesc să întind mâna după acea apă din izvorul Cuvântului lui Dumnezeu. În timp ce meditezi la acest verset, pune-ți trei întrebări:
Ce spune acest verset despre Dumnezeu? Ce spune acest verset despre mine? Ce spune acest verset despre mine și despre umblarea mea cu Dumnezeu?
- Detalii
- Scris de: Juliet L. Lucas Languedoc
- Categorie: Devoțional femei
„Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”.
Matei 15:27
Loialitatea este o virtute din care se pot naște alte virtuți, cum ar fi curajul, grija, cumpătarea, integritatea, generozitatea și smerenia. V-ați întrebat vreodată de ce câinii sunt loiali stăpânilor lor? Și de ce se spune adesea despre câine că este cel mai bun prieten al omului? Dacă aveți un câine, știți că și câinii, ca și oamenii, apreciază să fie iubiți. Nu e de mirare că atunci când un câine devorează firimiturile de la masa stăpânului său, simte dragostea stăpânului său.
Și noi putem să ne împărtășim zilnic din firimiturile de la masa Stăpânului nostru, chiar și atunci când acestea par greu de găsit, în perioadele dificile ale vieții. Ne putem încrede în Stăpân, prin complexitatea COVID-19, a războiului din Rusia și Ucraina, a bolii, a eșecului, a copiilor nerecunoscători, a unui partener abuziv, a provocărilor unui părinte singur sau atunci când ne confruntăm cu piedici financiare. Aveți încredere în Stăpân! Rămâneți credincioase.
Asemenea femeii din textul de astăzi, și tu poți cere o fărâmă. Apoi cuibărește-te în brațele Sale iubitoare, ghemuiește-te sub pătura Sa de smerenie și sub mângâierile Sale pline de gingășie! Bucură-te să fii iubită de Mântuitorul tău! Înțelegeți, surorilor, că acum este momentul să vă împărtășiți din ce în ce mai mult din firimiturile de la masa Lui. Aveți răbdare, fiți loiale, în timp ce faceți acest lucru!
Pavel definește patru domenii în care ar trebui să ne arătăm loialitatea: față de Dumnezeu, față de Hristos, față de Evanghelie și față de adevăr. Sunteți dispuse să vă alăturați lui în a practica și a crește în loialitate?
Filipeni 4:4,5 spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape”.
Fiți credincioase! Putem avea încredere în Maestru.
- Detalii
- Scris de: Cathy Payne
- Categorie: Devoțional femei
Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase.
1 Împărați 8:57
Cu mulți ani în urmă, i-am promis mamei mele că voi fi mereu alături de ea atunci când va îmbătrâni. O voi ține mereu lângă mine și nu o voi interna niciodată într-un azil de bătrâni. Nu știu de ce nu m-am gândit niciodată că mama ar putea ajunge, într-un final, la un stadiu în care nu aș mai putea să-mi țin promisiunea.
Nici în visele mele cele mai rele nu m-am gândit că va avea o boală cu care nu aș putea să o ajut. Am aflat că există cel puțin una care ne-ar despărți. Se numește demență, iar halucinațiile care o însoțesc sunt oribile.
Mama și cu mine eram cele mai bune prietene. Apoi am început să observ o schimbare în personalitatea ei. Începea prin a se supăra pe mine pentru ceea ce părea a fi un fleac. Apoi a început să creadă că am făcut ceva ce nu făcusem. Am dus-o la un neurolog, care mi-a spus că este normal ca persoanele în vârstă să uite. Mi-a dat o rețetă pentru a-i ajuta memoria, dar nu mi-a spus, nici măcar o dată, că suferă de demență. Mai târziu, am dus-o înapoi și i-au făcut alte teste și mi-au spus că totul părea normal pentru o femeie de 85 de ani.
Apoi, într-o zi, te trezești și te întrebi cine este persoana pe care o cunoșteai atât de bine? Nimic nu mai avea sens. Când câinele nostru Angel a murit, a fost ca și cum un întrerupător de lumină s-a stricat. Mama a devenit nervoasă și plângea tot timpul. Angel devenise viața ei după moartea soțului ei. Halucinațiile au devenit mai frecvente. A fost sfâșietor. Mă acuza că fac cele mai oribile lucruri și nimic din ce spuneam nu o liniștea. Mama pe care o cunoșteam și o iubeam nu mai voia acum să aibă nimic de-a face cu mine. Cum poți face față acestei situații?
Într-o zi a căzut și a trebuit să meargă la spital cu ambulanța. M-am gândit că ar fi bine să i se facă ungerea. A fost o slujbă frumoasă și m-am simțit împăcată, dar mama a continuat să aibă acele halucinații îngrozitoare și a spus că sunt cea mai rea persoană din viața ei. A fost dificil să accept că nu mai puteam să am grijă de ea și că va trebui să îmi încalc promisiunea. Rugăciunea mea cea mai sinceră este ca ea să simtă brațele iubitoare ale lui Dumnezeu în jurul ei și să se simtă în siguranță.
Prieteni, Dumnezeul nostru este credincios. Nu vă descurajați! Putem lăsa în siguranță toate lucrurile în mâinile Lui.
- Detalii
- Scris de: Maite Lavado
- Categorie: Devoțional femei
Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istovești singur și vei istovi și poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale și nu-l vei putea face singur.”
Exodul 18:17,18
Atunci când părinții noștri îmbătrânesc sau au probleme grave de sănătate, ne asumăm adesea responsabilitatea pentru îngrijirea lor. Deși putem fi motivați de dragostea și recunoștința noastră pentru tot ceea ce au făcut pentru noi, există unele provocări cu care îngrijitorii vor trebui să se confrunte. Problemele pot apărea atunci când viețile noastre sunt deja pline de responsabilități, cum ar fi munca, familia, propria sănătate și limitările. Atunci când adăugăm încă o grijă, care în multe cazuri este 24/7/365, aceasta ne poate epuiza fizic și emoțional, până când ne atingem limita și ne punem în pericol propria sănătate.
Chiar dacă suntem singuri și nu lucrăm, faptul că viața noastră se învârte în jurul îngrijirii exclusive a părinților noștri poate duce, în cele din urmă, la apariția sindromului de îngrijitor, lăsându-ne epuizați sau îmbolnăvindu-ne grav. Alte simptome ale acestui sindrom includ stresul, anxietatea, oboseala, tristețea, somnul puțin, frustrarea, sentimentul de copleșire, depresia, sentimentele de vinovăție și furia. Se poate manifesta chiar și prin dureri fizice, dureri musculare, dureri de cap și multe altele.
Problema devine și mai gravă atunci când membrii familiei nu sunt disponibili pentru a ajuta pe rând sau când nu există bani pentru a angaja pe cineva ca ajutor. În ciuda acestui fapt, trebuie să căutăm un fel de ajutor. Nu este ușor să fii îngrijitor.
O altă problemă cu care se confruntă îngrijitorii este sentimentul de vinovăție atunci când deleagă o parte din îngrijire unei alte persoane. Trebuie să ne amintim că suntem un templu al Duhului Sfânt și că trebuie să avem grijă de noi înșine, pentru binele părinților noștri, dar și al familiilor noastre. Pentru a continua să îi sprijinim, trebuie să realizăm că nu putem face acest lucru singuri. Dacă ne prăbușim de epuizare, toată lumea pierde.
Exemplul lui Moise ne oferă un sfat înțelept. Poate că Dumnezeu îți șoptește: „Lucrul este mai presus de puterile tale și nu-l vei putea face singur” (Exodul 18:18). Atunci roagă-L să-ți arate unde poți găsi ajutor. El îți va oferi puterea și înțelepciunea de care ai nevoie. El te va purta prin această perioadă dificilă. Nu uitați, aveți grijă de cel care îngrijește și toată lumea va fi binecuvântată!