
Luke a scos din cămașă un lanț lung, de care atârna un ornament de capotă marca Mercedes-Benz.
– Tare, nu?
Toby era puțin șocat. Era sigur că Luke nu își găsise noul accesoriu la un magazin unde se vând piese auto.
– Nu-i mare lucru, a declarat Luke, de aia au oamenii asigurare. În plus, oamenii care conduc asemenea mașini au o grămadă de bani să le repare. O sută de dolari pentru ei sunt bani pentru guma de mestecat. Vrei să îți iei și tu unul?
– Părinții mei m-ar omorî dacă..., a încercat Toby să protesteze.
Luke și-a dat ochii peste cap cu o expresie care spunea: Nu mai fi așa de fricos.
– Nimeni nu o să afle.
Citește Geneza 3:1-7
Cum a făcut Satana ca răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu să pară un lucru bun?
În aparență, Grădina Edenului a fost singurul loc în care Satana a purtat un costum de șarpe, pentru a face ca ființele omenești să asculte de el. Dar el încă mai caută să amăgească. Denaturează gândirea, astfel încât binele pare rău, și răul pare bine.
În discuția lui cu Eva („femeia” din pasaj), Satana a întrebat-o dacă Dumnezeu i-a spus ceva cu privire la mâncatul fructelor. Voia ca Eva să creadă că detaliile care fac diferența dintre bine și rău nu contează foarte mult, nici măcar pentru Dumnezeu. Satana și Eva au transformat amândoi regula lui Dumnezeu într-una mult mai grea decât era. (Uită-te la Geneza 2:16,17: Dumnezeu a interzis mâncatul fructului unui singur pom.) Apoi Satana i-a spus Evei că acele consecințe de care ea se temea nu erau decât povești. Nu avea să moară, chiar dacă Dumnezeu spusese că așa se va întâmpla. În cele din urmă, Satana a ispitit-o pe Eva cu o ultimă idee: Motivul pentru care Dumnezeu stabilise acea lege era pentru a o lipsi de un lucru minunat.
Tacticile lui Satana nu s-au schimbat. Groaza și strălucirea închinării la Diavol de pe copertele albumelor heavy metal sunt doar metode de a ne distrage atenția de la amăgirile lui zilnice. Vocea lui ne sâsâie din toate părțile: Îți poți conduce propria viață. Nu ți se va întâmpla nimic. Dumnezeu vrea doar să îți strice distracția. Nu te aștepta ca Satana să sară la tine de după vreun colț, îmbrăcat provocator și având o coadă imensă, spunând: „Hei, tu! Vrei să păcătuiești?”Satana este încă la fel de alunecos ca un șarpe.
Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri.”
Geneza 3:4
Joel apăsă cu putere pe joystick. Pe ecran scria: „Inamic identificat.” A tras. Ha! Patru elicoptere și cinci tancuri aruncate în aer. Misiune îndeplinită! Întoarce-te la bază! Nimic nu se compară cu a pilota un elicopter care aruncă cu rachete și proiectile ghidate prin laser.
Când părinții lui i-au spus că divorțează, Joel s-a simțit de parcă cineva ar fi tras în el – doar că, de data aceasta, nu se juca un joc video. Joel își spune sieși și prietenilor săi că este în regulă, dar își petrece majoritatea timpului singur, căutând să își omoare inamicii virtuali. Regulile sunt simple – ucide sau ești ucis. Nu este nimic complicat. Dacă își distruge dușmanii, înseamnă că a câștigat.
Joel a apăsat din nou pe butonul play.
Citește Efeseni 6:17
Cum te poți apăra când simți că mintea îți este atacată?
Este ușor să crezi în Dumnezeu când totul îți merge bine. Știi sigur: Dumnezeu este bun. Dumnezeu este puternic. Dumnezeu este drept. Dumnezeu mă iubește. Dumnezeu spune adevărul.
Nu este deloc ușor să crezi atunci când viața ta explodează.
Te lupți să termini. Când treci prin greutăți, te întrebi de ce oamenii sunt necinstiți cu tine, de ce ai certuri în familie, de ce este așa de greu la școală. Când nu reușești să îți dai seama de ce Dumnezeu nu îți rezolvă problemele, ești ispitit să îți schimbi părerea despre El: Este rău. Este slab. Greșește. Nu Îi pasă. Încearcă să mă păcălească.
Isus a folosit Scriptura ca armă atunci când a trecut prin situații dificile și S-a simțit ispitit să nu mai creadă în Tatăl Lui și să nu Îl mai asculte. Când a fost pus sub presiune în pustiu, El a răspuns rând pe rând declarațiilor lui Satana cu versete din Vechiul Testament (din Deuteronomul 8:3; 6:16 și 6:13). Isus a aplicat Scriptura în viața Lui, și Satana a fugit.
Nu poți arunca cu rachete pentru a-ți alunga gândurile sau a-ți nimici vrăjmașii. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este arma ta. Îți aduni muniție de fiecare dată când studiezi Biblia. Odată ce înveți să ai încredere, ai acces la acea forță puternică. Îți folosești armele atunci când spui: „Hei, creiere! Nu asculta acea minciună! Nu este adevărată. Dumnezeu spune...”.
Doar așa poți câștiga.
Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Efeseni 6:17
Mergeai încet, ca să nu cazi pe scările abrupte. Canoea de pe umerii tăi se legăna în toate părțile și fiecare pas pe care îl făceai îți testa echilibrul și îți tortura mușchii deja încordați. Vâsliseși 28 de kilometri și căraseși canoea pe uscat alți șase, dar să urci Stairway Portage era cel mai rău – o sută de metri de mers doar în sus. Odată ce ați dus bărcile sus, ați mai urcat și coborât de două ori, ca să vă luați restul echipamentului.
Când în sfârșit vă prăbușiți în tabără în noaptea aceea, tu și prietenii tăi vă deschideți rucsacurile. Tu însă nu ai găsit doar mâncare și îmbrăcăminte. Rucsacul tău era plin de pietre. Pietre mari. Multe pietre mari.
Fuseseși păcălit. Așa-zișii tăi prieteni din tabără se strecuraseră și îți umpluseră rucsacul cu pietre.
Citește Matei 11:28-30
Ce îți cere Isus să cari atunci când Îl urmezi?
Dacă viața creștină ar fi o călătorie cu canoea, tot te-ai confrunta cu urcușuri ridicole, vânturi puternice și țânțari aiuriți, care îți intră în nas. Obstacolele și adversitățile fac parte din viață și nu putem scăpa de ele. Viața este de multe ori o cursă. A fi creștin nu înseamnă că altcineva îți va vâsli canoea în timp ce tu stai degeaba și te relaxezi.
Când ești creștin însă, nu vei găsi în rucsacul tău pietre care îți rup spatele. Cel care îți stabilește ruta și îți împachetează lucrurile nu ți-ar face asta. Hristos te cheamă să porți o povară ușoară. Autoritatea Lui – „stăpânirea” Lui – asupra ta este dreaptă și milostivă (Psalmii 145:17). Dragostea Lui pentru tine nu se termină niciodată (Plângerile 3:22). El știe exact cât poți ridica (1 Corinteni 10:13). Și este acolo să îți ia povara atunci când aceasta devine prea grea (1 Petru 5:7).
Compară-L pe Isus cu glumeții care îți umplu rucsacul cu bolovani – unii pentru amuzament, alții din răutate. Oricum ar fi, cari lucruri de care nu ai nevoie – așteptări mari, hărți greșite, spray contra insectelor care nu ține insectele la distanță și cremă solară care nu își face treaba. Asta se întâmplă când lași pe oricine altcineva în afară de Isus să îți facă bagajul și să te călăuzească în viață.
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.
Matei 11:28,30
După ce își petrecuse o vară întreagă lucrând într-o tabără creștină, Jenna sperase la puțin mai mult entuziasm din partea prietenilor ei când le-a arătat pozele din vacanță. Prietenii ei s-au uitat repede prin ele. Păreau plictisiți când vedeau fețele copiilor de toate vârstele și de toate culorile. Se uitau în gol atunci când ea le împărtășea entuziasmul ei pentru a-i învăța pe copii despre Hristos. Niciunul dintre ei nu și-a ridicat privirea când le-a spus despre cum angajații taberei făcuseră împreună un traseu cu frânghii și cum ea atârnase cu susul în jos la 10 metri deasupra pământului.
Într-o zi, după o altă reacție îngrozitoare a unui prieten apropiat, a fugit acasă și s-a închis în cameră cu mintea plină de gânduri oribile despre slujirea ei din vară. Voia să arunce pozele. Își dorea să poată arunca întreaga experiență.
Citește Ioan 12:23-28
Ce crezi că înseamnă să cazi pe pământ și să mori?
Când a spus că ar trebui să urâm viața și să murim ca boabele de grâu, Isus a folosit o zicală pentru a transmite o idee – ca și „ți s-au înecat corăbiile” sau „mănânci ca un porc”. Isus nu vrea să stai în fața unui camion în mișcare sau să înghiți otravă ca unii membri ai unor secte. A-ți urî viața sau a muri, a explicat Isus, înseamnă a-I fi întru totul devotat. A te încrede în El plin de curaj și a-L asculta în orice situație de viață. A-L lăsa să îți fie Domn absolut.
Lucrul acesta îți poate aduce o oarecare durere prin faptul că te lepezi de păcat, renunți la ambițiile egoiste sau te simți respins de alții, pentru că alegi să Îl urmezi pe Isus. Isus numește acea durere „moarte”.
Cu toate acestea, durerea care rezultă din ascultarea de Dumnezeu nu spune decât jumătate de poveste. După moarte, vine viața. O sămânță care stă pe un raft într-un pachețel de plastic nu va crește. Numai când sămânța este aruncată în pământ, duritatea și umiditatea rece a solului fac să răsară o plantă din ea.
În mijlocul morții, Dumnezeu sădește o viață nouă în tine și în alții. Suferința creștină – căderea în pământ și moartea – se aseamănă uneori cu a fi închis într-un sicriu. Dar amintește-ți un lucru. Dumnezeu ți-a făgăduit că nu vei rămâne acolo pentru totdeauna. Va veni să te învieze.
Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.
Ioan 12:24
Le spusese să vâslească până pe partea opusă a lacului. Părea destul de ușor, dar ucenicii lui Isus probabil s-au gândit în timp ce conduceau barca împotriva vântului că porunca Lui era una ridicolă. Cu vâslele îndoite și scârțâind din toate încheieturile, barca dădea înapoi aproape la fel de mult pe cât înainta.
În mijlocul nopții, au văzut deodată pe cineva venind spre ei. Fără barcă. Pe apă. Era Isus, dar ei nu știau lucrul acesta. S-au gândit că nu putea să fie decât o fantomă. Isus i-a liniștit înainte ca groaza să îi facă să se arunce din barcă. „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”
Citește Matei 14:22-33
Ce au învățat ucenicii lui Isus în mijlocul furtunii?
Umblarea lui Isus pe mare le-a dat ucenicilor curaj. El i-a văzut străduindu-se să Îi urmeze porunca de a scoate barca în lac și nu avea să îi lase să se chinuie singuri. Isus le-a venit în întâmpinare în mijlocul furtunii și a învins-o. Ba chiar l-a lăsat pe Petru să calce pe valuri alături de El. Când îndoielile lui Petru l-au făcut să se scufunde, Isus a prins mâna ucenicului și i-a cerut să se încreadă în puterea Lui.
A fi creștin nu îți garantează că vei fi pe o mare liniștită, gâdilat de o briză blândă. S-ar putea să ai parte de furtuni. Și invitația îndrăzneață a lui Isus sună chiar mai nebunește decât a vâsli pe un lac în mijlocul furtunii sau a umbla pe apă: Cunoaște-Mă! spune El. Trăiește pentru Mine!
Isus însă nu te lasă niciodată să înfrunți vânturile de unul singur.
Când întunericul îți afectează simțul direcției, când vânturile urlă și ploaia îți intră în ochi, Isus vine la tine și îți spune: „Nu sunt o fantomă sau un rod al imaginației tale sau prea bun ca să fiu adevărat. Sunt real. Nu-ți fie teamă. Sunt Eu! Sunt aici!” Are grijă de tine folosindu-Se de Duhul Sfânt, de Cuvântul Său și de alți credincioși ca să te ridice.
Vrei să stai aproape de Dumnezeu? Te simți cel mai aproape de El atunci când ești cu El în mijlocul valurilor, exersând rugăciunea, curajul și lupta cu vânturile, dobândind o credință plină de îndrăzneală, ce te transformă într-un închinător care umblă pe ape. El merită consacrarea ta totală.
Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
Matei 14:31