- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Jill și-a dat seama că a dat de belea de îndată ce a intrat pe ușă. A încercat să se strecoare pe vârfuri până în camera ei, dar mama ei a oprit-o. A scos o punguță de plastic și a întrebat-o pe Jill ce era în ea.
– Este pătrunjel, a spus Jill, ridicând din umeri. Îl mestec ca să am o respirație proaspătă. Toți copiii fac asta. E doar uscat.
Mama ei nu era chiar atât de naivă.
– Nu te juca cu mine, Jill! Nu este pătrunjel uscat. Este iarbă. De ce ai droguri în ghiozdan?
– Mi-ai căutat în ghiozdan? Nu ai niciun drept să îmi umbli în lucruri!
– Căutam fardurile pe care le-ai împrumutat și nu mi le-ai adus înapoi. Jill, nu pot să cred că ai face așa ceva. Sunt prea supărată ca să vorbesc acum. Du-te în camera ta până când tatăl tău ajunge acasă.
Jill și-a pierdut cumpătul.
– Mă duc unde vreau! Nu îmi poți spune ce să fac!
Citește Ioan 8:21-30
Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Eu sunt de sus”?
Membrii Societății Pământului Plat vor ca tu să crezi – surpriză– că pământul este plat. Este greu să nu fii de acord cu ei, ținând cont de observațiile tale de zi cu zi. Ar fi de ajuns să arunci o privire afară ca să spui: „Da. La fel de plat ca o clătită.” Dar, de îndată ce descoperi imaginea de ansamblu – cum ar fi pozele planetei Pământ făcute de astronauții din spațiu – ești forțat să spui: „Nu. La fel de rotund ca o minge.”
O tânără care folosește droguri nu vrea să accepte că părinții, profesorii sau doctorii ei au o imagine de ansamblu mai largă, mai completă asupra pericolelor folosirii drogurilor. Nimănui nu îi place să fie criticat, interogat sau condamnat. Dar trebuie să recunoaștem că nu am ajuns la o înțelegere deplină a noastră sau a lumii în care trăim. Dumnezeu este Cel care vede imaginea completă, toți oamenii și toate evenimentele din toate timpurile.
Isus a spus că învățăturile Lui nu erau inventate de El. El vorbea în calitate de Fiu al lui Dumnezeu, care venise „de sus”, de la Tatăl din ceruri. El repeta ce auzise de la Tatăl. Ne-a avertizat pentru binele nostru.
Neclar? Mulțimea din jurul Lui credea că da. Dar ideea este că Isus nu vorbea ca un om obișnuit. El vede mai multe decât vedem noi. Și știe mai multe decât noi.
Dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
Ioan 8:24
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Te duci la școală înfășurat în singurul așternut rămas în dulapul cu lenjerii de pat – cel cu iepurași roz al surorii tale mai mici. Ai fi preferat unele albe simple, dar nu contează. Oamenii o să mă recunoască oricum, îți spui. Pășești în trafic protejat numai de o mână ridicată și auzi cauciucurile mașinilor care opresc la trecerea de pietoni. Îți ridici mâna iarăși să binecuvântezi câinele unui vecin.
Când ajungi la școală, nu te așezi în bancă. În schimb, te duci în fața clasei și le ceri colegilor să facă liniște.
– Am un anunț de făcut, le spui.
Se opresc să te asculte numai pentru că arăți ciudat.
– Eu voi ține orele de acum încolo. Vedeți voi, eu sunt profet.
Vorbești serios. Dar râsetele colegilor tăi îți sună încă în urechi în timp ce profesorul te duce în biroul directorului.
Citește Ioan 8:48-59
De ce voia mulțimea să Îl omoare pe Isus?
Dacă le-ai spune tuturor prietenilor tăi că ești Dumnezeu, s-ar oferi să te ducă la ospiciu – după ce s-ar opri din râs. Totuși, multor oameni din vremurile biblice li s-a părut la fel de scandalos faptul că Isus spunea că El este Dumnezeu. Isus era vecinul lor, un fiu de tâmplar (Ioan 6:42).
Reacția mulțimii la cuvintele lui Isus ni se pare ciudată. El spune: „Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”, și ei vor să Îi dea cu pietre în cap. Ce ar fi putut spune Isus de i-a înfuriat atât de tare, încât să vrea să Îl omoare?
De fiecare dată când Isus folosea expresia „Eu sunt ________” („Mesia”, „Pâinea vieții” ș.a.m.d.), evoca numele pe care Dumnezeu și-l atribuise în Vechiul Testament: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3:14), un nume atât de sfânt, încât evreii nu îndrăzneau să îl rostească cu voce tare. Dacă un bărbat își lua acest nume, comitea un delict pentru care merita să moară, conform legii iudaice. În acest pasaj, acel simplu „Eu sunt” spus de Isus era o declarație clară a faptului că El era Dumnezeul care exista dinaintea începerii timpului.
Unii oameni spun că Isus era doar un om bun, un învățător respectat, precum Confucius sau Thomas Jefferson. Dar alți mari învățați nu au pretins că erau Dumnezeu. Isus a făcut-o. Și știa ce spunea. Mulțimea știa cu siguranță ce le spunea. Și Isus era gata să moară pentru spusele Lui.
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El.
Ioan 8:58,59
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Marty, care avea numai patru ani, se uită repede la raionul de chipsuri și sosuri. Nu e aici. S-a dus la un alt raion. Nici aici.
Pierdut în acel supermarket, care arăta ca un labirint ticsit de străini, Martin și-a strâns gluga de la hanorac, pentru a-și ascunde ochii înlăcrimați și buza tremurândă. Era speriat pentru că se pierduse. Plângea în hohote. Nu își mai găsea mama.
A fugit de la un raft la altul, îndepărtându-se tot mai mult de mama lui. Mama lui însă îl căuta deja. Într-un final, l-a ajuns din urmă și l-a ridicat, strângându-l cu putere la piept. Marty și-a îngropat fața în umărul ei.
– Sunt aici, Marty, i-a șoptit ea. Totul este în regulă. Mami este aici.
Citește Ioan 10:1-11
Cum recunoști vocea lui Isus?
Dacă un câine de pază este bine antrenat, este suspicios în privința oricărui străin care se apropie de casa pe care o păzește. Nimic nu îl distrage: biscuiți aruncați peste gard, chemări cum ar fi: „Aici, cuțu, cuțu”, sau că țipi la el: „Taci din gură, câine prost!” în timp ce dai din mâini ca un sălbatic. Un câine bun nu poate fi păcălit. Dacă nu ești stăpânul câinelui, acesta nu se va împrieteni cu tine.
Un copilaș iubește vocea mamei lui, și un câine de pază sare de bucurie când își aude stăpânul. În calitate de credincioși – la fel ca niște oi – învățăm să recunoaștem vocea Păstorului nostru.
Oile știu că păstorul lor le tratează cu blândețe. El îi dă fiecăreia un nume. Se îngrijește de nevoile lor – mâncare în timpul zilei, adăpost noaptea. Păstorul stă la poarta staulului pentru a verifica fiecare oaie pe rând, îngrijindu-le rănile și oferindu-le siguranță. Oile cunosc chemarea unică a păstorului lor și se împrăștie când aud vocea oricui altcuiva.
Cunoscând bunătatea păstorului, oile știu că el nu este ca alții, care s-ar putea strecura în țarc pentru a le face rău. Singura grijă a păstorului este binele celor care i-au fost dați în grijă.
Odată ce îți dai seama că principala grijă a lui Hristos este aceea de a te conduce în cea mai bună viață pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine, nu vei mai fi păcălit de vocile tainice sau amenințătoare care vor să te transforme în cotlet de miel. Vei ști că nu sună ca Isus. Vocea lui Isus este blândă. Isus este Păstorul tău cel bun.
Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
Ioan 10:10,11
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Broboane de transpirație încep să se formeze pe buza de sus a lui Scott. Se uită în stânga. La fel ca data trecută, vin spre el din toate direcțiile. Dintr-odată, un tip de mărimea unui frigider zboară prin aer și îl plachează.
Scott țipă, se trezește și se ridică în fund în pat.
De data aceasta, a fost doar un vis. Data viitoare, o să se gândească de două ori înainte să ia o notă atât de mare la examenul de la biologie. Se pare că uneori oamenii se înfurie atunci când faci ceea ce trebuie făcut.
Citește Ioan 10:31-39
Ce ai face dacă oamenii te-ar urmări aruncând după tine cu pietre?
Scenariul se repeta. De data aceasta, liderii religioși voiau să Îl ucidă pe Isus pentru că spusese că este „Fiul lui Dumnezeu”. Isus nu voia să spună că Dumnezeu Îl născuse. Numindu-Se Fiul lui Dumnezeu, Isus voia să spună că (1) El este Dumnezeu și (2) avea o relație unică cu Tatăl. Erau două persoane distincte, dar totuși una (versetele 30 și 38).
Isus nu S-a așezat pe jos lăsându-i pe cei care Îl criticau să Îl lovească. A încercat să Își convingă vrăjmașii folosindu-se de Scriptură. Dacă puteau accepta că Dumnezeu îi onorase pe niște simpli oameni cu titlul de „dumnezei” sau „fii ai Celui Preaînalt” (Psalmii 82:6), atunci El nu făcea nicio greșeală spunând că este Fiul lui Dumnezeu. Era, la urma urmei, reprezentantul special al lui Dumnezeu în această lume.
Și le-a oferit viața Lui ca dovadă: Lucrările pe care le fac – vindecarea bolilor, scoaterea demonilor, potolirea furtunilor, hrănirea mulțimilor, învierea morților – arată că spun adevărul. Minunile pe care le fac sunt lucrările Tatălui Meu. Sunt Cine spun că sunt.
Spusele lui Isus și binele pe care îl făcea mergeau mână în mână. El le-a spus că faptele Lui sunt o dovadă suficientă pentru ca ei să creadă. Și El vrea ca și tu să fii sigur de un lucru. Nu ar putea să îl facă mai clar nici dacă te-ar lovi peste față: Când te uiți la Mine, te uiți la Dumnezeu. Dacă Mă respingi, Îl respingi pe Dumnezeu. Dacă nu Mă urmezi, nu spune despre tine că ești un copil al lui Dumnezeu.
Credeți-Mă, le-a cerut Isus. Unii nu au făcut-o. Nu Mă puteți ucide pentru că fac ceea ce este bine. Într-o zi, aveau să o facă.
Chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.
Ioan 10:38
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Bunica lui Jamie locuise la trei mii de kilometri distanță de ei înainte să se îmbolnăvească de cancer. Părinții lui Jamie au spus că voiau ca bunica să moară acasă, înconjurată de familie. Când părinții au convocat o întâlnire de familie pentru a decide dacă bunica să vină să locuiască cu ei, Jamie a votat pentru.
Ideea i se păruse grozavă în urmă cu un an.
Acum o durea îngrozitor. Jamie nici nu își cunoștea bine bunica înainte ca ea să se mute la ei. Dacă bunica ar fi murit undeva în cealaltă parte a țării, moartea ei nu ar fi afectat-o prea tare. Avea să îi fie dor de ea de Crăciun și la zilele de naștere, dar cam atât. Acum Jamie o cunoștea. Acum îi era dor de ea. Jamie a adormit plângând în noaptea de după înmormântarea ei. Părinții ei i-au spus că avea să o vadă iarăși pe bunica într-o zi. Dar asta suna ca o poveste de adormit copiii.
Citește Ioan 11:17-26
Ce se întâmplă cu credincioșii atunci când mor? De ce?
Imaginează-ți că ai călătorit în timp peste șaizeci sau șaptezeci de ani. Ești la o înmormântare, dar nimeni nu îți observă prezența. Fotografiile vechi din spatele bisericii cu răposatul ți se par cunoscute, de parcă ți-ar aminti de un prieten din copilărie de mult pierdut. Ca să îți distragi mintea de la sunetele din fundal ale orgii, te așezi la rând să vezi trupul neînsuflețit.
Când te uiți în sicriu, te vezi pe tine – lipsit de viață, cu fața acoperită de machiaj și îmbrăcat cu cele mai bune haine. Familia și prietenii plâng în jurul tău.
Dacă ai putea participa la propria înmormântare, ce ai spune?
Când noi, creștinii, spunem: „O vom întâlni pe bunica în ceruri”, nu o spunem doar pentru a ne face să ne simțim mai bine. Moartea este o consecință a păcatului (Romani 6:23), dar Isus a suferit pedeapsa păcatului în locul tuturor celor care cred în El. Credincioșii mor fizic, dar moartea nu ne poate ține în lanțuri pentru totdeauna. Isus este Învierea și Viața și ceea ce a făcut pentru Lazăr temporar – vezi versetele 38 până la 44 – va face pentru noi permanent (Ioan 3:16).
– Știu că vă este dor de mine, ai spune dacă ai putea să vorbești. Dar nu plângeți pentru totdeauna. L-am urmat pe Isus. Voi avea parte de cer. Sper că și voi.
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.”
Ioan 11:25