- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?
Evrei 1:14
O parte din lucrarea îngerilor cerești este să viziteze lumea noastră și să supravegheze lucrarea Domnului care se află în mâinile slujitorilor Săi. La vreme de nevoie, ei acționează în favoarea celor care, în calitate de împreună-lucrători cu Dumnezeu, se străduiesc să ducă mai departe lucrarea Sa pe pământ. (...) Oștile cerești se bucură ori de câte ori prosperă câte o parte a lucrării lui Dumnezeu.
Îngerii sunt interesați de bunăstarea spirituală a tuturor celor care caută să restaureze imaginea morală a lui Dumnezeu în om, iar familia umană este conectată cu familia cerească în legarea rănilor și vânătăilor produse de păcat. Forțele angelice, deși nevăzute, cooperează cu forțele umane vizibile, formând împreună cu oamenii asociații de ajutorare. Îngerii care au luptat în bătălia din curțile cerești și au triumfat de partea lui Dumnezeu, când Satana încerca să câștige supremația, exact aceiași îngeri care au strigat de bucurie în momentul creării lumii noastre și a primilor noștri părinți care au locuit pământul, îngerii care au fost martori la căderea omului și la alungarea lui din casa din Eden – exact aceiași mesageri cerești sunt cei mai interesați să conlucreze cu omenirea căzută și răscumpărată în vederea salvării ființelor umane care pier în păcatele lor.
Agenții umani sunt mâinile folosite de instrumentele cerești, pentru că îngerii cerului angajează mâinile oamenilor în lucrarea practică. (...) În această unitate cu aceste forțe omnipotente, noi suntem beneficiarii educației și experienței lor superioare. Astfel, atunci când devenim părtași la natura divină și îndepărtăm egoismul din viața noastră, ne sunt acordate talente speciale să ne ajutăm unii pe alții. (...) Cu câtă bucurie și încântare privește Cerul asupra acestor influențe interconectate! Toți cei din cer urmăresc aceste elemente care sunt mâini împlinind scopurile lui Dumnezeu pe pământ, făcând astfel voia și planurile lui Dumnezeu din cer. O asemenea cooperare realizează o lucrare care aduce onoare, glorie, măreție lui Dumnezeu. Oh, dacă toți ar avea iubirea pe care o are Hristos, ca omul care piere să fie salvat din ruină, ce schimbare ar avea loc în lumea noastră!
Ce efecte au asupra părinţilor grija şi afecţiunea pentru copii?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 131 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024
Soarele apune: B 19:47, CT 19:37, IS 19:44, MS 19:56, SM 20:04, DJ 19:57, AR 20:07
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.”
Faptele apostolilor 8:26
Dumnezeu a consemnat multe istorii în Cuvântul Său inspirat ca să ne învețe că familia umană este obiectul grijii speciale a îngerilor cerului. Omul nu este lăsat să devină jucăria ispitelor lui Satana. Tot cerul este angajat activ în lucrarea de a transmite lumina locuitorilor pământului, ca aceștia să nu fie lăsați fără îndrumare spirituală. Un ochi care nu adoarme și nu picotește niciodată protejează tabăra lui Israel. De zece mii de ori zece mii și mii de mii de îngeri slujesc nevoilor fiilor oamenilor. Voci inspirate de Dumnezeu strigă: „Iată calea, umblați pe ea!” Dacă oamenii ar auzi vocea de avertizare și ar acorda încredere călăuzirii lui Dumnezeu, nu judecății limitate, atunci ar fi în siguranță. (...)
Îngerii cerului veghează asupra celor care caută iluminarea și cooperează cu cei care încearcă să câștige suflete la Hristos. Acest lucru se vede în experiența lui Filip cu etiopianul.
Un mesager ceresc a fost trimis la Filip să-i arate ce are de făcut pentru etiopian. (...) Îngerii lui Dumnezeu l-au observat pe acest căutător după lumină. (...) Astăzi, ca și atunci, îngerii îi conduc și îi îndrumă pe cei care doresc să fie conduși și îndrumați. Îngerul trimis la Filip ar fi putut singur să facă lucrarea pentru etiopian, dar nu aceasta era calea lui Dumnezeu de a lucra. Ca instrumente ale lui Dumnezeu, oamenii trebuie să lucreze pentru alții.
Când Dumnezeu i-a arătat lui Filip ce are de făcut, ucenicul nu a spus, așa cum mulți spun astăzi: „Nu asta a vrut Dumnezeu să zică”; „Nu am prea mare încredere” sau „Aș face o greșeală.” Filip a învățat în acea zi lecția conformării la voia lui Dumnezeu, care avea să fie lucrul cel mai de valoare pentru el. A învățat că fiecare om este prețios în ochii lui Dumnezeu și că îngerii le vor aduce lumină celor care au nevoie de ea. Prin slujirea îngerilor Dumnezeu trimite lumină poporului Său și prin poporul Său această lumină trebuie împărtășită lumii. (...) Santinele credincioase sunt la datorie ca să îndrepte oamenii pe cărări drepte.
Ce nu trebuie să uite părinţii?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 132 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11:1
Credința nu este temeiul salvării noastre, ci este o mare binecuvântare – ochiul care vede, urechea care aude, picioarele care aleargă, mâna care prinde. Ea este mijlocul, nu scopul. Dacă Isus Hristos Și-a dat viața să-i salveze pe păcătoși, de ce să nu iau eu această binecuvântare? Credința mea o prinde și astfel credința devine materializarea lucrului sperat, dovada privitoare la lucrurile nevăzute. Astfel, bazându-mă și crezând, am pace cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.
Credința, credința salvatoare, (...) este actul sufletului prin care întreaga ființă se lasă în seama ocrotirii și controlului lui Isus Hristos. Credinciosul rămâne în Hristos și Hristos rămâne în suflet prin credință, ca mijloc suprem. Credinciosul își predă sufletul și corpul lui Dumnezeu și poate spune cu certitudine: „Hristos este în măsură să păstreze ceea ce I-am încredințat în vederea zilei aceleia.” Toți cei care fac acest lucru vor fi salvați pentru viața veșnică. Va fi o certitudine că sufletul este spălat în sângele lui Hristos, îmbrăcat în neprihănirea Lui, prețios în ochii lui Isus.
Nu uita că exercitarea credinței este un mijloc de a o păstra! Dacă ai ședea permanent într-o poziție fără să te miști, mușchii ar ajunge fără putere și membrele și-ar pierde forța de mișcare. Același lucru este adevărat în ce privește experiența ta religioasă. Trebuie să ai credință în promisiunile lui Dumnezeu. (...) Credința se va perfecționa prin exercițiu și activitate.
Este de o mare importanță pentru noi să ne înconjurăm sufletul cu atmosfera credinței. În fiecare zi noi ne hotărâm propria destinație veșnică, în funcție de atmosfera care ne înconjoară ființa. Suntem responsabili în mod individual pentru influența pe care o exercităm, iar cuvintele și acțiunile noastre vor avea consecințe pe care nu le vedem. Dacă Dumnezeu ar fi păstrat Sodoma în virtutea celor zece oameni drepți, ce influență spre bine s-ar fi manifestat ca urmare a credincioșiei poporului lui Dumnezeu, când fiecare dintre cei care mărturisesc Numele lui Hristos ar fi fost de asemenea îmbrăcați în neprihănirea Sa?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 133 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui?
Romani 8:24
Salvatorul nostru a pus o întrebare: „Când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca 18:8), considerând că adevărata credință va fi aproape stinsă. Este foarte adevărat că atitudinea de suspiciune, critică și găsire de greșeli distruge încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu și în lucrarea Lui. Minții nerenăscute îi este imposibil să înțeleagă sau să aprecieze lucrarea lui Dumnezeu. Toți cei care doresc să se îndoiască și să găsească un nod în papură vor găsi ocazia. (...) Cei care în umilința inimii urmează lumina, așa cum strălucește ea deasupra lor, vor primi o lumină mai clară, iar cei care refuză să asculte până când nu vor vedea înlăturate toate ocaziile de îndoială vor fi lăsați în întuneric.
Dumnezeu oferă suficiente dovezi care să ne facă în stare să acceptăm adevărul în cunoștință de cauză, dar nu-Și propune să evite toate ocaziile de îndoială și necredință. Dacă le-ar evita, nu ar mai fi nevoie de exercitarea credinței, pentru că am fi capabili să umblăm „prin vedere”. Toți cei care studiază Cuvântul lui Dumnezeu cu o atitudine docilă pot învăța astfel calea mântuirii, chiar dacă poate că nu sunt în măsură să priceapă toate părțile Consemnării sacre. (...) Tot ceea ce este clar stabilit în Cuvântul lui Dumnezeu să acceptăm fără a încerca să reacționăm la fiecare îndoială pe care Satana ar putea-o sugera, fără ca, prin înțelegerea noastră finită, să aprofundăm sfaturile Celui Infinit și fără să criticăm manifestările harului sau ale puterii Sale! (...)
Dacă vom căuta în umilință să aflăm voia lui Dumnezeu așa cum este dezvăluită în Cuvântul Său și apoi să dăm curs acelei voi așa cum este făcută limpede pentru înțelegerea noastră, vom deveni bine înrădăcinați și consolidați în adevăr. Isus a spus: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu” (Ioan 7:17). (...)
Să venim din ce în ce mai aproape de lumina curată a Cerului, aducându-ne aminte că iluminarea divină va crește în funcție de progresele făcute, fiind astfel calificați să primim noi responsabilități și solicitări. Calea celor drepți urcă progresiv, din putere în putere, din har în har, din slavă în slavă.
Care este întrebarea pe care trebuie să şi-o pună părinţii unei familii mari?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 134 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
Numeri 23:19
Cei care vorbesc continuu de îndoieli și cer dovezi suplimentare pentru a-și alunga norul de necredință nu construiesc pe Cuvânt. Credința lor se sprijină pe circumstanțe și este întemeiată pe simțăminte. Dar simțămintele, oricât ar fi de plăcute, nu sunt credință. Cuvântul lui Dumnezeu este temelia pe care speranța noastră cerească trebuie să fie edificată.
E o mare nefericire să fii un sceptic cronic, uitându-te și gândindu-te la propria persoană! În timp ce privești la tine însuți, în timp ce aceasta este tema ta de gândire și de discuție, nu te poți aștepta să te asemeni cu imaginea lui Hristos. Nu sinele este salvatorul tău. Nu ai nicio calitate răscumpărătoare în tine însuți. „Eul” este o barcă ce ia prea multă apă ca să se îmbarce credința ta în ea. Pe cât de sigur pe ea ești și te încrezi în ea, pe atât de sigur va naufragia. Barca de salvare, la barca de salvare! Aceasta este unica ta sursă de siguranță. Isus este căpitanul bărcii de salvare și niciodată El nu pierde vreun pasager.
Noi avem nevoie de mai multă atmosferă cerească împrejurul sufletelor noastre. Buzele noastre trebuie să fie atinse de cărbunele aprins de pe altar. Avem nevoie să auzim cuvântul lui Hristos: „Fii curat!” Dacă noi am răspândit întuneric, dacă am acumulat gunoi, dacă am adunat grămezi de dubii, dacă am semănat semințele îndoielii și descurajării în mintea altora, Domnul să ne ajute să ne vedem păcatul! Nu ne putem permite nicio sămânță de îndoială pentru că ea va germina și va ajunge un seceriș amar. Ar trebui să luăm aminte la îndemnul: „Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (1 Petru 1:15). Odată semănată îndoiala, este dincolo de puterea omenească să fie îndepărtată. Numai Dumnezeu o mai poate smulge din suflet. (...)
Un lan mare de promisiuni ale lui Dumnezeu ne-a fost pus înainte și pe acestea ne putem întemeia credința, speranța și dragostea. În aceste haruri biserica poate străluci și poate fi pentru lume o reprezentare vie a neprihănirii lui Hristos. Credința vie apucă mâna puterii divine și este o ancoră a sufletului, sigură și stabilă. (...) Ioan declară: „Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră” (Ioan 5:4).
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 135 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024