
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Versurile Ioanei Dumitrescu ne poartă când sus, pe culmi, când jos, în adânc, într-o continuă pendulare verticală între cer și pământ, între „Valea Morții” și „Porțile Vieții”, între nicăieri și undeva. Poezia ei câștigă inima cititorului prin autenticitatea trăirilor zugrăvite.
Răsad de suflet pulsează, într-un anumit sens, de energii autobiografice și tocmai de aici își trage seva și forța, convingându-ne că, deși lovit de furtuni și de neîmpliniri, sufletul o poate lua de la capăt ca răsad ocrotit de mâna Marelui Grădinar.
Benoni Catană, autorul volumelor Paşi în lumină (1991), Copăcel – versuri pentru copii (1996), Floare călcată în picioare (1998) şi Doamne, dă-mi o poezie (2010), revine cu un titlu nou. Volumul Rime cu tâlc le este destinat celor mai mici dintre cititori şi va face deliciul momentelor în care părinţii sau bunicii îi vor lua în braţe pe copii pentru a le citi ceva frumos şi adecvat vârstei lor.
„Veţi descoperi că versurile din volum nu sunt doar nostime şi moraliste, pedepsitoare şi molipsitoare duhovniceşte, ci sunt şi adevărată poezie, în care gusturile elevate se pot delecta estetic, admirând creaţia lui Dumnezeu, cât şi creaţia creaţiei lui Dumnezeu…”, scrie stihuitorul Florin Lăiu într-unul dintre cele „trei cuvinte înainte” ale cărţii.
Cele 70 de pagini ale volumului se termină repede şi te lasă cu o singură părere de rău: că s-au terminat. Dar nu-i nimic! Poezioarele incluse în volum pot şi – în mod sigur – vor fi recitite iarăşi şi iarăşi până când vor fi cunoscute pe de rost.
Din cuprins: A fost odată, Alt tătic, Ciudate creaturi, Clopoţica, Două mâini, Lecţia de toleranţă, M-am supărat, Nasul ş.a.
Versurile din acest volum ne întorc pe toți, copii și adulți deopotrivă, spre natură și, prin intermediul ei, spre naturalețe, ajutându-ne să redescoperim nu doar frumusețile mediului înconjurător, ci și frumosul ca o categorie a esteticii. Prin Poeziile pădurii ne uimim în fața miracolului vieții, poposim în luminișurile pădurii doar pentru a regăsi lumina din sufletul nostru și ne lăsăm purtați în ritmuri line spre adâncurile codrului, acolo unde pare că eternitatea și-a făcut sălaș.
Copiii vor găsi în Poeziile pădurii o binevenită ocazie de a iubi natura din ce în ce mai mult.
„Cititorii de orice vârstă vor descoperi în Poeziile pădurii o teză sau, mai bine spus, o promisiune: că fiecare își are locul și rostul său în lume. Iar când spun «fiecare», mă refer la oricine și orice, de la frunză la cel mai impunător copac și de la insectă la om.” (Florin Bică)
Roxana Lupu este licențiată în filologie și teologie și Doctor în lingvistică la Universitatea din București. Este autoarea volumului De la sacru la profan. Termeni religioși pătrunși în vocabularul laic (Editura Universitară, 2014). Scrie poezie încă din anii de liceu, iar pentru copii a publicat în 2012 un prim volum de versuri intitulat Poezii cu luminițe pentru băieți și fetițe (Editura Viață și Sănătate).
Oana Ispir este ilustrator și grafician. A făcut nu doar ilustrație pentru copii, ci și ilustrație editorială și publicitară. Îi place să confecționeze jucării și să brodeze în micuțul său atelier din București. A ilustrat mai multe cărți pentru copii: Bunele maniere pentru preșcolari, Învață cum să înveți!, Povestea vitaminelor, Povestea gentuței roșii, Rime pentru mama, Rime în bucătărie ș.a.
Cine și ce? Unde și când? Cum și, mai ales, de ce? Melania, ghici! este cartea marilor întrebări „existențiale” ale copilăriei: „Melania, tu ce ești? / Cine ești? De unde vii?” „De ce vrei să fii acasă?” „Cine te învață bine?” Și este totodată cartea răspunsurilor pe care autorul le servește cu lingurița tuturor fetițelor și băiețeilor curioși.
Poezia din acest volum este caldă și luminoasă, plină de livezi și case, câmpii, munți și aștri, părinți și bunici, păpuși și cântec — o lume zugrăvită în culori minunate de Pictorul Cel Bun. Rimele și ilustrațiile se întovărășesc voioase și parcă le auzi strigând: „Copile! Hai cu noi la joacă!”
Toate casele și grădinile mele. Poezii pentru oameni mari și copii.
Doamne, aș vrea să fiu eu, din trupul Tău, mâna care scrie
cuvinte sfinte, îngerești, de adevăr și dor de veșnicie.
Dacă ai vrea să fiu picior, oriunde m-ai trimite aș pleca
mi-aș pune apă vie în ulcior, merinde-n traistă, câteva și Te-aș urma.
Dacă ai vrea să fiu ureche, m-aș bucura să fie muzicală
din toate rugile din lume, aș scrie pentru Tine o corală.
Dacă ai vrea să fiu ochi verde, oricine viața mi-ar privi
în Tine fără îndoială-ar crede, să Te urmeze nu ar zăbovi.
Aș fi și eu atunci pentru ai mei, lumină pe cărare
iar întunericul din mine nu ar mai fi atât de mare,
încet-încet s-ar risipi și toate lucrurile-ar deveni mai clare.