


Pret oferta saptămânii
29,25 Lei
Pret intreg
20,00 Lei
Pret intreg
16,00 Lei
Benoni Catană, autorul volumelor Paşi în lumină (1991), Copăcel – versuri pentru copii (1996), Floare călcată în picioare (1998) şi Doamne, dă-mi o poezie (2010), revine cu un titlu nou. Volumul Rime cu tâlc le este destinat celor mai mici dintre cititori şi va face deliciul momentelor în care părinţii sau bunicii îi vor lua în braţe pe copii pentru a le citi ceva frumos şi adecvat vârstei lor.
„Veţi descoperi că versurile din volum nu sunt doar nostime şi moraliste, pedepsitoare şi molipsitoare duhovniceşte, ci sunt şi adevărată poezie, în care gusturile elevate se pot delecta estetic, admirând creaţia lui Dumnezeu, cât şi creaţia creaţiei lui Dumnezeu…”, scrie stihuitorul Florin Lăiu într-unul dintre cele „trei cuvinte înainte” ale cărţii.
Cele 70 de pagini ale volumului se termină repede şi te lasă cu o singură părere de rău: că s-au terminat. Dar nu-i nimic! Poezioarele incluse în volum pot şi – în mod sigur – vor fi recitite iarăşi şi iarăşi până când vor fi cunoscute pe de rost.
Din cuprins: A fost odată, Alt tătic, Ciudate creaturi, Clopoţica, Două mâini, Lecţia de toleranţă, M-am supărat, Nasul ş.a.
Trepte în văzduh este, după cum clarifică subtitlul, o Mică antologie de poeți adventiști postdecembriști. Include 26 de poeți, din opera fiecăruia fiind selectate câte trei poezii. O parte însemnată dintre aceste poezii au tematică religioasă, reflectând trăirile, frământările, dorurile și căutările autorilor. Totuși cititorii vor găsi în paginile cărții și versuri despre natură, rostul poeziei, părinți, copilărie etc.
„Poeții adventiști par să fi fost predestinați tocmai unui asemenea rol profetic, anume de a vorbi, în vremuri pârjolite de frământări, dezamăgiri și uitare, despre ploile timpurii și târzii, despre păstrarea speranței, despre slăbiciunile spiritului și despre împlinirile escatologice anunțate în Cartea cărților”, scrie, în prefața cărții, antologatorul și editorul ei, Florin Bică.
Poeții ale căror versuri vor sensibiliza inima cititorilor sunt, în ordinea includerii în volum, următorii: George Uba, Amalia Uba, Paul Sân-Petru, Gabriel Rusu, Beniamin N. Roșca, Camelia Puțureanu, Teofil Petre, Loredana Olteanu, Laurențiu Nistor, Adrian Neagu (debutant, ca poet, în paginile cărții de față), Emil Mocanu Alangelei, Eugenia Miulescu, Roxana Lupu, Florin Lăiu, Norel Iacob, Georgiana Ghioc, Iacob Coman, Daniel Chirileanu, Romulus Chelbegean, Benoni Catană, Benone Burtescu, Ion Buciuman, Ștefan Bratosin, Hanna Bota, Florin Bică și Petre Anghel.
Curioșii vor găsi la sfârșitul cărții și un foarte scurt rezumat al prezenței liricii adventiste în revista oficială a bisericii, respectiv în Curierul adventist din cele trei decenii postdecembriste.
Dragi cititori, vă dedic această carte cu speranța de a vă mângâia inimile și de a vă aduce mai aproape de Creator. La îndemnul profund primit din partea lui Dumnezeu, am încercat să aștern pe hârtie câteva crâmpeie din experiența vieții mele, mulțumindu-I Mântuitorului pentru tabloul minunat pe care l-a realizat.
Prin melodiile atașate, care m-au marcat de-a lungul timpului și mi-au dat putere să merg înainte, vă doresc ca pacea și armonia Cerului să vă alinte sufletele.
Fie ca bunătatea, dragostea și adevărul să vă însoțească pe cărarea vieții.
Claudiana Rotaru
Cine și ce? Unde și când? Cum și, mai ales, de ce? Melania, ghici! este cartea marilor întrebări „existențiale” ale copilăriei: „Melania, tu ce ești? / Cine ești? De unde vii?” „De ce vrei să fii acasă?” „Cine te învață bine?” Și este totodată cartea răspunsurilor pe care autorul le servește cu lingurița tuturor fetițelor și băiețeilor curioși.
Poezia din acest volum este caldă și luminoasă, plină de livezi și case, câmpii, munți și aștri, părinți și bunici, păpuși și cântec — o lume zugrăvită în culori minunate de Pictorul Cel Bun. Rimele și ilustrațiile se întovărășesc voioase și parcă le auzi strigând: „Copile! Hai cu noi la joacă!”
Toate casele și grădinile mele. Poezii pentru oameni mari și copii.
Doamne, aș vrea să fiu eu, din trupul Tău, mâna care scrie
cuvinte sfinte, îngerești, de adevăr și dor de veșnicie.
Dacă ai vrea să fiu picior, oriunde m-ai trimite aș pleca
mi-aș pune apă vie în ulcior, merinde-n traistă, câteva și Te-aș urma.
Dacă ai vrea să fiu ureche, m-aș bucura să fie muzicală
din toate rugile din lume, aș scrie pentru Tine o corală.
Dacă ai vrea să fiu ochi verde, oricine viața mi-ar privi
în Tine fără îndoială-ar crede, să Te urmeze nu ar zăbovi.
Aș fi și eu atunci pentru ai mei, lumină pe cărare
iar întunericul din mine nu ar mai fi atât de mare,
încet-încet s-ar risipi și toate lucrurile-ar deveni mai clare.