„… versurile lui Florin Bică vin dintr-un fond autentic de bine, adevăr şi frumos şi, indiferent de gradul lor de poeticitate, îl au întotdeauna pe cel de autenticitate. În povestioare scurte, cu final moralizator, el pune în faţa cititorului copil valori creştine, transpuse într-un limbaj pe înţelesul celor mici şi «pigmentate» nu o dată de umor şi de o uşoară ironie blajină, ambele cu efect pedagogic, aşadar benefic, constructiv.”
Nicolae Mecu,
istoric şi critic literar
Printre „cei mari”, Florin Bică trece drept licenţiat în teologie, cu un master în comunicare şi relaţii publice şi cu o activitate diversă de bibliotecar, secretar de redacţie şi redactor. Este autorul volumelor Eroii Bibliei (2012), Şcoala Feţilor-Frumoşi (2012) şi Rime pentru dinţi de lapte (ebook, 2013). Evident, tot pentru copii!
Din cuprins:
– Batistă, şerveţel;
– La ce-s bune cărţile?;
– Cana spartă;
– Dragi părinţi;
– Dintele supărat;
– O fetiţă vrednică ş.a.
Trepte în văzduh este, după cum clarifică subtitlul, o Mică antologie de poeți adventiști postdecembriști. Include 26 de poeți, din opera fiecăruia fiind selectate câte trei poezii. O parte însemnată dintre aceste poezii au tematică religioasă, reflectând trăirile, frământările, dorurile și căutările autorilor. Totuși cititorii vor găsi în paginile cărții și versuri despre natură, rostul poeziei, părinți, copilărie etc.
„Poeții adventiști par să fi fost predestinați tocmai unui asemenea rol profetic, anume de a vorbi, în vremuri pârjolite de frământări, dezamăgiri și uitare, despre ploile timpurii și târzii, despre păstrarea speranței, despre slăbiciunile spiritului și despre împlinirile escatologice anunțate în Cartea cărților”, scrie, în prefața cărții, antologatorul și editorul ei, Florin Bică.
Poeții ale căror versuri vor sensibiliza inima cititorilor sunt, în ordinea includerii în volum, următorii: George Uba, Amalia Uba, Paul Sân-Petru, Gabriel Rusu, Beniamin N. Roșca, Camelia Puțureanu, Teofil Petre, Loredana Olteanu, Laurențiu Nistor, Adrian Neagu (debutant, ca poet, în paginile cărții de față), Emil Mocanu Alangelei, Eugenia Miulescu, Roxana Lupu, Florin Lăiu, Norel Iacob, Georgiana Ghioc, Iacob Coman, Daniel Chirileanu, Romulus Chelbegean, Benoni Catană, Benone Burtescu, Ion Buciuman, Ștefan Bratosin, Hanna Bota, Florin Bică și Petre Anghel.
Curioșii vor găsi la sfârșitul cărții și un foarte scurt rezumat al prezenței liricii adventiste în revista oficială a bisericii, respectiv în Curierul adventist din cele trei decenii postdecembriste.
Volumul Poiana cu izbuc îi sugerează cititorului, chiar de la început, prin intermediul subtitlului „Unde cântecul dă-n floare și sub pietre sunt izvoare”, care va fi tonul general al cărții, unul plin de optimism și de încredere.
„Un volum liniar, oarecum monocord ne oferă Ion Buciuman prin această culegere de poeme, în sensul curgerii constante a mesajului, cu unele izbucniri prozodice ce întrerup, alterează cromatica, îmbogățind textul, adăugând culoare prin metrică, rimă și ludic”, scrie Hanna Bota, membră a Uniunii scriitorilor din România, în prefață.
Cele nouă secțiuni ale cărții (Ioanine; Mir de nard; Șapte suspine divine; Cântece de primenire; Ad libitum; Redări; Intermezzo; Fractali; Cântece cu gămălie) oferă publicului iubitor poezie pură, poezie de inspirație creștină, poezie trăită, poezie care răscolește și întreabă, caută și găsește, îmbie și înalță.
„Și înainte, și după lectură simt la fel: în acest volum este sută la sută poezie, așa cum a fost și va fi chiar umblarea autorului”, afirmă poetul Daniel Chirileanu.
Poiana cu izbuc este cel de-al patrulea volum din colecția Cărțile lui Doru Gălbenuș.
Toate casele și grădinile mele. Poezii pentru oameni mari și copii.
Doamne, aș vrea să fiu eu, din trupul Tău, mâna care scrie
cuvinte sfinte, îngerești, de adevăr și dor de veșnicie.
Dacă ai vrea să fiu picior, oriunde m-ai trimite aș pleca
mi-aș pune apă vie în ulcior, merinde-n traistă, câteva și Te-aș urma.
Dacă ai vrea să fiu ureche, m-aș bucura să fie muzicală
din toate rugile din lume, aș scrie pentru Tine o corală.
Dacă ai vrea să fiu ochi verde, oricine viața mi-ar privi
în Tine fără îndoială-ar crede, să Te urmeze nu ar zăbovi.
Aș fi și eu atunci pentru ai mei, lumină pe cărare
iar întunericul din mine nu ar mai fi atât de mare,
încet-încet s-ar risipi și toate lucrurile-ar deveni mai clare.
„Cu o lirică ademenitoare, cu o expresie poetică elegantă - ca un costum sau rochie bine croită-, Zodia gri ne oferă o poezie uşor de urmărit,uşor de citit, dar nu una uşoară. Cei ce vor citi volumul vor ajunge probabil la concluzia mea, şi anume că Daniel Geantă, fie că scrie jucăus sau serios, fie că abordează teme câmpeneşti sau teologice sau existenţiale sau simple reminiscenţe, le va atinge inima aşa cum mi-a atins-o mie...”
Daniel Ioniţă