Ieri s-a încheiat capitolul 7 al cărții Apocalipsa din Enigmele Bibliei. Daniel și Apocalipsa – Potirele lumii.
Dacă dorești să participi și la concurs, iată link-ul pentru test – https://forms.gle/A962gc3WBZa8Bizf7
Nu uita că ai la dispoziție doar 24 de ore pentru a trimite testul completat.
Astăzi vom continua lectura cu prima parte din capitolul 8 – Războiul stelelor.
Ne bucurăm că ești parte din echipa celor care citesc consecvent!
*
RĂZBOIUL STELELOR
(Apocalipsa 19; 20)
PRE-SUKKOT
Din nou, viziunea se oprește pentru o scenă de adorare. Această introducere este un ecou al introducerii la cele șapte peceți (Apocalipsa 19:1-10), uzând de aceleași teme: tronul ceresc, cei 24 de bătrâni, cele patru făpturi vii și Mielul. De data aceasta însă, Apocalipsa identifică explicit persoana aflată pe tron: „Dumnezeu, care ședea pe scaunul de domnie” (Apocalipsa 19:4). Este ultima scenă liturgică din Apocalipsa.
Pentru prima dată, cartea nu mai menționează templul și obiectele lui. Toate ritualurile de ispășire de la templu au fost împlinite, iar acesta pur și simplu nu mai are nicio rațiune de a fi. Judecata continuă acum în afara zidurilor lui. În cadrul ritualului Kippurului, se punea deoparte un țap (pentru Azazel), care nu era sacrificat, ci izgonit în pustiu, purtând păcatele Israelului (Leviticul 16:10,20-26). După Kippur, oamenii erau eliberați de păcatele lor. Dintr-o perspectivă profetică, lecția este plină de speranță. Dumnezeu nu se rezumă doar la a ne ierta păcatele, ci vrea să ne și elibereze de ele. Diavolul, întruchipat de țap în ritualul lui Azazel, va fi izgonit din tabără și distrus pentru totdeauna.
De acum înainte, totul este numai o laudă. Conform tradiției iudaice, zilele de după Kippur sunt zile de bucurie. Sărbătoarea care urmează Kippurului, Sukkot (Sărbătoarea Corturilor), mai este numită și zeman simhatenou „vremea bucuriei noastre”. Oamenii nu aveau voie să postească în zilele dedicate construirii colibelor (sukkot).
Pasajul nostru este străbătut de bucuria care celebrează distrugerea răului, în așteptarea unei noi vieți cu Dumnezeu. Babilonul a căzut, iar Noul Ierusalim așteaptă să-și primească locuitorii. Prostituata este moartă, iar mireasa este purtată în triumf pe străzi. Cerurile răsună de cinci ori de izbucnirile de „Aleluia” (Apocalipsa 19:1,3,4,5,6)1.
Cuvântul „aleluia” este o transliterare brută a expresiei ebraice halelu Yah, însemnând „laudă lui Yah”, Yah fiind o abreviere a numelui lui Dumnezeu, YHWH. Expresia își are originea în psalmi, care, în ebraică, sunt numiți tehilim „psalmi”, din aceeași rădăcină din care vine și termenul halelu. Semnificația cuvântului „aleluia” este sugerată de verbele asociate cu verbul hillel, de la care derivă halelu: „a cânta” (Psalmii 149:1), „a vesti” (Psalmii 22:22), „a aduce mulțumire” (Psalmii 35:18; NIV), „a se cutremura” (Psalmii 22:23), „a lăuda” (Psalmii 109:30; 145:2; 146:2), „a binecuvânta” (Psalmii 115:18), „a se bucura” (Ieremia 31:7).
Cuvântul hillel implică toate acestea. „Aleluia” este un strigăt de bucurie spontan, o meditație reflexivă a minții. Acest cuvânt de laudă răsună acum din trecut în viitor. Nu-L lăudăm doar pe Dumnezeul creator (Psalmul 104) sau pe Dumnezeul mântuitor (Psalmii 105; 106; 135), ci și pe Dumnezeul a cărui „dragoste ține în veci” (Psalmii 106:1, NIV; 107:1, NIV; 118:1-4, NIV; etc.).
Rabinii din vechime au remarcat un lucru interesant, și anume că expresia halelu Yah apare abia în versetele de încheiere ale Psalmului 104, urmând imediat după exterminarea celor răi: „Să piară păcătoșii de pe pământ și cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” (Psalmii 104:35).
NOTE
1. Expresia grecească „lăudați pe Dumnezeu” (Apocalipsa 19:5) înseamnă, practic, același lucru ca „aleluia”.