Evreii din secolul I d.Hr. au ajuns să asocieze broaștele cu șarlatanii și cu duhurile demonice ale apelor12. Apocalipsa identifică aceste broaște cu „duhuri de draci” (Apocalipsa 16:14) care ies din gura celor trei fiare, dușmanii lui Dumnezeu: (1) balaurul, care îl reprezintă pe Diavolul (Apocalipsa 12), (2) fiara care iese din mare, simbolizând instituția Babelului (Apocalipsa 13:1-10), și (3) fiara care iese din pământ, numită în pasajul nostru „prorocul mincinos”. Dintre cele trei, numai ultima fiară primește un nume nou, unul încărcat cu o conotație religioasă. Cândva o putere politică, această fiară își asumă acum rolul unui profet mincinos. Profetul Ieremia și-a câștigat, mai mult decât oricare al profet biblic, reputația de oponent al profețiilor mincinoase. Semnificativ este faptul că el a folosit în mod repetat cuvântul-cheie șeqer „fals, mincinos” pentru a caracteriza profețiile false (Ieremia 28:15; 29:31; 40:16; Plângerile lui Ieremia 2:14). El descrie profetul mincinos ca fiind acea persoană care lucrează pentru instituții și puteri pământești (Ieremia 5:30,31; 23:14), înșelându-i pe oameni și pretinzând a fi inspirat de spiritul lui Dumnezeu fără însă a rosti, în realitate, cuvintele Lui (Ieremia 5:13; 23:16).
Profetul mincinos reprezintă, astfel, Statele Unite ale Americii, în campania lor religioasă de sprijinire a puterii Babelului. Toate aceste eforturi, fie ele politice, economice sau religioase, duc spre aceeași țintă: închinarea la prima fiară (Apocalipsa 13:12). Interesant de remarcat este faptul că toate metodele folosite vin din zona paranormalului. A doua fiară apelează la supranatural, la „duhuri de draci”, care fac semne nemaipomenite (Apocalipsa 16:14; cf. 13:14).
Evenimentele curente sprijină tot mai mult profeția, mai ales în condițiile în care, astăzi, accesul la supranatural este la numai un click sau telefon distanță. Miracole care, odinioară, erau rezervate unei aripi religioase obscure sunt acum exploatate și promovate din ce în ce mai mult de biserica principală. Aparițiile Fecioarei Maria sau ale rudelor decedate nu sunt altceva decât semnale de avertizare. Astfel de evenimente par să sfideze rațiunea, și totuși ajung pe prima pagină chiar în publicații respectabile. Profeția biblică a Apocalipsei pare din ce în ce mai plauzibilă.
Indiferent dacă broaștele reprezintă o putere paranormală sau doar tertipuri de retorică politicianistă, după cum o sugerează originea lor (ies din gura celor trei fiare), obiectivul lor este unul foarte clar: să-i amăgească și să-i mobilizeze pe „împărații pământului întreg” (Apocalipsa 16:14) la luptă împotriva Dumnezeului care vine.
Nu este însă nimic nou. Încă din zilele vechiului Babel, oamenii au proclamat: „Haidem să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului!” (Geneza 11:4). Încă de atunci, această ambiție i-a obsedat pe toți discipolii Babelului – să se unească și să preia prerogativa divină a dominării mondiale; să atingă cerul și „poarta lui Dumnezeu” (Babel). Totuși, de la vechiul Babel încoace, este pentru prima dată când preocuparea aceasta este răspândită la nivel mondial, întrucât „întregul pământ” participă acum la proiectul de uzurpare a lui Dumnezeu.
Și cartea lui Daniel a profetizat o astfel de mobilizare. Ultimul conflict, conform profetului vechi-testamentar, se va da între taberele unite ale Nordului și Sudului și „muntele cel slăvit și sfânt” (Daniel 11:45), muntele Sionului, Ierusalimul ceresc13. La fel ca în Apocalipsa, și aici „niște zvonuri venite de la răsărit” pun capăt conflictului (vers. 44).
Acesta va fi ultimul război mondial, unul dus nu între oameni, ci între oameni și Dumnezeu. Acest ultim conflict va uni toată omenirea într-o luptă cosmică împotriva muntelui sfânt al lui Dumnezeu.
Apocalipsa dă acestui ultim conflict numele ebraic „Armaghedon” (Apocalipsa 16:16). „Armaghedon” înseamnă „muntele Meghidon”. Paralelele între războiul profetic din Daniel și cel din Apocalipsa sugerează o conexiune între acest munte Meghidon și ceea ce Daniel numește „muntele cel slăvit și sfânt” (Daniel 11:45).
NOTE
12. Vezi Reginald C. Thompson, Semitic Magic: Its Origins and Development, Jerusalem, Ktav Pub. House, 1971, p. 28-32, 90.
13. Enigmele Bibliei – Daniel, p. 180-184.