FIUL OMULUI
Profetul a început seria de șapte semne cu viziunea unei femei învăluite în soare și în lună și încununate cu stele. Acum, Ioan o încheie cu viziunea Fiului omului înconjurat de nori și purtând o coroană de aur pe cap. Viziunea Fiului este o replică la viziunea femeii.
Venirea lui Mesia este răspunsul la suspinul femeii exilate în pustiu, care trăiește prin și pentru acest eveniment al revenirii. Este încununarea speranței biblice, speranță care a ajuns să inspire chiar și tradiționalul salut al primilor creștini: Marana tha „Vino, Doamne!” (cf. 1 Corinteni 16:22). Aramaicul tha este același verb care, în Daniel 7, descrie venirea Fiului omului (Daniel 7:13).
Sfârșitul a sosit. Ca să înțeleagă mesajul „sfârșitului” pe care trebuia să-l vestească, profetul Amos a primit o viziune în care era înfățișat un coș plin cu fructe coapte (Amos 8:2). Sfârșitul este comparat, astfel, cu un fruct copt, încununarea procesului de creștere. Cuvintele viziunii în sine fac aluzie la legătura dintre sfârșit și fructe. În limba ebraică, qeț „sfârșit” îl evocă pe qaiț „fruct copt”19.
Pentru profeții israeliți din vechime, sfârșitul nu era o reîntoarcere la starea de neființă, ci un nou început, o nouă speranță. Pentru a exprima caracterul dublu al sfârșitului, ei au folosit metafora secerișului (Ioel 3:13). Secerișul implică atât violența cu care secerătorul culcă spicele la pământ, cât și adunarea lor în snopi. Imaginea sugerează deopotrivă moartea și viața.
Profetul Apocalipsei folosește aceeași imagine a secerișului pentru a descrie sfârșitul (Apocalipsa 14:14-19). Însă, pentru a reda și mai bine caracterul ambivalent al sfârșitului, profetul îl descrie în termenii celor două secerișuri principale din Palestina: secerișul grânelor primăvara și culesul strugurilor toamna.
Secerișul grânelor reprezintă adunarea credincioșilor (vers. 14-16). Imaginea are nuanțe de jertfă – ei sunt „cel dintâi rod” al lui Dumnezeu (vers. 4). Ioan leagă secerișul direct de venirea Fiului omului.
Viziunea Apocalipsei coincide aici cu cea a profetului Daniel, care, la rândul lui, anunța judecata ca fiind ultimul eveniment din istoria omenirii, din perspectiva venirii Fiului omului. Daniel 7 Îl implică direct pe Fiul omului în evenimentul judecății. El Se apropie de „Cel Îmbătrânit de zile” și este adus în fața Lui înainte de a primi scaunul de domnie (Daniel 7:13,14; cf. 7:26,27).
Pasajul nostru se dezvoltă pe același tipar. Fiul omului apare mai întâi ca un secerător, care Îi separă pe cei credincioși de ceilalți și îi adună la Sine. Este o judecată pozitivă, una în favoarea celor acuzați (Daniel 7:22)20. Secerișul poartă în sine mesajul vieții. Cuvintele folosite de Scriptură aici sunt deosebit de ilustrative în acest sens, căci termenii therismos „seceriș, recoltă” și therizo „cules” fac aluzie în mod specific la adunarea snopilor, nu la tăierea spicelor. Snopii sunt plini de grâne. Imaginea evocă ideea de depozitare, deci de siguranță. Secerătorul adună cu grijă grânele și le direcționează spre destinația lor finală.
NOTE
19. În NIV, expresia „a venit sfârșitul” este redată prin „s-a copt timpul”.
20. Enigmele Bibliei – Daniel, p. 119, 120.