II. VIZIUNEA CARE ZDROBEȘTE
Într-adevăr, viziunea lui Daniel îi reamintește cititorului de una la fel de surprinzătoare pe care a avut-o Iosua, tot după o sărbătoare a Paștelui (Iosua 5:10-12), pe când se pregătea să intre în Canaan. Și Iosua, și Daniel își introduc viziunile cu aceleași cuvinte: „Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om” (Daniel 10:5; cf. Iosua 5:13). „Omul” văzut de Iosua Se identifică drept sar haţava „Căpetenia oștirii” (Iosua 5:14,15), expresie care apare numai aici și în Daniel 8:11, unde face referire la Marele-Preot din ceruri în contextul Zilei Ispășirii. Chiar dacă expresia sar haţava „Căpetenia oștirii” nu apare exact sub forma aceasta în Daniel 10, totuși ambele cuvinte apar separat în contextul capitolului respectiv. Cuvântul ţava „armată” este folosit în introducerea capitolului (Daniel 10:1 [vezi mai sus ţava gadol – n.r.]) pentru a oferi fundalul și perspectiva viitoarei descoperiri. Iar cuvântul sar „prinț, căpetenie, voievod”, care Îl desemnează pe Marele-Preot din Daniel 8, se referă aici la Mihail, voievodul luptător (Daniel 10:13,21). Textul nostru din Daniel 10 este un ecou deci al celor din Daniel 8:11 și Iosua 5:14,15. „Omul” din viziunea lui Daniel, luptătorul supranatural din viziunea lui Iosua și Marele-Preot ceresc din Daniel 8 sunt una și aceeași persoană. Viziunea confirmă ceea ce sugerează paralelele lingvistice.
Acest Mare-Preot este cel pe care Îl vede acum Daniel în veșmintele Sale magnifice, peste care are o mantie de in și un brâu de aur (Daniel 10:5; cf. Leviticul 16:4,23; Exodul 28:4,5,8). Acest Preot arată însă diferit de orice alt preot. Întreaga Lui ființă pare a fi înveșmântată în flăcări. În text, trupul Îi este comparat cu „crisolitul” (tarșiș), o piatră prețioasă din Tartessos, Spania, cunoscută mai mult sub numele de topaz. Fața Îi strălucește ca „fulgerul”, iar brațele și picioarele sunt ca „niște aramă lustruită”. Ochii Îi strălucesc ca „niște flăcări ca de foc”, iar vocea Sa tună „ca vuietul unei mari mulțimi”.
Totul este la superlativ, în încercarea de a reda caracteristicile supranaturale și extraordinare ale Marelui-Preot. Acest tip de descriere mai apare în Scriptură. Cartea lui Ezechiel menționează aceleași lucruri: fulgerul (Ezechiel 1:14), crisolitul (vers. 16), arama lustruită (vers. 7, 27), focul (vers. 13, 27) și glasul ca al unei mulțimi (vers. 24). Ezechiel interpretează ceea ce vede ca fiind „arătarea slavei Domnului” (vers. 28). Aceeași ființă reapare în Apocalipsa, asociată tot cu sărbătoarea Paștelui3 și purtând același veșmânt preoțesc, poderes4, strâns la mijloc cu un brâu de aur (Apocalipsa 1:13). Și în pasajul din cartea profetului Ioan, ochii Îi strălucesc ca focul, trupul Îi este ca arama, iar vocea Îi răsună ca vuietul unor mulțimi (vers. 15). În acel context, ființa respectivă se prezintă ca fiind divină: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților” (vers. 17, 18). Limbajul folosit aici se referă în mod clar la Isus Hristos, descris în versetele care precedă acest pasaj drept „Cel întâi născut din morți” (vers. 5), „Alfa și Omega” (vers. 8). Mai mult, reacția lui Daniel, ca și cea a lui Ezechiel și a lui Ioan, este una de teroare (Daniel 10:9,10; Ezechiel 1:28; Apocalipsa 1:17). O astfel de imagistică paralelă cu texte exterioare cărții sale ne arată că Daniel, ca și Ioan și Ezechiel, a văzut o ființă divină, nu un simplu înger. Nici măcar îngerul Gabriel nu induce o asemenea teroare (Daniel 9:21).
Chiar cartea lui Daniel identifică această ființă cu „Fiul omului” din Daniel 7:13. Daniel 10:5 folosește termenul ambiguu „om” pentru a descrie fiinţa pe care o vede profetul, fapt confirmat de Apocalipsa, care identifică explicit ființa descrisă în Daniel 10 cu „Fiul omului” din Daniel 7 (Apocalipsa 1:13). Astfel, Fiul omului din capitolul 7, căpetenia „Mare- Preot” din capitolul 8 și ființa noastră în flăcări din capitolul 10 reprezintă, toate, aceeași persoană divino-umană care i-a îngrozit atât de tare pe Daniel, pe Ezechiel și pe Ioan.
Copleșit de această viziune extraordinară, profetul este mult prea tulburat pentru a mai încerca să înțeleagă ceva. Acum familiarul înger Gabriel intervine pentru a-l întări și a-l mângâia pe Daniel și pentru a-l ajuta să înțeleagă.
NOTE
3. Vezi Jacques B. Doukhan, Le cri du ciel: Étude profétique sur le livre de l’Apocalypse, Dammarie-les-Lys, Éditions Vie et Santé, 1996, p. 40-42 (pentru ediția în română, vezi Jacques B. Doukhan, Enigmele Bibliei – cartea profetică Apocalipsa, București, Editura Viață și Sănătate, 2013, p. 27, 28).
4. Este singura apariție a acestui cuvânt grecesc în Noul Testament. Septuaginta îl folosește însă pentru a denumi veșmântul specific al marelui-preot (în Septuaginta, vezi Exodul 25:6,7; 28:4; Ezechiel 9:2,3,11 etc.; cf. și Josephus Flavius, Antiquitates Judaicae 3.153 ș.u.; cf. Irenaeus, Adversus Haereses 4, 20).