II. PREZENTAREA VISULUI
„Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și fericit în palatul meu. Am visat un vis…” Liniștea aceasta este de la bun început una suspectă. Cuvântul aramaic folosit pentru a exprima pacea simțită de împărat (vers. 4) deja trimite la visul care-l va zgudui. Adjectivul raanan (tradus prin „fericit”) caracterizează cel mai adesea un pom în floare (Deuteronomul 12:2; Isaia 57:5), iar visul îl compară pe Nebucadnețar cu un pom înflorit. La prima vedere, nimic din înfățișarea copacului nu sugerează tragedia care va urma, și totuși prăpădul lovește. Visul este chiar bizar și nimeni nu îndrăznește să îl interpreteze. Împăratul consultă tot felul de înțelepți: pe hartumayya, magicienii egipteni experți în interpretarea viselor (Geneza 41:8); pe așpayya, preoții și exorciștii akkadieni; pe haldei, astrologii babilonieni, versați în arta divinației; pe gazarayya, interpreții poruncilor (gazar) zeilor. Cu toţii dau greș (Daniel 4:7). În ultimă instanţă, ia cuvântul Daniel (vers. 8). Ne putem întreba de ce Nebucadneţar nu l-a convocat imediat, având în vedere că era conștient că în profetul evreu este „duhul dumnezeilor sfinţi” și că „nicio taină nu este grea” pentru el (vers. 9). Conform textului, se pare că împăratul l-a ignorat o bună bucată de timp. Toți înțelepții au fost convocați înaintea împăratului, cu excepția lui Daniel, care a venit din proprie inițiativă. Încolțit, Nebucadnețar nu are altă opțiune decât să asculte interpretarea dată de profetul evreu. Ca și în capitolul 2, împăratul refuză să se confrunte cu o realitate care nu corespunde aspirațiilor sale. Încă o dată, un adevăr neașteptat îl lovește, un adevăr tulburător, asemenea oricărui adevăr de origine divină.
Dar chiar și de data aceasta, Nebucadnețar încearcă să îl evite. Preocuparea sa capitală este să păstreze aparențele. El recunoaște superioritatea lui Daniel („are în el duhul dumnezeilor sfinți”), dar nu se abține să menționeze că Daniel este numit „Beltșațar, după numele dumnezeului meu” (vers. 8). Împăratul atribuie puterea lui Daniel zeului său babilonian. Smerenia este doar o mască pentru mândria lui.
Privit pe acest fundal al mândriei și al fericirii inconștiente ale lui Nebucadneţar, visul pe care acesta îl are capătă o semnificaţie cu totul diferită. Povestirea și interpretarea visului sunt elaborate în două etape, ambele introduse printr-o referire paralelă la ceea ce a văzut împăratul (vers. 10, 13, 20 și 23). Prima etapă este pozitivă și implică un copac în floare. Cea de-a doua etapă este negativă și ne prezintă soarta nefericită a copacului respectiv.
III. EXPLICAȚIA VISULUI
1. COPACUL CEL VERDE
Simbolismul copacului nu îi era străin lui Nebucadnețar. Herodotos ne povestește că Astyages, cumnatul lui Nebucadnețar, visase și el un copac care simboliza stăpânirea lui peste o parte a lumii2. Nebucadnețar însuși, într-o inscripție, compară Babilonul cu un mare copac care adăpostește popoarele lumii3. În plus, paralela dintre copac și statuia din capitolul 2 este suficient de clară pentru ca Nebucadnețar să înțeleagă într-o oarecare măsură mesajul de bază al visului. Pasajul descrie protecția oferită de copac în aceiași termeni utilizați în capitolul 2. Astfel, în capitolul 2, Daniel spune despre împărat: „El [Dumnezeu] ți-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea” (vers. 38). În capitolul 4 se spune despre copac: „Fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el” (vers. 12). Întocmai ca și capul de aur al statuii, copacul este vizibil „de la marginile întregului pământ” (vers. 11). Naratorul identifică, astfel, acest copac cu capul statuii, care îl reprezenta pe Nebucadnețar.
Metafora copacului trimite la caracterul arogant al împăratului, comparându-l pe Nebucadneţar cu Adam, în calitatea acestuia de administrator al lumii (Geneza 1:28). De asemenea, este o aluzie la pomul vieţii (sau la pomul cunoștinţei binelui și răului), care era amplasat în mijlocul grădinii (Geneza 2:9; 3:3). Copacul acesta se înalţă până la ceruri (Daniel 4:11,20). Cu siguranţă, nu este un copac obișnuit. Totul îi indică superioritatea.
Și totuși, sub aceste aparenţe demne de toată lauda, se distinge un strat care merită o critică aspră, pentru că, prin imaginea copacului, este zugrăvită în realitate mândria lui Nebucadneţar. Ezechiel folosește aceeași metaforă pentru a descrie mândria Asiriei (Ezechiel 31:3-9). Pasajul din Ezechiel are multe motive în comun cu capitolul 4 din Daniel. Și acolo copacul adăpostește păsările și fiarele câmpului (vers. 6) și, în plus, este sădit în mijlocul grădinii (vers. 9), întrecând toţi ceilalţi copaci prin înălţimea sa (vers. 3 și 5). Textul lui Daniel nu este altceva decât un ecou al pasajului din Ezechiel. Mândria împăratului este proporţională cu înălţimea copacului: „Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălţa vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălţimea lui…” (vers. 10).
Acest copac care atinge cerul, care adăpostește toată suflarea și care tronează maiestuos nu este de fapt decât o insultă fățișă la adresa lui Dumnezeu (un fapt interesant de remarcat este că Noul Testament folosește aceeași imagine a copacului pentru a reprezenta împărăția lui Dumnezeu [Luca 13:19]). Copacul din vis simbolizează mândria unui împărat care vrea să-I ia locul lui Dumnezeu. Nebucadnețar nici măcar nu se întreabă ce ar putea să simbolizeze copacul. În contextul culturii sale babiloniene și, în principal, în contextul primului său vis, el recunoaște, fără doar și poate, că acel copac îl reprezintă pe el. Înțelegând acest lucru, nu este de mirare că împăratul babilonian preferă să se bazeze pe explicațiile astrologilor. Ca atare, atunci când intră în scenă, Daniel se cutremură și primele sale cuvinte sunt pline de tact, luând forma unei urări: „Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi…!” (Daniel 4:9). Însă interpretarea care urmează taie în carne vie: „Copacul acesta (…) ești tu, împărate!” (vers. 21,22).
NOTE
2. Herodotos, Historiai 1.108.
3. Vezi Stephen H. Langdon, Building Inscriptions of the Neo-Babylonian Empire, Paris, Leroux, 1905, Nebuchadnezzar XIX, Wasi Brisa, B. Col. VIII 34.