III. REZISTENȚA (1:8-16)
Cei trei captivi, în special Daniel, au reacționat imediat la noul program. Chiar și forma în care sunt redate numele babiloniene în cartea lui Daniel ne arată acest lucru. Atunci când sunt comparate cu numele din documentele nereligioase, se observă că, în textul biblic, elementul divin din componența lor a fost deformat în mod sistematic.
În loc de „Belșaţar”, numele lui Daniel este scris „Beltșaţar” cu un „t” suplimentar, astfel că numele zeului nu mai este Bel, ci Belt. În loc de „Șada Aku”, numele babilonian al lui Hanania este scris Șadrac, numele zeului fiind redus la o singură literă ebraică – „k”. În loc de „Mușallim-Marduk”, Mișael este numit Meșac, numele zeului fiind din nou redus la o singură literă ebraică – „k”. Și, în loc de „Ardi-Nabu”, Azaria primește numele Abed-Nego. Abed este traducerea ebraică a termenului babilonian ardi „slujitor”. Cât despre numele zeului Nabu, acesta a fost deformat în Nego (litera beth a fost înlocuită cu ghimel, următoarea literă din alfabetul ebraic).
Astfel, numele zeilor babilonieni își pierd identitatea. Printr-un astfel de truc lingvistic, autorul cărţii Daniel, alături de ceilalţi prinţi iudei care poartă numele respective, își exprimă rezistenţa faţă de ceea ce li se întâmpla.
Însă hotărârea lor nu se oprește doar la nivelul cuvintelor, ci se extinde, curios, și la nivelul alimentaţiei. Textul folosește același verb ebraic, sam, pentru a face referire atât la hotărârea lui Daniel de a nu mânca la masa împăratului („s-a hotărât”, vers. 8), cât și la actul șefului eunucilor de a le da nume noi („a pus”, vers. 7). Prin aceste acțiuni în ecou, autorul dorește să ne arate că Daniel și ceilalți tineri au răspuns în mod direct intenției împăratului de a-i forța să adopte cultura babiloniană. Pentru a-și păstra identitatea, exilații aleg să consume alimente și băuturi diferite. Ca atare, Daniel cere legume și apă.
Dincolo de problema „alegerii sănătoase”, chestiunea în cauză este una esențial religioasă, la care se fac aluzii în text prin menționarea faptului că Daniel hotărăște „să nu se spurce” (vers. 8). Acesta este un limbaj religios, care se regăsește în Leviticul, în contextul alimentelor interzise (Leviticul 11). Daniel are aceeași grijă ca oricare alt evreu aflat în exil – să consume o mâncare cușer. Și totuși e mai mult de-atât. Expresia pe care o folosește Daniel pentru a descrie meniul dorit este o citare literală a textului de la creație. Aceleași cuvinte ebraice apar cu aceleași asocieri: „zarzavaturi”8, „să se dea”, „de mâncat” (vezi Geneza 1:29). Reformulând expresia din Geneza, Daniel afirmă practic că Dumnezeu este Creatorul, nu împăratul. Prin urmare, motivația sa este aceeași cu cea implicată în legile alimentației cușer din Leviticul – credința în Creator. Într-adevăr, și legile alimentelor curate sau necurate din Leviticul sunt formulate într-o manieră care să îi reamintească cititorului de evenimentul creației din Geneza 19. Întrucât Daniel nu poate avea controlul asupra surselor de hrană, alege, în mod înțelept, să fie vegetarian, cel mai sigur mod de a mânca cușer și, totodată, cea mai explicită mărturie a credinței sale în Dumnezeul creator. Prin acest gest, Daniel vorbește de fapt într-un limbaj universal, al cărui mesaj trebuia înțeles și de păgânii care-l urmăreau la masă: Dumnezeul său este Dumnezeul creației și, ca atare, și Dumnezeul lor.
Însă, dincolo de grija de a da mărturie și de dorinţa de a-I rămâne credincios lui Dumnezeu, comportamentul lui Daniel conţine o lecţie importantă cu privire la legătura prea des ignorată dintre credinţă și viaţa de zi cu zi. Religia lui nu se limitează la convingeri spirituale sau la lucruri abstracte, ci se manifestă și la nivelul concret al existenţei. Daniel ne învaţă că credinţa implică deopotrivă sufletul și viaţa trupului. Poate că mentalităţile moderne influenţate de dualismul platonist vor fi tulburate de ideea unei religii care se ocupă de aspecte cum ar fi mâncarea. Totuși Biblia este interesată și de această dimensiune. Primul test pe care au trebuit să-l treacă oamenii a avut o componentă alimentară. Adam și Eva și-au hotărât destinul, și implicit pe acela al întregii omeniri, pe baza unei simple alegeri cu privire la mâncare (Geneza 3). Mai târziu, legile levitice ale alimentelor curate și necurate au dezvoltat același principiu, stabilind o legătură între hrană și sfinţenie (Leviticul 11:44,45). Preoţii se abţineau de la consumul de băuturi alcoolice, ca să fie capabili să distingă între ce este sfânt și ce este nesfânt (Leviticul 10:8-11). În timpul peregrinării prin pustiu, israeliţii au învăţat aceeași lecţie. De la prepeliţe la mana care a căzut în jurul taberei, fiecare astfel de eveniment conţinea și un aspect religios. Daniel nu inova în această privinţă. Preocuparea lui pentru alimentaţie își avea rădăcinile în tradiţia biblică.
NOTE
8 Termenul ebraic folosit aici pentru „zarzavaturi” derivă din zera, care înseamnă „sămânță” și implică tot ce crește pe fața pământului, inclusiv cereale, fructe și legume.
9 Textul din Leviticul 11, unde apar aceste legi, folosește aceleași cuvinte tehnice și expresii stilistice („fiarele pământului”, „târâtoare”, „după soiul lor” etc.). Mai mult, enumerarea animalelor se face în aceeași ordine ca și în Geneza 1:24-26 (cea de-a șasea zi a creației). După crearea animalelor pământului (Leviticul 11:2-8; cf. Geneza 1:24,25), crearea omului este raportată succesiv la crearea animalelor marine (Leviticul 11:9-12; cf. Geneza 1:26), a zburătoarelor (Leviticul 11:13-23; cf. Geneza 1:26) și a animalelor terestre, inclusiv a reptilelor (Leviticul 11:24-43; cf. Geneza 1:26). În cele din urmă, în Leviticul 11, ca și în Geneza 1:24-26, relația dintre oameni și animale are corespondent în relația dintre oameni și Dumnezeu. Geneza 1:26 asociază datoria de a stăpâni peste animale cu faptul că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa. În mod asemănător, Leviticul 11 pune în legătură datoria de a distinge între alimentele curate și cele necurate cu faptul că sfințenia omenească reflectă sfințenia divină: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt” (Leviticul 11:44,45).