Tinerii iudei au fost înscriși imediat la cele mai bune școli caldeene. Educația includea mult mai mult decât o simplă inițiere tehnică în literatura și scrierea babiloniană. Pentru a sluji ca scrib, era nevoie să cunoști cel puțin trei limbi: sumeriana, limba sacră tradițională, scrisă în simboluri cuneiforme; babiloniana (sau akkadiana), dialectul național de origine semitică, de asemenea cu alfabet cuneiform; și, în cele din urmă, aramaica, limba internațională a afacerilor și a diplomației, cu litere asemănătoare cu cele pe care le regăsim în Bibliile ebraice moderne. Tehnicile de magie ale haldeilor[1] aveau de asemenea o pondere însemnată în curriculum. Cuvântul haldeu are [în limba engleză – n.r.] deja această conotație. Derivat din rădăcina babiloniană kaldu (sau kașdu), el face aluzie la „arta de a întocmi hărți astronomice”, o specialitate a haldeilor. Babilonienii erau maeștri în astronomie. Documentele antice conțin observații și chiar predicții ale eclipselor cu o precizie remarcabilă (cum a fost eclipsa din 747 î.Hr.). Dar știința aceasta mai avea o țintă, dincolo de simpla determinare a mișcărilor astronomice. Scopul ultim al unei astfel de analize a bolții cerești era acela de a putea prezice viitorul. Astronomul haldeu era, mai presus de orice, astrolog. Horoscopul de astăzi își are originea în vremurile babiloniene. Babilonienii credeau, ca și mulți dintre contemporanii noștri, că mișcările astrale influențează destinul oamenilor. Astfel, curriculumul învățăceilor care aveau să devină scribi era, în esență, unul religios, conceput să-i transforme pe evrei în adevărați preoți haldei, experți în știința divinației.
Ținta transformării culturale nu se limita doar la domeniul intelectului, ci atingea și alte aspecte mai intime, ale vieții de zi cu zi, inclusiv alimentația. Astfel, împăratul este cel care le stabilește meniul (1:5). Verbul folosit aici în forma wayeman „a hotărât” nu are, în Biblie, niciun alt subiect decât pe Dumnezeu Însuși și nu apare decât în contexte care fac aluzie la creație (Iona 1:17; 4:6-8). Folosirea neașteptată a acestui verb în legătură cu Nebucadnețar sugerează că, atunci când „hotărăște” meniul, împăratul ia de fapt locul Creatorului. O analiză mai atentă a respectivului meniu confirmă adevăratele intenții ale împăratului. Într-adevăr, asocierea „carne-vin” caracterizează, și în Biblie, și în culturile din Orientul Mijlociu, mesele rituale consumate în contextul unui serviciu de închinare. Participarea la o astfel de masă implica supunere față de cultul babilonian și recunoașterea lui Nebucadnețar ca dumnezeu. Religia babiloniană îl considera pe împărat dumnezeu pe pământ. Prin urmare, consumul zilnic al cărnii și al vinului într-un cadru ritualic nu avea ca scop doar hrănirea, ci viza dobândirea loialității participanților față de împărat. Expresia din Daniel 1:5, care, literal, înseamnă „ei aveau să stea înaintea împăratului”, face aluzie la această funcție a mesei rituale. Este o expresie tehnică, folosită pentru a-i descrie pe cei consacrați slujbei religioase. În 2 Cronici 29:11, este folosită pentru a descrie funcția leviților. Educația caldeeană nu urmărea doar îndoctrinarea evreilor, ci le punea în pericol până și cele mai intime obiceiuri, toate acestea pentru a-i converti la cultul lui Nebucadnețar. Pentru a simboliza și mai concret acest transfer de autoritate, prizonierii au primit nume noi:
Daniel, nume care, în ebraică, însemna „Dumnezeu este judecătorul meu”, a fost schimbat în Beltșațar – „fie ca Bel5 să-l ţină în viaţă”
Hanania, nume care, în ebraică, însemna „harul lui Yahwé”, a fost schimbat în Șadrac – „în slujba lui Aku6”.
Mișael, nume care, în ebraică, însemna „cine este ca Dumnezeu”, a fost schimbat în Meșac – „cine este ca Aku”.
Azaria, nume care, în ebraică, însemna „Yahwé a ajutat”, a fost schimbat în Abed-Nego –„slujitor al lui Nego”7.
NOTE
5 Un alt nume al lui Marduk, principala zeitate a Babilonului.
6 Zeul sumerian al Lunii.
7 O formă a numelui lui Nabu, zeul înțelepciunii.
[1] În limba engleză, termenul Chaldean reunește trei sensuri: 1) locuitor al Caldeei, babilonian; 2) astrolog (derivat din faptul că astrologia și magia au înflorit în Caldeea); 3) limba vorbită în Caldeea (cf. Webster’s New World Dictionary, third college edition, Simon and Schuster, 1994, s.v. Chaldean). Termenul românesc caldeean nu are decât primul sens din engleză, cel de „locuitor al Caldeei”. Limba română cunoaște un al doilea termen înrudit cu acesta – haldeu. Dicționarele curente ale limbii române nu admit însă, pentru termenul haldeu, decât sensul de „poreclă dată de călugări preoților de mir” (cf. DEX, s.v. haldeu), sens cu care apare la Ion Creangă (cf. DLR, s.v. haldeu). DER mai înregistrează și sensul „păgân”. Prin urmare, niciunul din cuvintele românești care ar putea traduce englezescul Chaldean nu înregistrează (conform dicționarelor) sensul al doilea al acestui cuvânt – „astrolog”. Pe de altă parte, tradiția biblică a consacrat termenul haldeu pentru a exprima, fără vreo diferențiere, ambele sensuri: „locuitor al Caldeei” și „astrolog”. Așa este folosit termenul în Biblia de la București (1688), în diferitele versiuni ale traducerii lui Dumitru Cornilescu, în Biblia Sinodală tipărită în 1994 de Societatea Biblică Interconfesională din România, precum și în BVA. În ediția Cornilescu revizuită ortografic, apărută în 2012 la Asociația Biblică Română „Casa Bibliei”, s-a adoptat în mod uniform forma recomandată de DOOM2 – caldeean. NTR a făcut distincție între cele două sensuri, folosind termenul caldeean pentru a face referire la babilonieni și termenul astrolog pentru a desemna breasla atât de caracteristică babilonienilor. Având în vedere specificul textului de față (care elaborează pe marginea rădăcinii babiloniene kaldu), dar și tradiția biblică de folosire bivalentă a termenului haldeu (lucru care, în mod inexplicabil, nu a fost înregistrat în dicționare), vom folosi denumirea haldeu pentru a desemna breasla astrologilor, iar, pentru a face referire la babilonieni, vom urma recomandarea DOOM2 și vom folosi termenul caldeean. (n.r.)