Ai terminat de citit capitolul Mila, așa că nu uita să completezi formularul de evaluare: https://forms.gle/2yFdM5a5cHrDfxup7
După ce trimiți răspunsurile tale, întoarce-te la textul aferent acestei zile din capitolul Făgăduința.
Îți mulțumim că ești parte din echipa celor care citesc consecvent!
Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!
Luca 23:42
Golgota, sau „Muntele Căpățânii”, este o colină pietroasă, la fel ca toate celelalte care se află împrejurul Ierusalimului, tocită și costelivă, care se prelungește spre ținuturile înalte, într-o pustietate de roci maronii și de tufișuri încâlcite în care se ascund vipere și peste care plutesc stoluri sinistre de păsări necrofage, asidui meseni ai cadavrelor celor executați.
În acest loc fatidic sunt răstigniți trei condamnați care se zvârcolesc urlând de durere, în timp ce sunt țintuiți în mod brutal pe lemn, de mâini și de picioare. Agonia lor chinuitoare a început rău, agravată de graba instigatorilor. Soldații se grăbesc să-și termine sarcina macabră în mijlocul strigătelor și al batjocurilor. Loviturile ciocanelor asupra cuielor îi sperie pe copii și îi alungă chiar și pe corbi.
Cu fiecare lovitură de ciocan se întețește vacarmul gloatei care se îmbulzește, stăvilită cu greu de soldați, revărsându-și furia împotriva victimelor, ca și cum ar dori să le agraveze chinurile cu aversiunea lor. Strigătul se dezlănțuie într-un răcnet la fiecare lovitură și se intensifică la fiecare urlet al celor executați.
În mijlocul țipetelor și al blestemelor, un tâlhar anonim este pironit pe cruce. Dar el nu blestemă așa cum o face celălalt. Mina lui taciturnă ne surprinde. Nu știm cum îl cheamă nici pe el, nici pe camaradul său de fărădelegi. Nu cunoaștem nimic despre viața lui. Nu știm ce vârstă avea, nici cum arăta, nimic despre orașul sau familia lui. Nu avem nicio informație despre el, nici despre crimele pentru care a fost condamnat la moarte.
Nimic nu pare să indice diferențe importante între cei doi condamnați care se află de o parte și de alta a Învățătorului. În principiu, nimic nu arată că unul este „rău”, iar celălalt, „bun”, deoarece amândoi încep prin a-L insulta pe Isus.
Sub un cer întunecat și distant, acoperit de nori amenințători, mulțimea ațâțată se înghesuie încă un pas spre cele trei cruci. Pentru că acum este rândul lui Isus din Nazaret să fie dezbrăcat de hainele Sale. Spre deosebire de ceilalți doi condamnați, Acesta este deja însângerat și tumefiat din cauza loviturilor primite.
Tâlharul nedumerit urmărește cu uimire torturarea Nazarineanului și privește cu indignare rănile provocate fără niciun motiv acestui Om pe care Îl admiră în tăcere, căruia soldații I-au pus pe cap o coroană de spini. Se spune că Pilat și-a spălat mâinile după ce a pus să fie biciuit și L-a condamnat la moarte pentru că S-a făcut „Împăratul iudeilor”. Dacă ar fi cu adevărat Mesia, ar permite să fie maltratat în felul acesta?
Acest Învățător unic l-a făcut odată să-și dorească să încerce o viață nouă, înainte de a se lăsa ademenit pe deplin de banda lui Baraba. Ascultase învățăturile inspiratoare ale tânărului Rabin, fusese atins de mesajul Său de solidaritate universală, dar se îndepărtase de El din cauza influenței anturajului său, ajungând să se transforme într-un criminal. Cu toate acestea, el nu este un criminal împietrit. Din momentul în care L-a întâlnit pe Isus, lumina cuvintelor Sale a deschis un licăr în întunericul inimii lui tulburate, care încă nu se închisese. De aceea, se întreabă:
— De ce Se lasă să fie tratat în felul acesta? De ce cineva atât de nobil ca El a fost predat atât de nedrept în mâinile romanilor? De ce Îl acuză Sinedriul? Preoții au insistat asupra legalității sentinței:
— Noi avem o lege și după legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu. Vor fi în stare să-L condamne pentru blasfemie? Cum ar putea îndrăzni să hulească și, în același timp, să-i conducă pe oameni la Dumnezeu? Cum ar putea face minuni, dacă Dumnezeu nu ar fi de partea Sa? Cine este acest Om? Se spune că până și sângerosul Pilat a ajuns să-I recunoască nevinovăția, declarând:
— Eu nu găsesc nicio vină în El.
Lașitatea de care a dat dovadă magistratul prin faptul că nu L-a apărat, precum și judecata lui nedreaptă, îl înfurie. Pentru că se întâmplă că Baraba, șeful bandei, a fost grațiat, iar ei, care sunt doar doi bieți complici, sunt răstigniți. În plus, Învățătorul a fost biciuit. Haine paradoxuri ale vieții! Baraba, „fiul tatălui său”, bastardul acela, fiu al unui tată necunoscut, este liber în timp ce Isus este condamnat tocmai pentru că S-a numit „Fiu al Tatălui ceresc”. Și acum, Cel nevinovat va muri în locul criminalului.
Ceea ce Baraba nu știe este că pe acea cruce din mijloc, de care ar fi trebuit să atârne el, dar de care atârnă Rabinul, se va decide mult mai mult decât propriul lui destin.
Acum, mulțimea își bate joc de Nazarinean. Tâlharul crede că le înțelege dezamăgirea și furia. Învățătorul le-a dezamăgit așteptările și oamenii se consideră înșelați. Doar cu câteva zile mai înainte, într-o demonstrație triumfală în Ierusalim, a fost salutat ca Regele promis care va elibera Israelul de sub jugul roman și va restabili, în cele din urmă, tronul lui David. Dar El a dezamăgit mulțimea, iar acum aceasta Îl crucifică pe impostor. Se spune că El Însuși a anunțat deja că Îl vor ucide. Și dacă știa lucrul acesta, de ce nu a făcut nimic pentru a preveni un deznodământ atât de cumplit? Ce fel de profet este Acesta? Care este adevărul Său?
În această privință, condamnatul este de acord cu Pilat. Există vreun adevăr în această junglă de asupritori și de asupriți, în afară de faptul că cel slab este sortit să sufere ca victimă a celui puternic? Într-o lume în care domnesc egoismul și violența, există vreun alt adevăr de care să putem fi siguri, în afară de tragica și inevitabilă certitudine a morții?
De asemenea, tâlharul a mai auzit că Profetul a spus că va învia a treia zi. Se zvonea că ar fi readus la viață un băiat din Nain și o fetiță din Capernaum, deși se spunea și că El Însuși atrăsese atenția că aceștia doar dormeau. Dar au fost mai mulți oameni care au susținut că l-au văzut pe Lazăr din Betania ieșind viu dintr-un mormânt în care fusese îngropat cu patru zile înainte. Cum poate cineva capabil să-i readucă pe alții la viață să Se resemneze în fața propriei morți?
— Cine este acest Om? Un profet al lui Dumnezeu? Dacă este așa, atunci de ce nu-L apără Dumnezeu? Un nebun? Nu. Isus este foarte întreg la minte. Un impostor abil? De asemenea, nu: Dimpotrivă Învățătorul din Galileea a fost întotdeauna prea sincer. Un iluminat? Imposibil: acest Om este foarte lucid. Și dacă este, cu adevărat, Mesia cel așteptat? Ar fi posibil ca nimeni să nu creadă în misiunea Lui? Ar fi cu putință ca Împărăția Lui să nu fie, de fapt, din această lume, așa după cum pretinde? Și dacă totuși Împărăția Lui este o Împărăție cerească, adică aflată dincolo de viață și de moarte?
Toți oamenii, inclusiv celălalt tâlhar care agonizează pe crucea lui, Îl batjocoresc și Îl insultă pe Cel crucificat în mijloc:
— Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce. Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi.