Ai terminat de citit capitolul Visul, așa că nu uita să completezi formularul de evaluare: https://forms.gle/Qxn1FvAnEDkyskir8
După ce trimiți răspunsurile tale, întoarce-te la textul aferent acestei zile din capitolul Mila.
Îți mulțumim că ești parte din echipa celor care citesc consecvent!
Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon…
Matei 27:32
Străzile Ierusalimului sunt ticsite de gloata care se frământă entuziasmată. Spre străzile înalte ale mahalalei se ridică un val de lănci, steaguri, eșarfe, turbane și voaluri. De-a lungul drumului, ferestre, balcoane, acoperișuri și chiar cele mai abrupte trepte ale scărilor care duc spre acoperișurile caselor se înțeasă de curioși.
Uneori, panta devine îngustă și urcă ascunsă sub bolți întunecate și umede, cu miros greu de urină, unde cerșetori și prădători se luptă pentru a scormoni în gunoaie. Afară, în zonele unde strălucește cu putere soarele de amiază, pereții proaspăt văruiți te orbesc.
Simon se întoarce de la câmpurile sale, mergând grăbit pe scurtături și pe ulițe. După un colț, se pomenește dintr-odată pe un drum – pe care mai târziu îl vor numi „Via Dolorosa” – închis de cortegiul care îi însoțește pe niște condamnați la locul execuției. Din toate părțile, mulțimi ațâțate se îndreaptă cu grămada spre stradă, luptându-se să vadă de aproape trecerea condamnaților.
Câmpeanul vrea să evite cortegiul, dar nu poate. Mulțimea îl lovește, îl împinge, manifestând o satisfacție răutăcioasă în fața spectacolului din preajma execuției. Dintr-odată, mugește aproape de el cornul răsucit al crainicului. Tobele romane răpăie peste strigătele gloatei, iar ecoul lor răsună din dalele ce vuiesc sub pașii soldaților care urmează să fie călăi.
După ei, vin condamnații cu buștenii pe spate. Sunt trei. Vor fi răstigniți. Și nu există nicio îndoială, toată lumea spune lucrul acesta: unul dintre ei este Nazarineanul, Cel care tocmai a căzut la pământ sub greutatea crucii Sale.
Un centurion călare conduce operațiunile. În fața fiecărui condamnat, un soldat arborează un prapur unde sunt trecute numele crimelor de care este acuzat. Simon încearcă să citească sentința care Îl condamnă pe Omul care zace epuizat pe pavaj. Este scrisă în trei limbi și în toate scrie același lucru: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Ciudat titlu pentru o cauză neobișnuită.
Galileeanul Se ridică pe dalele uzate, alunecoase din pricina sângelui și a excrementelor; încearcă să ridice bușteanul, dar nu poate. Din nou I-l pun pe umeri, dar iarăși cade la pământ. Epuizat de tortura fizică și de suferința morală, în urma unei nopți atroce, împins dintr-o parte într-alta, pălmuit în fața lui Ana, jignit de Caiafa, ridiculizat în palatul lui Irod, biciuit din porunca lui Pilat. Cum va putea duce pe umerii Săi, doar carne vie, o astfel de greutate până la locul execuției?
Simon știe că purtarea crucii după biciuire este o încercare atât de groaznică, încât mulți nu reușesc s-o depășească. Sunt cei care mor pe drum. Nemaiputând să se ridice, muribunzi, sunt răpuși chiar acolo în bătaie și lovituri de picioare sau de lance. Este clar că acest Om nu va putea să-Și poarte singur crucea.
Deodată, soldatul care conduce cohorta arată cu sabia spre omul venit de la câmp și îi strigă în mijlocul blestemelor și al batjocurilor:
— Tu, care ești puternic! Vino și dovedește-o! Puneți-l pe el să poarte crucea!
Doi soldați ridică bușteanul și îl pun fără menajamente pe spatele cireneanului, fără ca acesta să poată face ceva pentru a scăpa din mâinile lor. Este un agricultor. Se vede că se întoarce de la câmp, cu coșnița de unelte încă pe umăr și, în această zonă ocupată, imperiul a autorizat armata să le impună lucrătorilor contribuții apăsătoare. Printre alte servituți, este una care permite armatei să-i oblige pe agricultori să le transporte bagajul pe distanța de o milă. Simon nu se poate opune ordinelor legale ale unui ofițer al armatei. Un alt factor acționează împotriva lui și anume faptul că pielea lui întunecată îl trădează, de la prima ochire, ca fiind străin și, pe deasupra, african.
Dar există un alt detaliu care, fără îndoială, se adaugă celorlalte: Simon se află lângă Condamnatul căzut și inima lui îi dictează o manifestare viscerală de simpatie față de Cel osândit. Centurionul vede strălucind în ochii lui acea privire plină de milă și profită de gestul său pentru a termina cât mai curând posibil sarcina sa neplăcută, fără a fi nevoit să caute mai departe.
În mijlocul batjocurii și râsului soldaților, cireneanul se adaptează așa cum poate la crucea care a fost pusă asupra lui, în fața ușurării pline de lașitate a celor prezenți. Lemnul, pe cât de aspru, pe atât de greu, este impregnat de sudoare și de sânge. Este dificil de ținut.
Cu pas împleticit, Simon Îl urmează îndeaproape pe Rabin, având grijă să nu-I atingă cu capetele lemnului rănile de pe spate, sfâșiat la fel ca și haina și care lasă în urmă o dâră de sânge.