Ce Îl face pe acest Om atât de irezistibil, atât de convingător? Purtarea Lui, hotărârea Lui, acel aer de a ști ce vrea, un nu știu ce în privirea Lui... Așa ar vrea să fie el. Da, ar dori să fi ca El, cu acea personalitate copleșitoare.
Și, doar gândind astfel, simte că inima îi bate mai puternic. Acel Învățător, care transformase deja viața fratelui său, începea acum să-l răscolească și pe el.
În sfârșit, Învățătorul a terminat de vorbit cu oamenii și merge cu hotărâre de-a lungul țărmului. Andrei și prietenii lui Îl însoțesc. În bucuria glorioasă a dimineții, tunica Lui albă flutură în vânt, ca pânza unei corăbii fără parâme.
Aruncând o privire în jurul Lui, ca și cum ar fi scrutat orizontul, Învățătorul Se oprește brusc și Se îndreaptă spre Simon. Acesta, rușinat că și-a abandonat munca pentru a-l spiona pe Vizitator, își coboară capul și ridică năucit mreaja, prefăcându-se că o repară.
O emoție ciudată îl copleșește, până la punctul de a nu se simți pe deplin stăpân pe acțiunile sale. Nu poate înțelege de ce apariția Învățătorului a reușit să-l tulbure atât de mult. De când L-a văzut pe Isus prima dată, imaginea Lui nu a încetat să-i apară în gânduri și fiecare dintre cuvintele Sale îi pătrunde în inimă, făcând-o să freamăte. Pentru că spusele Sale par să aibă viață proprie și să dea aripi visurilor sale.
Învățătorul Se apropie hotărât de pescar.
— Poftim barca, Petru! Învățătorul insistă să-l numească astfel. Îți mulțumesc pentru că mi-ai împrumutat-o!
Și, imediat, îi caută privirea și-i spune zâmbind, implicându-i în proiect și pe tovarășii săi:
— Văd că pescuitul nu a mers bine. De ce nu luați mrejele să ieșiți în larg? Încercați să le aruncați din nou, dar în partea dreaptă.
În alte circumstanțe, Simon ar fi spus că a încerca să pescuiești într-un moment atât de nepotrivit era o nebunie, dar, de data aceasta, se reține și răspunde taciturn:
— Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic. Dar, dacă așa spui Tu, voi arunca mrejele!
Simon se uită în jur cu suspiciune, sperând că nimeni din breaslă nu-l va vedea, și se simte cam ridicol întorcându-se la pescuit în mijlocul zilei. Însă fratele și prietenii săi i-o iau înainte, cu entuziasm. Poate că dorința inconștientă de a scăpa de magnetismul Nazarineanului îl determină să mobilizeze greementul corabiei și să înceapă să vâslească împotriva oricărei logici.
În timp ce se îndepărtează de țărm, Simon nu se poate abține să se întoarcă spre coastă și să arunce o privire la Învățătorul neobișnuit, care încă stă în picioare pe nisip, conducând operațiunea, fără a înceta să zâmbească larg, cu albul minunat al dinților Săi, ca și cum ar vedea dincolo de ceea ce se putea vedea cu ochiul liber.
— Da, acolo, în dreapta.
La gestul Nazarineanului, pescarii aruncă mrejele, abia cârpite, ca întotdeauna și ca de atâtea ori în acea noapte. Dar când vor să le ridice... Lui Simon nu-i vine să creadă. Mrejele forfotesc de o captură incredibilă. Nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă. Este mai mult decât un miracol.
Peștii sar stropindu-i fața, argintii și sclipitori în razele soarelui. Nu a văzut niciodată o captură atât de mare! În sfârșit, vor putea cumpăra mreje noi și, dacă vecinii lor vor veni la timp pentru a le da o mână de ajutor și vor reuși împreună să tragă peștele la mal, fără ca plasele să se rupă din nou, poate chiar ar putea cumpăra o corabie nouă!
Urmând instrucțiunile misteriosului Învățător, visul său de-o viață se împlinește. Această captură o întrece pe cea mai bună pe care și-a putut-o imagina vreodată. Prietenii săi sosesc cu încă două barcazuri, pentru a-l ajuta, și cele trei corăbii încărcate cu pești amenință să se scufunde sub greutatea prețioasei lor încărcături. Poate că, la urma urmei, viața unui pescar nu este atât de ingrată.
Revenirea la mal este o intrare triumfală, un moment remarcabil al rutinei existenței sale. Gâfâind de emoție, Simon exultă printre strigătele de bucurie ale tovarășilor săi. Entuziasmul este atât de mare, încât o mulțime de vecine curioase, pescari neliniștiți și copii îmbrăcați doar pe jumătate vin să întâmpine bărcile, aducând și mai multe coșuri care sunt umplute de pești săltăreți.
Radiant și agitat, Simon umblă dintr-un loc în altul, bucurându-se de acea oră de glorie, de acea bogăție neprevăzută care l-a transformat într-un erou.
Când mrejele, care au rezistat în mod miraculos întinderii sub atâta greutate, sunt în sfârșit goale, iar coșurile au dispărut către piață pe capul femeilor și în brațele viguroase ale bărbaților, Simon se întoarce spre Învățător, care este încă acolo, așteptându-l. Desculț pe plajă, Se amuză aruncând înapoi în apă câțiva pești mici care, de mici ce erau, nu fuseseră luați în seamă de pescari și săreau zglobii, scânteind pe pietricele.
Simon intră în lac pentru a se spăla puțin, savurând plăcerea de a simți răcoarea apei urcând în valuri relaxante peste corpul său obosit, murdar de alge, de sudoare și de nisip.
Când iese din apă, deja curat, privirea îi rămâne prinsă de ochii zâmbitori și pătrunzători ai Învățătorului, care încă îl așteaptă. Apoi, Îl aude formulând o invitație neașteptată:
— Petru, dacă Mă urmezi, într-o zi vei fi pescar de oameni.
Simon ezită o clipă, în fața acestei chemări neobișnuite. Nu pentru că nu are încredere în Nazarinean, dar îl ia cu amețeli la gândul că de acea decizie atârnă viitorul său, chiar acolo, chiar în acel moment. Poate alege să continue să pescuiască, posibil chiar cu o barcă nouă. Sau poate decide să-L urmeze pe Învățător, care îl cheamă serios și care promite să-l învețe să „pescuiască oameni”, așa ca pe fratele său Andrei și pe prietenii săi Ioan și Iacov.
Ce și-ar dori, cu adevărat, cel mai mult din lume?
Această pescuire miraculoasă îi clarifică cel puțin un lucru: un singur moment cu Isus valorează mai mult decât o viață fără El.
Tulburat, Simon cade în genunchi în fața Învățătorului și spune:
— Nu, Rabi, nu sunt demn să fiu ucenicul Tău. Pleacă de la mine, căci sunt mai mult păcătos decât pescar.
Învățătorul Își întinde mâna spre umărul lui, care tresare ușor la atingerea caldă, și, cu o îmbrățișare energică, îl trage spre Sine, așa cum se strânge în brațe un prieten.
Simon – sau deja e vorba de Petru? – Îl privește în ochi pe Acela care citește inima și vede în ochii Lui ceva care promite să-i îndeplinească cele mai mari iluzii. Ceva capabil să dea, în sfârșit, sens, direcție și scop vieții sale. Simte că a fi pescar de oameni are legătură cu implicarea în misiunea nemaipomenită pe care Nazarineanul o avea de îndeplinit, și anume aceea de a încerca să salveze lumea.
Cuvintele neobișnuite ale Învățătorului, pe care le adresează și prietenilor săi pescari, răsună pline de putere și de mister în urechile uluite ale noului ucenic:
— Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni!
Simon, care acum este Petru, înțelege bine ce îi cere Isus:
— Lasă familiei tale mrejele și barca! Vor avea nevoie de ele. Ție îți promit să te îmbarc pe un alt tip de corabie, să te învăț să folosești alte mreje și să cauți un alt fel de captură. Și, desigur, într-o altă mare. Fără țărmuri.
Pescar de oameni. Dacă aceasta înseamnă a fi ca Isus, este ceea ce își dorește Petru. Nu înțelege sensul exact al acestor cuvinte, dar, venind de la cine vin, le acceptă uluit.
Pe nisipul auriu al plajei, urmele pașilor Învățătorului rămân marcate ca o traiectorie luminoasă care-l invită să o urmeze. Peste ele se vor contopi, șovăielnice sau viguroase, urmele celui care nu mai vrea să continue a fi un simplu pescar de pește.
Soarele după-amiezii încă strălucește puternic deasupra lacului.
În depărtare, rămâne micul sat de pescari, casa, corabia și mrejele sale. Acolo rămâne, de asemenea, în piața portului, familia lui, bucurându-se de pescuirea minunată. Totul este lăsat în urmă, în timp ce Petru vede deschizându-se în fața lui un viitor strălucitor, ca acel soare care aproape îl orbește pe valuri.
Familia sa nu înțelege cum poate să lase totul acum. Ei nu știu că ceea ce îl așteaptă valorează mult mai mult decât tot ceea ce lasă în urmă. Nu văd încă diferența abisală dintre satisfacția incertă de a prinde pești și bucuria supremă de a conduce ființele omenești în Împărăția lui Dumnezeu.