Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr.
2 Corinteni 13:8
Înainte de Hus, câţiva bărbaţi din Boemia au condamnat în mod public corupţia din biserică. Cei care conduceau biserica s-au alarmat şi, în cele din urmă, au decretat ca toţi cei care ieşeau de sub controlul Bisericii Catolice să fie arşi.
În această perioadă grea, Ian Hus a fost admis la Universitatea din Praga ca student bursier. El s-a distins prin erudiţia şi prin firea lui plăcută. După câţiva ani, a devenit rectorul universităţii, iar numele lui era bine cunoscut în toată Europa.
Ieronim, un alt învăţat şi cetăţean din Praga, s-a întors din Anglia cu scrierile lui Wycliffe. Hus le-a citit cu un mare interes, deşi nu a îmbrăţişat aceste mari adevăruri imediat sau public. Însă alţi oameni din Boemia au aprins flacăra Evangheliei, fapt care i-a atras atenţia papei. El a pus oraşul Praga sub interdicţie, ceea ce însemna că toate slujbele religioase şi celelalte ceremonii erau oprite – nu puteau avea loc căsătorii şi nici înmormântări. Toate acestea au tulburat Praga, iar vina era dată pe Hus. El a părăsit oraşul, frământat fiind de adevărurile biblice care îi apăsau conştiinţa.
Cu timpul, Hus avea să depună mărturie la o scară mai largă. În cele din urmă, a fost ars pe rug ca martir pentru adevărul lui Dumnezeu. Aceeaşi soartă a avut-o şi Ieronim. Slăbit de boală, Ieronim şi-a renegat la început convingerile protestante, dar apoi a stat cu mult curaj de partea adevărului lui Dumnezeu şi a fost condamnat la moarte la fel ca Hus. Moartea acestor slujitori credincioşi ai lui Dumnezeu nu a făcut decât să contribuie la răspândirea mai largă a adevărului.
„Dumnezeu a permis ca o mare lumină să strălucească asupra minţilor acestor bărbaţi aleşi, descoperindu-le multe dintre rătăcirile Romei; dar ei n-au primit toată lumina care trebuia dată lumii. […] De aceea, le-a descoperit-o conducătorilor puţin câte puţin, pe măsură ce putea fi primită de popor. De la un secol la altul, alţi lucrători credincioşi aveau să urmeze, pentru a conduce poporul mai departe pe calea reformei.” (Tragedia veacurilor, pag. 103)
Bărbaţi şi femei curajoase şi-au dat viaţa pentru a apăra adevărul lui Dumnezeu astfel ca noi să ne putem bucura astăzi de libertate.