Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
Apocalipsa 2:26
Înainte de Reformă, existau puţine copii ale Bibliei. În afară de versiunea valdenzilor, Cuvântul lui Dumnezeu fusese zăvorât timp de veacuri în limbi cunoscute numai de cei învăţaţi. În secolul al XIV-lea, s-a ridicat în Anglia John Wycliffe, „luceafărul Reformei”, care a fost vestitorul Reformei nu numai în Anglia, ci în toată creştinătatea.
Wycliffe, care primise o educaţie vastă, era cunoscut pentru talentele lui remarcabile, pentru evlavia şi erudiţia lui. Puterea geniului şi vastitatea cunoştinţelor i-au atras respectul atât în rândul prietenilor, cât şi al duşmanilor. Asemenea altor reformatori, Wycliffe nu a prevăzut unde avea să ajungă. Dar cu cât devenea mai conştient de rătăcirile papalităţii, cu atât mai serios acuza preoţimea de a fi înlăturat Scripturile. El a cerut ca Biblia să fie redată poporului.
De asemenea, s-a opus influenţei exercitate de mulţimea de călugări- cerşetori, care secătuiau resursele poporului şi insuflau dispreţ faţă de munca folositoare. Aceşti călugări aveau autoritatea de a oferi dezlegare de păcate, de a primi spovedanii şi a acorda iertare. Wycliffe a devenit atât de cunoscut, încât papa a emis decrete către universitatea lui Wycliffe, către regele Angliei şi către conducătorii bisericii engleze, în care cerea ca Wycliffe să fie adus la tăcere.
Lucrarea cea mai importantă a reformatorului a fost traducerea Bibliei în limba engleză – prima traducere de acest fel. Wycliffe susţinea doctrinele distinctive ale protestantismului: mântuirea numai prin credinţa în Hristos şi Biblia ca unică şi infailibilă regulă de viaţă şi credinţă. Aproape jumătate din populaţia Angliei a ajuns să accepte învăţăturile lui.
„Scrierile lui Wycliffe au fost acelea prin care Ian Hus, din Boemia, a ajuns să renunţe la multe din rătăcirile Romei şi să intre în lucrarea Reformei. În felul acesta, în cele două ţări, atât de depărtate una de alta, s-a semănat sămânţa adevărului. Din Boemia lucrarea s-a extins în alte ţări. Minţile oamenilor au fost îndreptate către Cuvântul lui Dumnezeu, uitat de atâta vreme. O mână divină pregătea calea pentru Marea Reformă.” (Tragedia veacurilor, pag. 96)
Dumnezeu are nevoie de oameni inteligenţi, în întregime dedicaţi adevărului biblic.