Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!
Apocalipsa 2:25
Lumina adevărului nu a putut fi stinsă cu totul nici chiar de întunericul care a învăluit pământul în timpul lungii supremaţii papale. În fiecare veac au existat martori pentru Dumnezeu care au susţinut că Biblia este singura regulă de viaţă şi care au ţinut Sabatul adevărat. Ei au fost condamnaţi ca eretici; caracterele lor au fost calomniate, scrierile lor au fost interzise, denaturate sau distruse. De-abia se pot găsi câteva urme ale existenţei lor, cu excepţia acuzaţiilor prigonitorilor lor.
Valdenzii s-au numărat printre principalele grupuri care au rezistat abuzurilor puterii papale. Bisericile din Piemont, Italia, şi-au păstrat independenţa de Roma secole la rând, dar, în cele din urmă, Vaticanul a insistat ca ele să i se supună.
Adevărurile biblice care au fost susţinute şi prezentate de creştinii valdenzi erau într-un contrast izbitor cu doctrinele false ale Romei.
Printre cauzele principale care au condus la despărţirea bisericii adevărate de Roma a fost şi ura acesteia din urmă faţă de Sabatul biblic. Valdenzii au fost printre primii europeni care au avut traducerea Sfintelor Scripturi în limba lor natală. Prin ei, lumina adevărului a rămas aprinsă timp de mii de ani, în mijlocul întunericului din Evul Mediu.
„Persecuţiile care au bântuit timp de multe secole acest popor temător de Dumnezeu au fost suportate cu o răbdare şi cu o hotărâre care L-au onorat pe Răscumpărătorul lui. În ciuda cruciadelor pornite împotriva lor şi a măcelului sălbatic la care au fost supuşi, valdenzii au continuat să trimită misionari pentru a răspândi adevărul preţios. Erau vânaţi şi omorâţi; dar sângele lor uda sămânţa semănată, care nu înceta să aducă roade. […] Împrăştiaţi prin multe ţări, ei au semănat seminţele Reformei care a început în vremea lui Wycliffe, a crescut şi s-a adâncit în zilele lui Luther şi trebuie să fie dusă mai departe până la încheierea timpului de către aceia care sunt gata să sufere orice pentru ’Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Isus Hristos’. (Apocalipsa 1,9)” (Tragedia veacurilor, pag. 78)
Este nevoie de curaj şi de ingeniozitate ca să păstrezi viu adevărul în mijlocul persecuţiei grele.