Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu… Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze.
2 Tesaloniceni 2:3,4,7
Pavel a observat încă de pe vremea lui că în tânăra biserică se strecurau rătăciri care aveau să pregătească drumul pentru ridicarea papalităţii. Puţin câte puţin, la început în linişte şi pe furiş, apoi mai deschis, taina fărădelegii îşi împlinea lucrarea de amăgire, prin introducerea practicilor păgâne în biserică.
La începutul secolului al IV-lea, odată cu trecerea lui Constantin la creştinism, lumea a pătruns în biserică, iar păgânismul a triumfat. Pe măsură ce biserica se îndepărta de epoca apostolică, s-a dovedit a fi mai dificilă păstrarea curată a Evangheliei. Sistemul uriaş al religiei false care a rezultat este o capodoperă a puterii lui Satana.
Episcopul Romei a devenit capul vizibil al bisericii universale, arogându-şi numele şi puterea lui Dumnezeu. Biblia trebuia interpretată numai de conducătorii bisericii. Sabatul din ziua a şaptea a fost înlocuit cu duminica. Credinţa a fost transferată de la Isus la papa de la Roma. Oamenii erau învăţaţi să creadă că preotul este mijlocitorul lor şi că anumite fapte, prescrise de acesta, pot ispăşi păcatul.
Acestea au fost zile periculoase pentru credincioşii adevăraţi. Purtătorii de steag erau puţini.
„Secolele care au urmat au fost martore la o adâncire continuă a rătăcirii în învăţăturile susţinute de Roma. Chiar şi înainte de naşterea papalităţii, învăţăturile filozofilor păgâni captivaseră atenţia şi-şi exercitaseră influenţa în biserică. Mulţi dintre cei care susţineau că sunt convertiţi se ţineau încă de învăţăturile filozofiei lor păgâne şi nu numai că ei continuau să le studieze, dar le impuneau şi altora, socotindu-le mijloace de a-şi extinde influenţa printre păgâni. Rătăciri serioase au fost introduse în felul acesta în credinţa creştină.” (Tragedia veacurilor, pag. 58)
Trebuie să avem grijă ca învăţăturile false să nu fie primite în biserica lui Dumnezeu.