Ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.
2 Timotei 1:12
Pavel a fost dus pe ascuns la locul execuţiei. Numai câtorva persoane li s-a permis să fie de faţă. Persecutorilor lui le-a fost teamă ca nu cumva moartea sa să-i câştige pe alţii la creştinism. Dar până şi soldaţii împietriţi, cărora le-a fost încredinţată această sarcină odioasă, au fost surprinşi de voioşia lui. Spiritul de iertare al lui Pavel şi încrederea lui neclintită în Hristos, până la capăt, i-au îndemnat pe unii dintre ostaşi să-L primească pe Isus ca Mântuitor personal.
Puterea de a înfrunta liniştit moartea nu îi aparţinea lui Pavel. Prezenţa Duhului Sfânt i-a umplut inima. El a înţeles declaraţia lui Isaia: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26,3)
Viaţa lui Pavel a fost o ilustrare a adevărurilor pe care le vestea şi lucrul acesta a făcut ca predicarea lui să aibă putere de convingere. În aceasta constă puterea adevărului pentru tot poporul lui Dumnezeu. Influenţa nestudiată şi naturală a unei vieţi sfinte este predica cea mai convingătoare care poate fi rostită. Argumentele, chiar şi cele de necombătut, pot provoca doar împotrivire, însă exemplul evlavios are o putere căreia este imposibil să-i rezişti.
„Nicio mână credincioasă nu a consemnat pentru generaţiile viitoare ultimele scene din viaţa acestui bărbat sfânt; însă Inspiraţia a păstrat pentru noi mărturia ultimelor sale clipe de viaţă. Asemenea sunetului de trâmbiţă, glasul său a răsunat de atunci prin toate timpurile, stimulându-i prin curajul lui pe miile de martori ai lui Hristos şi trezind în mii de inimi copleşite de întristare ecoul bucuriei lui triumfătoare. ’Eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum, mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în «ziua aceea», Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.’ (2 Tim. 4,6-8)” (Faptele apostolilor, pag. 513)
Viaţa noastră predică Evanghelia în cuvinte mult mai puternice decât mărturisirea cu buzele.