Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă, propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
Fapte 28:30,31
La începutul existenţei bisericii, personalităţile lumii fie nu aflaseră încă despre umilul Isus, fie manifestau faţă de El ură ori dispreţ. Acum, în metropola lumii, cei aflaţi în curţile regale ale Imperiului Roman auzeau Evanghelia. Nero părea că ştersese din inima lui orice urmă a influenţei divine, însă chiar şi în casa lui au fost câştigate câteva trofee pentru cruce. Şi nu erau creştini în ascuns, ci îşi declarau în mod deschis credinţa.
La fel ca şi predicile lui, lanţurile lui Pavel au atras atenţia curţii asupra creştinismului. Răbdarea şi bucuria dovedite în timpul întemniţării lui îndelungate şi nedrepte, curajul şi credinţa lui au fost o continuă mărturie despre Domnul Său. În scrisoarea către creştinii din Filipi, Pavel a vorbit despre convertiţii câştigaţi în Roma. El a putut spune: „În toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos” (Filipeni 1,13). Printre cei care le trimiteau salutări creştinilor filipeni, Pavel îi aminteşte şi pe „cei din casa cezarului”. (Filipeni 4,22)
Răbdarea şi, deopotrivă, curajul ne aduc biruinţe. Oamenii sunt câştigaţi de partea lui Hristos prin smerenia în încercări şi, totodată, prin îndrăzneala în acţiune.
„Caracterul creştin se dezvoltă în mijlocul încercărilor, nefiind scutit de ele. Dând piept cu refuzul şi împotrivirea, urmaşul lui Hristos ajunge la o mai mare vigilenţă şi la o mai fierbine rugăciune către Ajutorul cel puternic. Încercările aspre, îndurate prin harul lui Dumnezeu, dezvoltă răbdare, vigilenţă, putere morală, precum şi o încredere în Dumnezeu profundă şi de durată. Triumful credinţei este ceea ce-l face în stare pe cel care o trăieşte să sufere şi să fie tare; să se supună şi, astfel, să învingă; să fie dat morţii şi totuşi să trăiască; să poarte crucea şi, astfel, să câştige cununa slavei.” (Faptele apostolilor, pag. 467, 468)
Viaţa noastră este o predică transpusă în fapte – predică ce se aude mai tare decât orice mărturisire cu gura.