Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Appius” şi până la „Cele trei cârciumi”, fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut, Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat.
Fapte 28:15
De la primirea scrisorii sale, creştinii din Italia de-abia aşteptau vizita lui Pavel. Nu se aşteptau să vină ca întemniţat, dar suferinţele lui i-au legat şi mai mult de el.
Intrând în Roma, Pavel şi ceilalţi întemniţaţi au ajuns la Forul lui Appius. Drumul era, ca de obicei, plin de oameni. Deodată s-a auzit un strigăt de bucurie. Un bărbat a venit în fugă la Pavel şi l-a îmbrăţişat, plângând de bucurie. Scena s-a repetat de mai multe ori, pe măsură ce convertiţii îl recunoşteau. De fiecare dată convoiul trebuia să se oprească, dar soldaţii erau îngăduitori, fiindcă ajunseseră să-l respecte pe Pavel, care le salvase viaţa în timpul călătoriei pe mare. Experienţa lui Pavel fusese până atunci un şir neîntrerupt de încercări, suferinţe şi dezamăgiri, însă în ceasul acela s-a simţit răsplătit din belşug.
Centurionul a prezentat la predarea lui Pavel un raport atât de bun, încât căpitanul gărzii imperiale nu l-a trimis l-a închisoare, ci într-o casă, unde era legat cu lanţuri de un soldat. Deşi era în lanţuri, Pavel a continuat să scrie scrisori către biserici şi să trimită lucrători.
„Deşi era împiedicat să participe activ la lucrare, Pavel exercita o şi mai întinsă şi mai pregnantă influenţă decât dacă ar fi fost liber să călătorească prin biserici ca în anii de mai înainte. Ca întemniţat al Domnului, el a avut o influenţă mai durabilă asupra iubirii fraţilor lui; şi cuvintele sale, scrise de unul care se găsea în lanţuri pentru Hristos, impuneau o mai mare atenţie şi un mai mare respect decât atunci când el se găsea personal printre ei. Numai după ce Pavel a fost luat dintre ei, credincioşii şi-au dat seama cât de grele au fost poverile pe care el le purtase pentru ei. […] Şi, aflând despre curajul şi credinţa lui în timpul îndelungatei sale întemniţări, ei au fost treziţi la o mare credincioşie şi la un mai mare zel pentru lucrarea lui Hristos.” (Faptele apostolilor, pag. 454)
Indiferent de împrejurările prin care trecem, putem împlini lucrarea lui Dumnezeu şi putem urma planul pe care îl are pentru viaţa noastră.