Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?
Matei 20:14,15
Petru L-a auzit pe Isus spunându-i tânărului bogat: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă” (vezi Matei 19,21). Pe Petru îl interesa să afle mai multe despre această „comoară din cer”. De aceea, a venit la Isus şi a subliniat că el şi ceilalţi ucenici au lăsat totul ca să-L urmeze. Ce răsplată aveau să primească? era întrebarea lui.
Însă această întrebare dovedea o motivaţie egoistă de a-L urma pe Isus. De aceea, Isus a spus o parabolă ca să ilustreze modul cum Se poartă Dumnezeu cu slujitorii Săi şi spiritul pe care aceştia trebuie să-l aibă când lucrează pentru El. Lucrătorii nu au muncit un timp egal, dar au primit aceeaşi răsplată. Ideea ilustraţiei lui Isus este aceea că Dumnezeu manifestă har în mod egal faţă de toţi oamenii. Mântuirea nu este oferită ca o plată pentru serviciile aduse, ci ca un dar fără plată. Răsplata pe care o vom primi nu este în funcţie de cât timp am lucrat pentru Domnul sau în funcţie de cât de mult am realizat. Dumnezeu pune valoare pe dispoziţia şi credincioşia cu care Îi slujim.
Când Hristos rămâne în sufletul nostru, când avem motivaţia corectă pentru a-I sluji, răsplata nu este primul gând care ne vine în minte. Da, apreciem răsplata pe care El ne-a promis-o – mântuirea şi toate celelalte binecuvântări –, dar Îi slujim din dragoste şi avem încredere că El va împlini tot ce a promis, după cum consideră că este mai bine, oferindu-ne tot ce avem nevoie.
„Secretul succesului nu constă în pregătirea noastră intelectuală, în numărul şi în complexitatea talentelor noastre şi nici în voinţa omenească. Trebuie să-L contemplăm pe Domnul Hristos, recunoscând neputinţa noastră şi, prin Acela care este izvorul întregii puteri, […] cel ascultător şi hotărât va câştiga biruinţă după biruinţă.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 404)
Fără harul iertării lui Hristos şi fără puterea Sa, realizările noastre cele mai mari nu sunt altceva decât o aramă zăngănitoare.