Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
Matei 25:10
Hristos le-a prezentat ucenicilor parabola celor zece fecioare, în timp ce urmărea cu privirea un alai de nuntă care îl aştepta pe mire. Ea ilustrează experienţa pe care o va avea biserica exact înainte de a doua Sa venire. Unele fecioare aveau untdelemn pentru candelele lor, iar altele nu aveau. Ele reprezintă două categorii de aşteptători ai revenirii lui Isus. Sunt numite „fecioare” fiindcă mărturisesc a avea o credinţă curată. Candelele reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmi 119,105). Untdelemnul este un simbol al Duhului Sfânt. Parabola aceasta pune în evidenţă totodată faptul trist că revenirea lui Isus avea să fie amânată.
Aşteptarea mirelui pare foarte îndelungată. Credinţa fecioarelor este pusă la încercare. În sfârşit, la miezul nopţii, se aude un strigăt: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Însă unii dintre aşteptători nu mai au untdelemn în candele. Ei sunt lipsiţi de Duhul Sfânt şi rămân să orbecăie în întuneric.
Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său nu este de niciun folos în lipsa puterii vibrante a Duhului Sfânt. Teoria adevărului, neînsoţită de Duhul Sfânt, nu poate da viaţă spirituală şi nici nu poate transforma sufletul. Fără lumina dată de Duhul Sfânt, bărbaţii şi femeile nu pot distinge adevărul de eroare şi vor cădea sub ispitele puternice ale lui Satana.
„Religia lui Hristos înseamnă mai mult decât iertarea păcatelor. Ea înseamnă îndepărtarea acestora şi umplerea golului rămas cu darurile Duhului Sfânt. […] Înseamnă o inimă golită de egoism şi binecuvântată cu prezenţa continuă a Domnului Hristos. […] Parfumul plăcut şi frumuseţea caracterului Domnului Hristos, manifestate în viaţa credincioşilor, dovedesc faptul că Dumnezeu L-a trimis cu adevărat pe Fiul Său în lume pentru a fi Mântuitorul ei.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 419, 420)
Lumina răspândită de creştinii credincioşi din vremea sfârşitului nu este dată de cunoaşterea teoretică a adevărului biblic, ci de viaţa transformată care îi face pe ceilalţi să primească vestea bună a revenirii lui Hristos.