Şi stăpânul i-a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.”
Luca 14:23
Ospăţul la care se referă Isus în această parabolă reprezintă binecuvântările bogate pe care ni le oferă Dumnezeu prin Evanghelie. Isus Însuşi este Pâinea şi Apa vieţii. Dumnezeu a oferit acest ospăţ cu un preţ infinit pentru El Însuşi, iar acum îi invită pe toţi să vină şi să se bucure de bunătăţile generozităţii Sale.
Totuşi, pentru mulţi oameni, bunurile pământeşti, bogăţia şi plăcerile contează mai mult decât Evanghelia. Ei invocă diferite scuze pentru care nu acceptă invitaţia plină de îndurare a lui Dumnezeu. Refuzul lor este o manifestare a dispreţului pe care îl au faţă de Stăpân şi a micii valori acordate jertfei Sale pentru ei. După cum putem vedea în parabola lui Isus, Dumnezeu îi va lăsa pe aceşti oameni care au respins invitaţia Sa şi Se va îndrepta spre alţii, care vor fi recunoscători pentru salvarea pe care le-o oferă.
Când prezentăm invitaţia Evangheliei, nu trebuie să aşteptăm ca oamenii să vină la noi, ci trebuie să-i căutăm noi pe ei, acolo unde se află. Mulţi o vor primi dacă îi abordăm personal, într-un mod prietenesc şi amabil. Ca să câştigăm suflete pentru Hristos nu e neapărat nevoie să ştim să vorbim elocvent şi nici măcar să avem multe cunoştinţe din Scriptură. Mulţi nu aşteaptă decât un răspuns simplu la întrebarea: Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?
Dumnezeu nu-i obligă pe oameni să accepte invitaţia Sa. El îi „constrânge” să vină în sensul că apelează în mod insistent la inima lor.
„Invitaţia Domnului Hristos îi va fi adresată fiecărui suflet. Solii spun: ’Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’ Îngerii cereşti încă mai lucrează în cooperare cu slujitorii omeneşti. […] Îngerii aşteaptă să ducă la cer vestea că încă un păcătos pierdut a fost găsit. Oştirile cerului aşteaptă pregătite să-şi atingă harpele şi să intoneze cântecul de bucurie că încă un suflet a acceptat invitaţia la ospăţul Evangheliei.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 237)
Trăim perioada când lumii îi este adresată ultima invitaţie de îndurare din partea lui Dumnezeu. Aceasta este solia pe care ne-a dat-o s-o vestim.