Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi n-a găsit.
Luca 13:6

Parabola smochinului neroditor ilustrează misiunea lui Hristos de îndurare faţă de lume şi, totodată, dreptatea lui Dumnezeu şi judecata Sa împotriva păcatului. Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său pe pământ ca să-i condamne pe oameni, ci ca să-i salveze prin jertfa Sa (vezi Ioan 3,17). Cu toate acestea, a fost respins tocmai de poporul care ar fi trebuit să-L aştepte. Dumnezeu a binecuvântat poporul evreu cu toate avantajele posibile, ca să-l facă roditor şi puternic din punct de vedere spiritual, dar, în pofida tuturor eforturilor Sale, Israel era un smochin neroditor. El nu făcea altceva decât să ocupe în via Sa un spaţiu în care ar fi putut să crească un pom roditor. Israel lipsea lumea de binecuvântările pe care Dumnezeu dorea să i le dea pentru a le împărtăşi cu ceilalţi.

În parabolă, nimic nu putea să-l facă pe stăpân mai bucuros decât să vadă că smochinul creşte şi aduce roade. El nu l-a abandonat, ci i-a oferit o atenţie şi mai mare. A luat hotărârea de a-l cruţa cât mai mult posibil. Dar, dacă smochinul naţiunii iudaice urma să rămână neroditor şi indiferent, avea să vină un moment în care trebuia să fie tăiat.

Avertizarea aceasta nu a fost numai pentru Israel; ea străbate timpul până la noi, cei de astăzi. De cât timp ne bucurăm de darurile Stăpânului? De cât timp ne aşteaptă să aducem roade în viaţa noastră? Suntem noi ca nişte pomi neroditori în via Domnului? Pot ceilalţi să vadă roadele Duhului Sfânt în viaţa noastră? Am primit de la Dumnezeu binecuvântări bogate. El aşteaptă să le transmitem celorlalţi. Trebuie să aducem roade spre slava Sa.

„Inima care nu răspunde la influenţele divine ajunge să fie tot mai împietrită, până când încetează să fie sensibilă la in­fluenţa Duhului Sfânt. Când ajunge astfel, sunt rostite cuvintele: ’Taie-l! La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ (Luca 13,7)” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 218)

Deşi am neglijat oportunităţile de a fi martori credincioşi, El nu ne-a tăiat, ci vrea încă să ne cruţe.