Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
Luca 15:20
Parabola fiului risipitor ilustrează marea iubire a Tatălui faţă de copiii Săi. Chiar şi aceia care au cunoscut dragostea Sa – care au fost fii sau fiicele Sale – pot ajunge să îl lase pe ispititor să îi ducă în rătăcire. Ei Îl părăsesc pe Tatăl şi pleacă în ţara îndepărtată a păcatului, ca să trăiască după cum le place. Tatăl nu îi împiedică să plece. Însă toţi cei care încearcă să trăiască despărţiţi de Dumnezeu îşi risipesc puterile minţii, ale inimii şi ale sufletului. Ei vor constata că au ajuns la ruină spirituală.
Tatăl din parabola lui Isus nu a renunţat niciodată să îl aştepte pe fiul lui să vină înapoi. Tot la fel, Dumnezeu nu îi respinge niciodată pe cei care aleg să plece de la El. Dragostea Sa rămâne neschimbată, în timp ce face tot posibilul să-l aducă pe păcătos înapoi acasă.
În anii tinereţii lui agitate, fiul risipitor considerase că tatăl lui era aspru şi rigid. Tot aşa, cei care sunt amăgiţi de Satana cred că Dumnezeu este sever şi pretenţios. Ei consideră că legea Sa este restrictivă – un jug greu, de care sunt bucuroşi să scape. În nenorocire, fiul risipitor şi-a venit în fire în cele din urmă; a văzut că el era singurul vinovat pentru starea de sărăcie în care ajunsese. Toată suferinţa aceea era din vina lui. Ce imagine fidelă a condiţiei păcătosului! Dragostea tatălui a fost motivul care l-a determinat să ia decizia de a se întoarce acasă. Aşadar, Dumnezeu îi va atrage la El pe toţi aceia care nu resping iubirea Sa în mod conştient.
„Ridică-te şi mergi la Tatăl tău. El te va întâmpina pe când vei fi încă foarte departe. Dacă faci măcar un pas spre El, în pocăinţă, El Se va grăbi să te cuprindă în braţele infinitei Sale iubiri. […] Dumnezeu cunoaşte prima încercare a inimii de a se îndrepta spre Dumnezeu. Nicio rugăciune, oricât de şovăielnică ar fi, […] nicio dorinţă sinceră după Dumnezeu […] nu este nutrită în suflet fără ca Duhul lui Dumnezeu să nu iasă în întâmpinarea ei.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 206)
Fiecare păcătos care se întoarce este acoperit de Dumnezeu cu haina curată a neprihănirii lui Hristos şi este reprimit în familia cerească.