„Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Marie!”
Ioan 20:15,16
Femeile au aşteptat să treacă ceasurile Sabatului. Duminică dimineaţa devreme, ele au pornit spre mormânt, luând cu ele miresme preţioase ca să ungă trupul Domnului şi întrebându-se cine va da la o parte piatra aceea mare de la gura mormântului.
Ele au venit din direcţii diferite. Maria Magdalena a sosit prima şi a văzut că piatra era dată la o parte. Atunci a plecat în grabă ca să le dea de veste şi ucenicilor. Când au sosit celelalte femei, ele au observat o lumină în jurul mormântului, dar trupul Domnului nu mai era. Un înger le-a adus vestea bună a învierii lui Isus şi le-a trimis să le spună şi ucenicilor.
Între timp, Maria s-a întors împreună cu Petru şi Ioan. Ei au descoperit că mormântul era gol şi că pânzele cu care fusese înmormântat Isus erau împăturite cu grijă. Cuprinsă de mâhnire, Maria L-a confundat pe Isus cu grădinarul. Dar Isus a strigat-o pe nume şi marea ei mâhnire s-a transformat în bucurie. Ea s-a plecat ca să-I cuprindă picioarele, însă Isus a ridicat mâna şi i-a spus că nu S-a urcat încă la Tatăl Său ca să primească aprobarea pentru ceea ce făcuse. El trebuia să primească confirmarea că jertfa Sa fusese acceptată.
Primul lucru pe care l-a făcut Hristos după înviere a fost acela de a-i convinge pe ucenici că îi iubea la fel de mult, chiar dacă ei Îl părăsiseră cu ocazia răstignirii.
„Isus a refuzat să primească închinarea apropiaţilor Săi înainte de a Se asigura că jertfa Lui era primită de Tatăl. A urcat în curţile cereşti şi chiar de la Dumnezeu a auzit asigurarea că ispăşirea Lui pentru păcatele oamenilor fusese suficientă şi că, prin sângele Lui, oricine poate câştiga viaţa veşnică. Tatăl a întărit legământul făcut cu Hristos, că îi va primi pe oamenii care se pocăiesc şi sunt ascultători şi că-i va iubi aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său. Hristos urma să-Şi definitiveze lucrarea şi să-Şi împlinească jurământul de a-i ’face pe oameni mai preţioşi decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir’ (Is. 13,12).” (Hristos, Lumina lumii, pag. 790)
Domnul Isus continuă să ne caute cu o dragoste deplină, chiar dacă L-am părăsit în momentele noastre de slăbiciune.