Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul.
Matei 28:6
Moartea lui Isus a fost marcată de un cutremur, iar învierea Sa de un alt cutremur. Duminică dimineaţa, la ieşirea Sa din mormânt, gărzile romane L-au văzut pe Acela care vineri fusese batjocorit şi insultat de mulţime. Când L-au văzut, au căzut la pământ ca moarte. Într-un final, şi-au revenit, au intrat în cetate clătinându-se şi au început să povestească ceea ce văzuseră.
La auzul acestei veşti, feţele preoţilor au pălit. Ei le-au dat gărzilor bani şi le-au convins să dea uitării ceea ce văzuseră. Dar mulţi oameni au auzit vestea extraordinară înainte ca preoţii să intervină.
Hristos a înviat ca prim rod al celor care au murit. El era Arhetipul snopului de legănat din sistemul de jertfe; de fapt, El a înviat exact în ziua în care snopul de legănat trebuia prezentat în ceremonialul de la templu. Aşadar, învierea lui Hristos a fost simbolul primelor roade ale secerişului spiritual care avea să fie strâns pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
În urma cutremurelor s-au deschis şi mormintele multor oameni care Îl slujiseră pe Domnul cu preţul vieţii lor. Şi ei au devenit martori ai puterii lui Dumnezeu de a-i învia pe cei credincioşi trecuţi la odihnă. Ei au intrat în Ierusalim şi au declarat că au fost înviaţi. Ce mărturie impresionantă despre puterea făgăduinţelor lui Dumnezeu!
„Pentru credincioşi, moartea este ceva puţin important. Hristos vorbeşte despre ea ca şi cum ar fi o clipă. ’Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’ Pentru creştini, moartea nu este decât un somn, o clipă de tăcere şi de întuneric. Viaţa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, şi ’când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă’ (Ioan 8,51.52; Coloseni 3,4).” (Hristos, Lumina lumii, pag. 787)
Creştinii pot avea pace pentru că ştiu că moartea nu este decât un somn scurt, până când vor auzi glasul Creatorului.